Pe aceeași temă
Studiul Estetica lui Norman Manea reprezintă prima monografie dedicată cunoscutului prozator român, exilat din 1986 la New York. Privită în ansamblu, bibliografia receptării lui Norman Manea depăşeşte trei sute de articole şi studii, de aceea nu se poate spune că opera scriitorului reprezintă un aisberg insuficient explorat. Totuşi, în ciuda numeroaselor contribuţii critice, o abordare sistematică a scrierilor lui Norman Manea lipseşte. Dacă se poate spune ca s-a scris mult despre autorul Plicului negru, la fel de adevărat este şi că s-a scris fragmentar.
În acest context, cartea lui Claudiu Turcuş îşi propune două obiective. Pe de o parte, interpretarea unitară a literaturii lui Norman Manea prin corelarea poeticii narative, a viziunii despre lume, precum şi a recurenţelor tematice ori stilistice aferente celor două etape creatoare (românească şi americană). Pe de altă parte, demersul vizează contextualizarea discursului etic, care a generat campanii ostile de presă, atât în ultimul deceniu al dictaturii comuniste, cât şi după 1990.
„Claudiu Turcuş scrie bine, dens, fără discursivităţi leneşe, reuşind uneori formulări sclipitoare, incitante. Norman Manea apare în versiunea lui drept un scriitor eminamente subiectiv: cerebral, problematizant, cu mari apetenţe speculative, un apologet al individualismului, un analist fără astâmpăr al interiorităţii şi alienării psiho-sociale, un agnostic cu îndoieli identitare, un cuget dubitativ, neliniştit, sceptic. El este deopotrivă un adversar al totalitarismelor şi extremismelor de orice fel, cineva care atribuie scrisului o valoare morală, iar artei calitatea de refugiu, dar şi de terapie.“ (Paul Cornea)
„Monografie remarcabilă prin soliditatea demersului de istorie literară, ingeniozitate analitică şi inteligenţa de a pleca de la întrebări incomode şi de a se confrunta cu probleme nevralgice, cartea lui Claudiu Turcuş are meritul de a fi, nu mai puţin, o naraţiune critică şi identitară ce radiografiază acute dezbateri culturale româneşti ale ultimelor decenii.“ (Sanda Cordoş)
