Pe aceeași temă
Atemporal şi tranzitoriu – mai precis Timeless and Transitory, volum recent apărut la Editura Vremea în limba engleză, este o culegere de eseuri excepţional de interesante, dedicate de istoricul şi diplomatul american Ernest H. Latham Jr. relaţiilor dintre România şi lumea anglofonă. Este o carte care ne dă prilejul să descoperim noi lucruri despre noi înşine, din istoria accidentată a secolului XX – şi aceasta prin prisma unor personaje, situaţii, unghiuri de vedere variate şi neaşteptate. Cartea este un exemplu de acribie profesională a cercetătorului, îmbinată cu talent scriitoricesc: o remarcabilă artă a portretului, imaginaţie în localizarea şi citirea documentului, umor, empatie. Şi o experienţă românească aprofundată, lucidă şi afectuoasă, de aproximativ trei decenii.
„Avem de-a face cu un analist original, plin de acuitate şi spirit de observaţie, autorul unui stil elegant“, comentează Dennis Deletant. „Un cercetător sofisticat şi atent, un adevărat prieten al României, serios, obiectiv, angajat, nu rareori critic. Este prietenul de care aveam nevoie“, notează istoricul Bogdan Antoniu, care semnează postfaţa volumului. Paul Michelson, cunoscutul istoric american specializat şi el în studii române, detaliază, în prefaţa cărţii, „relaţia personală a lui E. Latham cu sursele pe care le are la dispoziţie“, faptul că autorul urmăreşte „neobosit şi plin de imaginaţie pistele potenţiale (trimite scrisori şi mesaje, cercetează cataloagele editurilor, caută în arhive, descoperă noile domicilii /relevante pentru temele sale/ etc.). Ochiul experimentat al cercetătorului depistează resurse neaşteptate, elemente rare de bibliografie care vor contribui la ţesătura atât de reuşită a eseurilor sale“.
Cele 14 studii reunite aici au reprezentat expuneri la diverse conferinţe internaţionale şi au apărut în reviste sau volume de specialitate, de-a lungul ultimelor două decenii. Ansamblul lor accentuează senzaţia de prospeţime şi autenticitate a privirii asupra lumii româneşti, impresia că avem privilegiul unor mici revelaţii cu bătaie lungă, a unor confirmări, nuanţări, dezvoltări. Autorul ne transmite impresia vieţii înseşi care pulsează dincolo de foile îngălbenite ale unui document. Fost ataşat cultural în România (1983-87), în „epoca de aur“, cum îi place lui Ernest Latham să spună, alegerea sa, când a revenit la uneltele istoricului după o lungă carieră diplomatică, a fost să-şi dedice eforturile ţării şi zonei noastre. Şi a făcut-o temeinic. El are una dintre cele mai impresionante biblioteci private de carte românească din Statele Unite – la Washington DC (dar şi hărţi, muzică etc.). Impulsul iniţial, din cauza deceniului întunecat în care a făcut cunoştinţă cu ţara noastră, a fost acela de a salva cât mai mult din ce vedea că se distruge. Apoi, această bibliotecă – pe care el o îmbogăţeşte neîncetat cu materie românească, oriunde s-ar afla (vizitând, de exemplu, anticariatele din oraşele pe care le vizitează, în Europa sau America, pentru a descoperi noi materiale de interes românesc) – a devenit sursa lui imediată, chiar dacă unică, pentru variatele sale activităţi privitoare la ţara noastră. Fiindcă, dincolo de temele pe care le alege spre cercetare (aşa cum se vede din volumul pe care îl comentăm), autorul este deseori chemat să verifice şi să actualizeze informaţia despre ţara noastră, de exemplu în Enciclopedia Britanică, în volume şi materiale pregătite de Biblioteca Congresului ori de Departamentul de Stat ş.a.m.d.
Timeless and Transient este dovada pasiunii specialistului, iar plăcerea descoperirii reuşeşte să ne-o transmită în fiecare pagină. Volumul se deschide cu prezenţa României în cea de-a 11-a ediţie a Enciclopediei Britanice, ediţia care a venit cu transformările impuse de primul război mondial, păstrând însă şi materialul anterior. Pe cât sună de arid tema, pe atât este de interesant desfăşurată: sunt pagini pline de miez pentru noi, românii, având atâtea implicaţii percepute cu privirea laterală, ca să spun aşa. Altfel, reprezintă, desigur, un studiu de caz relevant într-un mod general. Autorul se ocupă apoi de momentul complicat al achiziţionării de locomotive americane după 1918 – un tablou, iarăşi, surprinzător, despre refacerea ţării după război (aspect îndeobşte trecut cu vederea, datorită victoriei noastre...).
