Pe aceeași temă
EDWARD KANTERIAN
O biografie nefasta
Cu certitudine, Nae Ionescu (1890-1940) a fost o figura importanta pentru dezvoltarea politica si culturala a Romaniei din prima jumatate a secolului XX. Marcat inca din Braila natala de reactia nationalista la primele elanuri socialiste in Romania, a studiat inainte de primul razboi mondial literatura, filozofia si matematica la Bucuresti. Apoi a fost studentul lui Edmund Husserl si David Hilbert la Gottingen, apoi al lui Oswald Kalpe, Alexander Pfander si Kujo Brentano la Munchen, unde si-a incheiat studiile cu o teza intitulata Die Logik als Versuch einer Begrundung der Mathematik (Logistica - incercare a unei noi fundamentari a Matematicii), lucrare in care autorul, pornind de la Kant si Poincare, a adus cateva obiectii notabile la logicismul lui Russel si Whitehead, pe atunci canonul dominant. Intors in tara natala - care intre timp si-a extins teritoriul, dar ramanea instabila din punct de vedere politic -, Nae Ionescu a condus o activitate de succes, profitabila, dar, pana la urma, nefasta, in domenii precum invatamant, editare, reforma educatiei, gazetarie, politica si economie. Ca profesor la Universitatea Bucuresti, a fost unul dintre primii care au introdus la curs ultimele noutati din logica si filozofie (de la Nietzsche la Husserl).
In acelasi timp, si-a dezvoltat deloc neinteresanta, dar in parte obscura versiune a filozofiei de viata, pe care o va lega in curand de o innoire religioasa si politica a tarii. Centrala in ideologia sa este convingerea nationalista, antidemocratica, ca renasterea Romaniei se poate produce numai prin respingerea culturii occidentale - individualista, egalitara si fara dumnezeu - si prin apropierea de "adevaratele" valori romanesti, respectiv colectivul, taranimea, ierarhia si ortodoxia.
Raspandeste acest autohtonism nu numai in conferintele sale - care aveau o putere hipnotica asupra studentilor -, ci si in ziarul Cuvantul, care ii apartine din 1928 si care, o vreme, a avut influenta pana in cele mai inalte sfere ale politicii. Pierde din nou increderea regelui Carol al II-lea, se radicalizeaza si, dupa o intalnire cu Codreanu, la sfarsitul anului 1933, isi declara deschis simpatia pentru Garda de Fier. O revolutie violenta a "natiunii" impotriva statului ar fi necesara, caci adevaratii extremisti s-ar gasi in guvernul liberal al lui Duca, si nu printre legionari. Tot atunci pune la punct si cursul de Logica a colectivelor, lucrare cu dichis filozofic in care face apologia fascismului. In 1934, ziarul este inchis, iar Nae Ionescu este arestat pentru o scurta perioada de timp. In 1938 reapare, insa este din nou interzis, dupa ce pledeaza pentru o dictatura a la Hitler si Mussolini. In cele din urma, cariera sa politica, jurnalistica si, pana la urma, universitara, cade victima a campaniilor antilegionare ale statului; moare la varsta de 49 de ani, "fara sa mai fie luat in serios, invins" (Mihail Sebastian), fara sa lase in urma opere importante, dar lasand o mostenire politica problematica, aproape maladiva.
