Pe aceeași temă
Muzeul Benzii Desenate, instalat în interiorul unul alt muzeu, MNAC, instalat la rândul lui în interiorul unui alt muzeu al trecutului nostru recent, clădirea-mamut a Casei Poporului, a pornit din start ca o entitate temporară. Desfăşurat pe parcursul a patru luni, Muzeul are un nucleu tare de trei expoziţii permanente: Tezaur, Salonul internaţional al Benzii Desenate din România / contribuţii ale unor mari autori străini invitaţi în România şi „Cum se face o bandă desenată“ / primii paşi în realizarea unei benzi desenate. Alături de acestea, au fost gândite şi patru expoziţii temporare pe parcursul acestor luni. Până pe 10 august poate fi vizitată Banda desenată în presă, între 11 şi 31 august – Trei romane grafice audio pentru copii şi în lunile septembrie-octombrie, Nichita Stănescu dialog / Sandu Florea semne. Dincolo de aceste expoziţii, Muzeul a gândit o serie de conferinţe şi ateliere, proiecţii video şi o bibliotecă, cu bandă desenată românească şi internaţională.
Secţiunea Tezaur este cea mai impresionantă pentru că trasează istoria BD-ului şi te face martorul unor planşe originale de benzi desenate româneşti. Istoria BD are trei secţiuni: vârsta de aur (data de naştere a BD-ului autohton fiind considerată 5 februarie 1896, cu povestirea în imagini Pisica spălată, semnată de caricaturistul C. Jiquidi în publicaţia Revista Copiilor), BD-ul în perioada comunistă – proliferarea acestui gen în reviste ca Licurici, Cravata Roşie, Scînteia pionierului, Luminiţa, Arici Pogonici şi limitările aduse acestui gen în anii ΄80 – şi perioada postcomunistă, cu o explozie temporară de BD între 1990 şi 1993 şi ceea ce trăim astăzi, importul masiv de BD internaţional, în paralel cu editarea de albume desenate de autori români (între 3 şi 5 apariţii anual). Alături de secţiunea Tezaur, importante mi se par şi atelierele care se realizează de-a lungul acestor luni şi care îţi dau posibilitatea să-l cunoşti, de exemplu, pe un artist precum Puiu Manu şi să înveţi de la acesta tehnici de lucru. De asemenea, conferinţele ce vor urma vor pune în discuţie teme importante precum statutul ilustraţiei de carte sau cel al pieţei editoriale (şi aici vorbim, printre altele, despre pericolul importului masiv de ilustraţie internaţională şi investiţia săracă în artişti români valoroşi).
Muzeul Benzii Desenate îndeplineşte o misiune foarte importantă. Se ocupă de documentarea unei specii a paraliteraturii – acea literatură considerată până nu demult secundară, minoră (roman poliţist, SF, foto-roman, BD) – şi face publice materiale valoroase care altfel riscau să se piardă, uitate în arhive neglijate sau în colecţii personale invizibile pentru marele public. Alexandru Ciubotariu, el însuşi autor de BD, colecţionează, caută în arhive, merge la sursă, sapă pe urmele exemplarelor rare şi apoi aşază totul într-un muzeu. Muzeul este totuşi temporar. Te întrebi de ce este o structură temporară. Colecţia ar fi gata să fie aşezată pentru vizitarea permanentă. Exact în Muzeul de Artă Contemporană. Avem de-a face cu un muzeu de artist, o lucrare de artă, asistăm la un performance de patru luni, similar ca practică unor proiecte semnate de Lia Perjovschi sau de artistul elveţian Thomas Hirschhorn.
Muzeul permanent
Instituţiile româneşti (MNAC şi Institutul Cultural Român) au răspuns pozitiv unei iniţiative de artist şi au susţinut-o. Dar pentru a nu se transforma prea repede în istorie şi într-o simplă expoziţie de care să uităm curând, este nevoie tocmai de instituţii care să ştie cum să permanentizeze acest proiect. Muzeul Benzii Desenate trebuie achiziţionat, trebuie să devină o platformă durabilă. Trebuie inclus într-o colecţie permanentă de artă contemporană, alături de atâtea alte lucrări care au nevoie de un muzeu şi de o expunere continuă, au nevoie de istorici ai artei. Dacă nu va fi aşa, după 16 octombrie rămânem doar cu o amintire, cu o iniţiativă excelentă, care a fost ajutată doar parţial să devină realitate. Rămânem cu o amintire de vară şi început de toamnă şi atât. În plus, nu avem doar o expoziţie consistentă, ci şi începutul unui cadru teoretic. Anul trecut, a apărut la Editura Vellant Istoria Benzii Desenate Româneşti, concepută şi scrisă de către Alexandru Ciubotariu şi Dodo Niţă, iar anul acesta Editura Cartea Românească a publicat un excelent studiu semnat de Ion Manolescu, Benzile desenate şi canonul postmodern.
Altfel spus, avem toate premisele pentru un Muzeu al Benzii Desenate la Bucureşti. O structură temporară, care să crească în timp. Artiştii, din nou, au dat totul.
Conferinţe la
Muzeul Benzii Desenate
24 august 2011, 18.00 / Ilustraţia de carte şi banda desenată, cu Patricia Suliman şi Igor Mocanu
Conferinţa va fi însoţită de o mică expoziţie pe aceeaşi temă, de o zi.
14 septembrie 2011, 18.00 / Autori versus editori: cum, unde, de ce / conferinţă urmată de concluziile Muzeului Benzii Desenate, cu Dodo Niţă.
Ateliere
27-28 august, 13.00-18.00 Atelier de bandă desenată cu artiştii revistei Comics şi Octav Ungureanu
• Muzeul Benzii Desenate
• 16 iunie – 16 octombrie
• MNAC, etajul 4
• www.muzeulbd.ro