Eroii principali ai paginilor lui Ernest H. Latham Jr. sunt figurile de legătură între România şi lumea anglofonă. Aflăm din cartea aceasta despre generaţia jurnaliştilor anglo-americani care se aflau la Bucureşti, la sfârşitul anilor 1930 şi începutul anilor 1940. Dintre aceştia se detaşează, în preocupările autorului, Rosie Waldeck, pe care el a şi redescoperit-o şi a contribuit la reeditarea, în România, a volumului ei Athénée Palace (publicat iniţial în SUA, în 1942). Cartea Contesei Waldeck a apărut cu succes, în mai multe ediţii, la Humanitas, însoţită de studiul substanţial al lui Ernest Latham, dedicat autoarei şi momentului 1940-’41 la Bucureşti. Alături de materialul despre originala jurnalistă, autorul include, în capitolul Trei doamne al cărţii sale, un studiu despre Sylvia Pankhurst, prima traducătoare a lui Eminescu în engleză (şi vizita ei în România în anii 1930), ca şi o evocare a Oliviei Manning, cu a ei faimoasă Trilogie balcanică – despre care aflăm lucruri noi şi neaşteptate, bazate pe documente inedite.
|n Timeless and Transitory nu este vorba doar despre străinii care s-au întâlnit cu ţara noastră în variate feluri, ci şi despre nişte români ale căror destine s-au legat de lumea anglofonă, ca diplomaţi şi autori: Dimitri Demetrius Dimancescu şi Marcu Beza, prin prisma cărora avem ocazia să intuim zone mai puţin cunoscute ale unui secol de enorme discontinuităţi.
Documente surprinzător alese vorbesc despre forme ale sentimentului naţional (prin analiza manualelor pentru ostaşii români trimişi în război, de exemplu). Alte documente prilejuiesc studiul unor zone ale naţionalismului, sub o nouă lumină. Un studiu se dedică în mod special destinului cetăţenilor americani de origine evreiască din România, care se aflau încă în ţară la vremea emiterii legilor antievreieşti de la începutul anilor 1940.
Două studii se ocupă de tema incitantă a prizonierilor de război americani în România în timpul celui de-al doilea război mondial şi evacuarea lor spre casă, prin gestul de curaj al aviatorului Bâzu Cantacuzino, în ultimele zile ale lui august 1944. De un interes excepţional sunt paragrafele care notează documentar, la cald, din perspectivă americană, primele manifestări extrem de grăitoare ale ocupaţiei sovietice, o prefigurare dură şi neîndoielnică a Războiului Rece care avea să urmeze.
Studiul dedicat diplomatului american Donald Carl Dunham (un alt mare prieten al României) este un prilej de a pune în pagină momentul lung de represiune totalitară postbelică. Iar un eseu despre cultura română după 1989, în viziunea unui american, Ernest H. Latham Jr. însuşi, încheie această fascinantă călătorie – care pentru cititorul român va fi una de evocare şi autocunoaştere.
„Autorul apelează cu talent la mijloacele narative, ca instrument analitic şi de cercetare, pentru a-şi prezenta descoperirile – el recurge la cercetare aprofundată de arhivă şi umple golurile înţelegerii noastre asupra unor momente şi personaje extraordinare.“ Cititor vorace, printre altele, de literatură de călătorie a unor străini în zona noastră, un original el însuşi, istoricul american ne împărtăşeşte cele ce le află prin munca lui asiduă de cercetare, într-o formă care trădează plăcerea scrisului – şi plăcerea călătoriei spiritului în spaţii care invită a fi descoperite.
Dezvoltarea microistoriei în ultimele decenii, în Europa, duce la ideea de a rafina percepţia istorică prin concentrarea asupra individului şi/sau a grupului mic. Se studiază efectul genuin al istoriei la acest nivel, nivel ce contrazice adesea concluziile marilor naraţii acceptate ale istoriei. Mai mult, spot-ul, în microistorie, nu se direcţionează asupra individului sau grupului tipic, mediu, ci încearcă să extragă adevăr din personaje şi segmente care au un écart faţă de sistem şi de autoritate. Acestea sunt, într-adevăr, elemente care se regăsesc în stilul şi metoda istoricului american: dar trebuie spus că performanţa lui se bazează pe o solidă formaţiune clasică, pe o practică pasionată şi sănătoasă de cercetare şi, nu în ultimul rând, pe alegerea spontană a unor teme care au, mai mult sau mai puţin vizibil, o rezonanţă în subiectivitatea proprie autorului. Interesant de observat că această abordare apropie într-adevăr demersul istoricului de cel al artistului (prozatorului): evident, fără a se face însă rabat de la acurateţea ştiinţifică.
Am avut ocazia să asist, în anii 1990, într-o sală a muzeelor Smithsonian, la o expunere asupra Bucureştiului, făcută de Ernest Latham, ilustrată cu diapozitive realizate de el. Deşi la muzeele Smithsonian – marile muzee din Washington, de pe Mall-ul naţional – se intră gratuit 7 zile pe săptămână, prelegerea aceasta era plătită. Asistenţa, numeroasă, a fost cu totul fascinată de prezentare: aceea a unui străin îndrăgostit de oraşul nostru şi atât de cunoscător. Cei câţiva români (chiar foşti bucureşteni) prezenţi şi-au dat seama, după mărturisirea lor, cât de puţin au observat ei înşişi, în timp, trecând prin propriul oraş.
Amintesc acest moment pentru că unele dintre eseurile cuprinse în volumul despre care vorbim pot da aceeaşi impresie, de privire proaspătă, unghiuri de vedere care trimit spre orizonturi şi contextualizări noi – cu atât mai surprinzătoare când e vorba despre temele noastre româneşti, pe care eventual credem a le cunoaşte foarte bine. Citind acum această carte, oricare dintre noi va avea surpriza că a trecut pe lângă nişte personaje şi cărţi, pe lângă propria istorie, fără să fi văzut aceste lumini, aceste deschideri, pe care, iată, ni le poate aduce ochiul unui străin-de-aproape.
Timeless and transitory. 20th Century Relations Between Romania and the English-Speaking World , Ernest H. Latham Jr., Editura Vremea, 2012