Sunt trei motive pentru care merita sa studiem acest om si ideologia sa: in primul rand, pentru ca el este cel care le-a deschis apetitul spre gardism studentilor sai, printre care se numara Eliade, Noica si Cioran; in al doilea rand, pentru ca ideile sale au si acum putere de seductie in Romania; in al treilea rand, pentru ca a avut afinitati cu alti critici culturali conservatori, cum ar fi Oswald Spengler, Ernst Jünger ori Heidegger. O biografie critica bine documentata despre Nae Ionescu, in genul celei pe care Rüdiger Safranski a scris-o despre Heidegger, ar fi binevenita. Din pacate, recent aparuta carte a Dorei Mezdrea - o editie germana prescurtata a biografiei de peste 2.000 de pagini pe care i-a consacrat-o lui Nae Ionescu (aparuta in original in 2001-2005) - nu raspunde nici pe departe acestor asteptari. Chiar si lucrarea completa avea lacune, insa multimea documentelor citate le acoperea macar partial. Versiunea prescurtata reia toate aceste goluri fara sa aduca nici un fel de imbunatatire. La fel ca originalul, cartea e scrisa prost, intr-un stil ba stangaci, ba patetic ("cunoasterea nationala de sine in lume", "talharirea gandirii lui Nae Ionescu"), ca intr-o prea lunga biografie apologetica, in care eroul principal actioneaza, in partile esentiale, difuz. Nu exista un fir narativ, datele biografice sau istorice fiind adesea enumerate fara a avea vreo legatura, iar citatele sunt inserate fara a se mentiona sursa. Filozofia lui Nae Ionescu este rezumata sau citata fara a fi situata in curentele spirituale ale vremii, fara intelegere filozofica si, mai ales, fara spirit critic. Nae Ionescu trebuie sa apara ca un gigant singuratic, care a avut idei geniale si viziuni profetice, ca unul care nu s-a inselat niciodata si, mai ales, ca unul care nu a fost apreciat la adevarata lui valoare. Printre altele, ar fi fondat intuitionismul matematic (p. 39), ar fi fost un poet original, care ar fi inchinat "unul dintre cele mai patetice imnuri de iubire neamului romanesc" (p. 117), ar fi dat sentinte politice infailibile, de mare ajutor patriei sale, cum ar fi, de pilda, faptul ca Ucraina carpatica, sub ocupatie maghiara in 1939, ar fi fost, de fapt, pamant românesc (p. 204) si, nu in ultimul rand, contributiile sale teologice ar fi sprijitit intr-o atat de mare masura insanatosirea bisericii, incat autoritatea lui carismatica va fi, pana la urma, recunoscuta, exact ca in cazul sfantului Simon (p. 100).
Toate acestea nu trebuie sa ne mire, pentru ca Nae Ionescu nu ar fi fost un "fauritor de istorie" calculat, ci "un simplu intrument al lui dumnezeu" (p. 106).
Cel mai deranjat la aceasta carte e incercarea ridicola de albire politica: Nae Ionescu nu ar fi fost niciodata apropiat de Garda de Fier, ci a simpatizat, din motive crestinesti, cu "tineretul" oprimat si nevinovat. Intalnirile simbolice cu Codreanu sunt trecute cu vederea in acelasi mod in care sunt uitate si manifestele fondatoare citite in 1838 colegilor de celula, cuprinse in Fenomenul legionar (lucrare aparuta postum, in 1940).
Antisemitismul sau, care s-a manifestat cel mai clar in prefata la cartea lui Sebastian De doua mii de ani, este luat drept un document de intelepciune teologica, in vreme ce autoarea lasa deoparte cu totul articolele vadit prolegionare aparute in presa.
Maestrului nu i-ar fi fost pe plac un asemenea revizionism. Articolele sale sunt o marturie elocventa pentru partizanatul sau asiduu, asa cum ar fi, de exemplu, ceea ce a scris in oficiosul miscarii: "Dintre toate miscarile, de la razboi incoace (...) niciuna nu s-a asezat mai sigur in matca istoriei românesti ca cea a tinerilor care stau sub ocrotirea Arhanghelului cu sabia de foc. (...) Pana acum, miscarea aceasta nu a gresit niciodata" (Buna Vestire, 27.6.1937). Aceasta carte e mai degraba o hagiografie nefasta decat o biografie utila, e mai degraba un obiect de studiu decat un sprijin pentru studii, este, in fine, un exemplu graitor despre cum putem cadea, chiar si astazi, prada fascinatiei demonice pentru Nae Ionescu. Editura Karolinger nu si-a facut nici siesi, nici autoarei vreun serviciu publicand aceasta carte.
Traducere de Matei Martin
SERBAN AXINTE
Dincolo de limitele povestirii
In anul 2002, aparea la Iasi o antologie numita oZone friendly. Coordonatorul ei, O. Nimigean, afirma ca unul dintre obiectivele antologiei "consta in hasurarea spatiului vinovat de alb in care se ascund Iasii - Moldova, in general - pe harta literaturii noastre mai noi". Intr-adevar, la acea data, singurele nume cu rezonanta din carte erau ale lui Liviu Antonesei si Nichita Danilov. Restul, niste necunoscuti, fara opera, fara imagine, fara box office. Spicuiesc acum din lista ilustrilor anonimi: Lucian Dan Teodorovici, Florin Lazarescu, Dan Lungu, Constantin Acosmei, Radu Andriescu, Gabriel H. Decuble, Dan Sociu si Radu Pavel Gheo. Nu cred ca mai are vreun sens sa ne intrebam daca Nimigean a castigat sau a pierdut vreun pariu. Cartile celor enumerati mai sus vorbesc acum de la sine. O intrebare totusi exista, una la care s-a raspuns partial si la care sa speram ca se va mai raspunde multa vreme de acum inainte. Ce a fost pana la urma oZone friendly? Antologia unui grup literar in curs de afirmare sau un veritabil manual de literatura?
