Pe aceeași temă
Autoare a peste zece volume de poezie, printre care Triumful paparudei (poezie narativă), versiune engleză de Adam J. Sorkin, ed. Bloodaxe, Anglia, nominalizat pentru Sir Weidenfeld Prize, Oxford, şi inclus în programul British Foreign Office pentru Noua Europă. Printre alte ediţii, volumul a fost tradus şi în Germania (Brueckengasse ohne Ufer, Johannis Reeg Verlag, Bamberg). Ediţii online: Omnivorous Syllables (engleză); Silabe omnivore (română) ; The Lens of a Flame (lirice scrise în limba engleză, spectacole multimedia în SUA (New York, Washington) şi România (Bucureşti, Constanţa, Braşov). Poeme şi eseuri i-au apărut în România şi o serie de ţări europene, în SUA, Israel, Argentina. Participantă la numeroase programe şi festivaluri internaţionale. Recente preocupări în domeniul teatral. Piese de teatru i-au apărut în antologii în SUA; spectacol la Richmond, Virginia şi lecturi-atelier la New York, Teatrul LARK. Recent a tradus piese clasice şi contemporane, precum: Shakespeare – Furtuna (regizor Cătălina Buzoianu, volum editura Teatrul azi); Regele Lear, regizor Andrei Şerban, Măsura pentru măsură (regizor Silviu Purcărete; ediţie ilustrată, Liternet, 2012; volum editura Teatrul azi, 2013) ş.a.; Arthur Miller (Moartea unui comis voiajor, regizor Felix Alexa, tipărit la Polirom, 2013); Doug Wright, Goran Stefanovski, David Hwang; cel mai recent, Tony Kushner, Îngeri în America (regizor Victor Ioan Frunză).
A fost redactor pentru enciclopedii străine, jurnalist cultural (revista Secolul 20, revista 22, colaborări la multe alte reviste); ataşat cultural la Washington D.C. (1992-96), apoi director de program Fulbright, Bucureşti. Membră în boardul revistei de literatură universală POEM, din Marea Britanie. Actualmente scriitor free-lance, membră a Uniunii Scriitorilor şi PEN-Club (fost secretar) din România.
Lumina întoarsă
În fiecare zi scriu pe o piatră două-trei cuvinte
le încălzesc la obraz, le pun la loc în pământ
pământul dinlăuntru se iluminează
asemenea trupului meu care-şi poartă lumina
sub multele haine
ale zilei înnorate.
Coroanele de mesteceni nu la fel întorc
soarele de ieri
în tremurul frunzelor aurii, delicate
ale zilei de azi?
Lumina
are felul ei de a fi sub faţa lucrurilor,
are viteză, durată
lumina cunoaşte prea puţin
distanţa noastră pământeană.
Pas de deux
Un ochi deasupra apei
celălalt dedesubt,
un ochi la orizont
celălalt sub aripă,
un ochi privind goana lumii,
celălalt
întors în iubire fără de timp
ne rostogolim copilăreşte de râs,
ne potrivim aurele în zăpadă
rănile noi
vechile cicatrice.
Un ochi trăieşte celălalt contemplă
o inimă trăieşte cealaltă contemplă
firul Ariadnei
clepsidra ce ne-a fost dată.
Un ochi deasupra apei
celălalt în adânc sărat
un ochi deasupra orizontului
sub aripă celălalt
Foamea
foamea
absolută
care înalţă continente din apă
trage planetele una spre cealaltă,
pe noi în unde uimite ne cufundă confundă
stoluri înalte de păsări
bancuri de peşti cu sclipiri aurii
venind de departe să se întrepătrundă
cuvinte smulse de pulsul cosmic
cu ţărână şi pietre din rădăcină
citeşti şi te clatini
o rodie ţi-a explodat în faţă
seminţele de purpură coaptă
Vocea
Piatra s-a rostogolit din munte
mi s-a oprit, vibrând, sub picior
o piatră: memoria focului primordial
în fiecare celulă.
Tu cum mă poţi găsi în goana zilei
când singură nu mă găsesc ?
Ce vorbă mi-ai spus prin somn
pe care în trezie
o uitasem?
Iubirea
Nu ni s-a dat
cum ne-a fost dat pământul
pământul greu, cu inima lui cântătoare
pe care n-o ştim asculta.
Nu ni s-a dat cum ne-au fost date sferele
şi muzica lor
pe care n-o auzim.
Nu pentru noi foamea hipnotică, oarbă
nu pentru noi valul ce spală
acelaşi ţărm din veac
săgeata oprită în aer, care-a uitat
cine a trimis-o
ca să nu ajungă.
Noi, ţinta mişcătoare
porumbeii de lut ai lui Dumnezeu.
Nu ni s-a dat pentru starea pe loc
ci pentru mişcare, pentru venirea
purtătorului de torţă, de care ai ştire
abia când a plecat.
Nu pentru somn
ci trezie
nu pentru somn ci pentru veghea
mai-mult-decât-omenească,
aceea care l-ar fi oprit pe Enkidu
în câmpiile soarelui
şi pe Eurydike.
Deplinătatea
privită cu ochii deschişi
tiparul
luminând
după ce a fost golit
Cântec cu gura închisă
îmbrăţişează-mă
în tăcere
cum stă în clopot sunetul îmbrăţişat
cum în crepuscul pământul
se-nvăluie de lumina ca o rugăciune
cuprinde-mă, aşa cum stă ferecat
sunetul clopotului
în straturi de-argint, de aramă şi aur
în cuib de foc domol
învelit pentru mai târziu
Anotimp
Citesc în tăciunii apusului, în rugina schelelor,
în rumoarea oraşului, în ploaia de vară
în explozia de bucurie fără cauză,
în nebunia motorizată a oraşului noaptea
în zăpada care a nins pe florile de cireş
în harta vinului uscat pe fundul paharului
în roiul gâzelor din jurul lămpii aprinse
în gălăgia copiilor străzii adunaţi la magazinul
Angst
Pe tine te citesc, tu atât de aproape încât
nu te pot vedea
şi împrumut văz, auz
de la vulture, de la bufniţă şi liliac
de la peştii din adânc şi jivine subpământene.
M-am privit în oglindă – dar nu ochii mei
ci ochii tăi mi-au întors privirea
oglinda s-a spart
acum
te văd înmiit
Comunicare
Cândva aprindeau focuri
de la un vârf de munte la altul
vedeau mesaje
în beznă adâncă
citeau în stele căile de pe pământ
cu ochii lor văzători în beznă
pictau cerul
pe stânca peşterilor sacre
Poeziile fac parte din volumul cu acelaşi titlu, în curs de apariţie