In acest moment, prozatorul Radu Pavel Gheo (redevenit timisorean dupa experienta literara ieseana, la care am facut implicit referire mai sus) e, pur si simplu, eclipsat de publicistul cu acelasi nume. Basmul modern Fairia - o lume indepartata a trecut aproape neobservat in comparatie cu volumele Adio, adio, patria mea, cu i din i, cu â din a, Românii e destepti sau Dex-ul si sexul. Realitatea, mereu provocatoare si seducatoare, bate, cum ne place sa spunem, fictiunea. Constient de acest lucru si dorind cu tot dinadinsul sa evite consecintele nefaste ale conflictului de interese dintre publicistul Radu Pavel Geo si prozatorul Radu Pavel Gheo, tanarul scriitor a fost nevoit sa gaseasca o cale de mijloc. Asadar, Numele mierlei (Polirom, 2008) reuneste cincizeci de povestiri imaginare, "50 de clipuri vesele si triste", despre viata de fiecare zi. O metoda cat se poate de potrivita de a combina fictiunea cu reportajul si comentariul socio-politic.
Scriitorul dovedeste o reala pricepere in a radiografia contra-cronometru o anumita stare de fapt. Scenele de viata sunt foarte scurte, nu se insista prea mult asupra niciunui amanunt. Intriga conteaza cu asupra de masura. Ea e urmata de o succinta, chiar expediata, prezentare a subiectului propriu-zis, ce se sfarseste odata cu povestirea. Deznodamant nu exista. El se poate doar ghici, dincolo de limitele celor trei-patru pagini ale povestirii. Trebuie refacut mental de cititor. Toate "istoriile" par lasate in aer, neterminate. Se naste in mod firesc intrebarea: de ce scriitorul creeaza anumite asteptari, daca de fiecare data are grija ca textul sa le infirme? Si am numit, cred, particularitatea cea mai importanta a scrisului lui Radu Pavel Gheo. Implicarea cititorului in momentele subiectului. De ce sa vina naratorul sa traga o concluzie, daca aceasta se impune oricum de la sine? Daca este indicata directia, atunci e limpede ca cel aflat pe un drum poate sa ajunga la destinatie, neavand deloc probleme nici la intoarcere. Nimeni nu trebuie sa duca pe nimeni de mana prin "padurea narativa" sau, mai potrivit in cazul de fata, prin tufisul narativ.
Radu Pavel Gheo scrie lejer despre o Romanie deloc straina noua. Aduce in atentia cititorilor lucruri foarte cunoscute, poate mult prea cunoscute. Si totusi, nu devine plictisitor nici un moment. Imagineaza pentru fiecare fragment de realitate cate un cadru atractiv, prin care povestirea sa se individualizeze si sa se sustraga banalului. Autorul stie sa asculte vibratia specifica a vietii, pentru ca el este, nu-i asa, scriitor, iar "scriitorul trebuie sa urmareasca viata, sa o asculte, sa o vada, sa simta tot ce misca pe lume! Ce scriitor mai e si ala care isi pune o pereche de casti pe urechi, asculta nu stiu ce lalaieli si se imbata cu vaiete de mana a doua, dar habar n-are ce-i viata adevarata? Daca nu observi, nu traiesti, nu inveti, degeaba mai scrii...". Am citat din prima piesa a cartii, numita chiar Vibratia vietii, locul in care "darea de seama" asupra "mestesugului" scriitoricesc se intalneste si se suprapune, pana la identificare, cu parodierea acesteia. Deci, autorul este hotarat sa iasa din sine si sa inregistreze tot zgomotul de fond al realitatii de fiecare zi, decis sa nu ierte pe nimeni, nici macar pe el insusi, daca cumva se surprinde pe picior gresit. Poate din acest motiv cei cativa recenzenti ai Numelui mierlei l-au asemuit pe tanarul scriitor de pe Bega cu damboviteanul I.L. Caragiale. Desi personal gasesc comparatia cam exagerata, nu pot sa nu admit ca un sambure de adevar exista aici. Radu Pavel Gheo ofera personajelor sale posibilitatea de a se autocaracteriza prin vorbire. Si autorul se descurca de minunte in a-si ierarhiza "eroii" in functie de performantele lor lingvistice. Vorbirea e imaginea fidela a intelectului, intelectul e expresia unei mentalitati. Doi cetateni ce stau de vorba intr-o crasma, in fata unor halbe de bere, reprezinta deja o adevarata comunitate, o comunitate cu probleme pe ordinea de zi si cu atitudini exprimate fatis.
Numele mierlei e un cumul de tipuri umane si de povesti extraordinare. Anton este cel ce le stie pe toate, ii rezolva pe toti, in functie de necesitatile lor. Faptul ca se demonstreaza, in final, a fi doar un palavragiu nu ne mira. Cu totii ne izbim la tot pasul de astfel de Antoni. Agentul de circulatie Jenel Chiril se dovedeste slab de inger si trece cu vederea o sumedenie de abateri de la lege ale participantilor la trafic, in schimb se arata neindurator cu copilul sau, complet nevinovat. Un sociolog incearca, fara mare succes, sa realizeze "barometrul cultural" al locuitorilor unui sat romanesc. Desi localnicul raspunde gresit la toate intrebarile, sarguinciosul sociolog are de fiecare data ce sa-si noteze in fisa sa de observatii. Absolut savuroasa e povestirea Am pierdut un prieten. Aici scriitorul se dovedeste a fi si un fin psiholog, inregistrand reactiile participantilor la respectiva scena, fara sa uite a imbraca totul in haina autoironiei. Doi colegi de birou, plecati separat in concediu in lumea larga, se intalnesc intamplator intr-o berarie din Croatia. Excelent prilej de a decreta ca lumea e mica si ca tara lor, pe care nu au avut totusi timp sa o viziteze pana atunci, e cea mai frumoasa dintre toate. Ioan Pardos, un inginer pensionar, devine brusc vedeta de televiziune, dupa ce se afla ca el primeste constant prin telefonul mobil mesaje de la Arhanghelul Mihail, Ingerul Domnului. Aflata intr-o vizita oficiala la guvernul României, doamna Gerhard, comisar european, se decide sa viziteze satul Gauresti, pentru a vedea cum s-a schimat viata "fermierilor", dupa integrarea tarii noastre in UE. "In lume nu e loc de poezie" este constatarea plina de gravitate a unui ministru, caruia indatoririle curente ii tulburau starea de gratie, absolut necesara actului creator. Doua dintre cele mai bune povestiri ale cartii sunt Puterea poporului si O criza de constiinta, niste satire la adresa clasei politice romaÂnesti. La acest capitol, nici vanatoarea de ceausesti din Din jurnalul unui diplomat de cariera nu trebuie pierduta din vedere. Problemele spinoase de natura etnica dintre romani si unguri capata o amploare deosebita in timpul unor Pregatiri de nunta, tot la fel cum disputele dogmatice dintre crestinism si mahomedanism nu sunt date uitarii in povestiri precum Invataturi conjugale sau In drum spre ceruri.
Am redat, cat se poate de concis si de mitraliat, tematica unora dintre cele mai bune piese ale cartii. Dar, repet, la Radu Pavel Gheo adevarata poveste se implineste in mintea cititorului, dupa ce acesta se va fi racordat, mai intai, la universul divers, dinamic, expresiv si efervescent, tesut, de fiecare data, in jurul unor tipuri umane atat de usor recognoscibile in viata noastra de zi cu zi.
DARIA GHIU
"Napoleon al III-lea si Principatele Romane": imperiile de ieri în globalizarea de azi
Napoleon al III-lea si Principatele Romane, 23 octombrie 2008-1 februarie 2009, Muzeul National de Arta al Romaniei, Bucuresti
O expozitie record
Muzeul National de Arta al Romaniei si Muzeul National al Castelului din Compiegne (Franta) sarbatoresc cei 200 de ani de la nasterea lui Napoleon al III-lea. Daca la Compiègne în acest moment are loc Napoleon al III-lea si Regina Victoria, o vizita la Expozitia universala din 1855, o expozitie consacrata relatiilor franco-britanice în Second Empire si fascinatiei reciproce dintre cele doua tari, expozitia de la Bucuresti, care va ramane deschisa pana la 1 februarie, se intituleaza Napoleon al III-lea si Principatele Romane, si este realizata în urma parteneriatului MNR cu Muzeul Castelului Compiègne si Reuniunea Muzeelor Nationale din Franta. Expozitia de la Bucuresti va fi itinerata, anul viitor, între 20 martie si 29 iunie, tocmai la Compiegne. Si, odata ce intram în 2009, aniversarea devine dubla: nu doar bicentenarul nasterii lui Napoleon al III-lea, ci si 150 de ani de la Unirea Principatelor Romane, primul pas catre crearea Romaniei moderne, ce va avea loc cativa ani mai tarziu.
Expozitia îl ia ca punct de reper pe controversatul Napoleon al III-lea, "Mondialistul", sustinatorul ideii de natiune, cu tot ceea ce decurge de aici - libertate, ordine, progres -, si cu aceasta ocazie face vizibil un întreg lant de relatii politice, artistice si culturale dintre Franta si Principatele Romane de la sfarsitul secolului al XVIII-lea (Razboiul din Crimeea si Principatele Romane, dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor în Moldova si Tara Romaneasca, sprijinita de catre împaratul francez) pana la proclamarea Regatului Romaniei, în 1881. Momentul Napoleon al III-lea reprezinta înca o dezvaluire a puternicei relatii franco-romane.
Expozitia Napoleon al III-lea si Principatele Romane este interesanta pentru forta cu care curatorii ei, Roxana Theodorescu, Octav Boicescu, Emmanuel Starcky si Marie Lionnet, reusesc sa adune la un loc, timp de aproape un an, valori de patrimoniu din puncte diferite de pe glob si, mai mult decat atat, din institutii muzeale diferite si foarte numeroase, din care voi enumera doar cateva (sunt circa 200 de opere de arta plastica si decorativa, documente si fotografii, ce provin de la 39 de muzee si institutii din Romania si Franta): pe de-o parte, gazdele - MNR si Muzeul Castelului din Compiegne -, pe de alta parte, Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Romane, Muzeul National de Istorie a Romaniei, Muzeul Municipiului Bucuresti, muzeele "Gheorghe Tattarescu" si "Theodor Aman", muzeele de arta din Craiova, Iasi si Timisoara, Arhiva Ministerului de Externe francez, Biblioteca Nationala a Frantei, muzeele pariziene Orsay si Luvru, Muzeul "Gustave-Moreau", Le Petit Palais, Muzeul de Arta si Arheologie din Besancon, Palais des Beaux-Arts din Lille, muzeele de arta din Rennes, Tours si Valenciennes, carora li se adauga si multe arhive personale. Asadar, o mare desfasurare de forte, pentru realizarea unei viziuni holistice, integratoare, de nivel european.
Trasee (micro-muzee) neasteptate
Exemplu perfect de colaborare intermuzeala la nivel european, Napoleon al III-lea si Principatele Romane nu este neaparat foarte mare, dar modul in care ea abordeaza, in secolul XXI, un fragment esential de istorie romaneasca - contextualizat international si concentrandu-se in jurul personalitatii lui Napoleon al III-lea si a raportului acestuia atat cu Alexandu Ioan Cuza, cat si cu viitorul rege Carol I -, felul in care documentele istorice se impletesc cu detaliile operelor de arta plastica si decorativa da amploare acestei expozitii care, in cele patru sali compartimentate, reuseste sa te poarte, pe parcursul unei ore, pe un traseu muzeal foarte diferit, compus din mai multele muzee-nucleu.
Foarte coerenta si bine structurata, inaintand cronologic, expozitia de la MNR, datorita display-ului exponatelor, iti lasa permanentul sentiment al vizitarii concomitente a mai multor muzee. Te simti in vizita la muzeele lumii, intr-un loc (MNR) care devine gazda neutra, egala celorlalti reprezentanti. Atrag in mod special atentia intrandurile dedicate cate unei subteme, ele fiind in sine niste mici expozitii, niste mini-muzee: de pilda, Principatele Romane la Expozitia Universala din 1867 (un ansamblu care pune alaturi fotografii-document ale sectiunii romanesti la Expozitia de la Paris - macheta Manastirii Argesului -, aflate acum intr-o colectie personala în Franta, Tezaurul de la Pietroasa si catalogul realizat, pentru acea ocazie, de catre Alexandru Odobescu, in dubla sa calitate de arheolog si de comisar general). Un alt interesant spatiu-intrand este cel dedicat ideii de regalitate, mai exact Crearii Regatului Roman. Aici nu esti doar martorul panzei lui Grigorescu, Printul Carol I trecand in revista prizonierii turci (tablou realizat imediat dupa 1878), ci si al albumului Bucurestiului vechi in sarbatoare, fotografiile cortegiului simbolic din 10 si 11 mai 1881 realizate de catre Carol Pop de Szathmari, precum si al coroanei din otel a Regelui Carol I.
Unul dintre locurile cele mai spectaculoase este cel dedicat Sejurului printului Carol la Compiegne in 1863, intre 26 noiembrie si 5 decembrie, intr-unul dintre apartamentele construite de catre Napoleon al III-lea pentru invitatii sai de seama. Mobilele gasite la Compiegne si expuse la muzeu redau atmosfera apartamentului lui Carol: esantionul de textil Second Empire, alaturi de un confortable din lemn aurit si imbracat in catifea albastra si un cabinet pentru bijuterii, din abanos, placat cu portelan. Spatiu in spatiu, in camera-reconstructie a apartamentului de la Compiegne, un mic loc de expunere povesteste sejurul printului Carol la Paris, mai exact prezenta sa, pe 6 octombrie 1869, la opera Faust de Gounod: din arhiva Bibliotecii Operei din Paris sunt facute publice atat afisul spectacolului si libretul operei in cinci acte, cat si caietul de regie in-folio care atesta prezenta lui "Charles de Roumanie" la spectacol.
Intertextualitati si revelatii plastice: muzeul ca parc de cunoastere
Spatiul dedicat schimburilor artistice dintre Franta si Romania si al "romanilor la Paris" este si el locul de intalnire al unor mari pictori si al unor importante muzee de arta din tara si din Franta. Aman, Gustave Moreau, Millet; Grigorescu (Peisaj cu stanci la Fontainebleau, 1867, MNR) langa Sisley (Marginea padurii de la Fontainebleau, 1865, Petit-Palais), chiar acolo unde peretii se intalnesc la colt, se pretau unei ample analize si comparatii. Modul de expunere fata in fata a celor doua panze declanseaza o discutie foarte actuala in presa si lumea artistica occidentala, cea privitoare la asa-numitul display (mod de expunere) al artei secolelor trecute. Muzeele se intrec in noi moduri dinamice de expunere si de grupare (contextualizare) a patrimoniului mondial, asa cum este cazul si al controversatei, deja, mega-expozitii Picasso et les maitres, considerata expozitia anului, daca nu chiar a ultimului deceniu: Louvre, Musée d’Orsay si Grand-Palais, reunite, il arata pe Picasso alaturi de tablourile marilor sai maestri, stranse din cele mai mari colectii ale lumii. El Greco, Vélasquez, Goya, Delacroix, Manet, toti convietuiesc, temporar, in acelasi muzeu, ordonati de forta de gravitatie a geniului "canibal" al lui Picasso, putand fi supusi unor analize innoitoare, ca intr-un volum de istorie comparata a artei.
Educatie vizuala pentru secolul XXI
La MNR, fiecare expozitie beneficiaza de un program educativ axat pe fiecare segment de varsta. Nu vreau sa anticipez o analiza viitoare mult mai ampla pe care o voi dedica departamentului educativ foarte activ din acest muzeu. Medierea artistica este unul dintre punctele esentiale intr-o institutie de arta si intr-o cultura occidentala. Workshop-ul cu copii de 5-6 ani organizat in mijlocul expozitiei Napoleon al III-lea si Principatele Romane, discutia cu acestia despre abanos, perle, bijuterii regale, haine imparatesti si sigilii reprezinta un model de practica educativa mondiala, prin care generatiile viitoare sunt deja formate in spiritul iubirii pentru frumos. Daca tot ni se spune ca traim intr-o civilizatie a imaginii, macar sa-i cunoastem creatorii de varf, altfel spus, adevaratele imagini ale realitatii, in istoricitatea lor.
RAZVAN BRAILEANU
Pe ecrane in 2009
In limba engleza exista termenul cinematografic de "coming attractions", care are in romana echivalentul "in curand pe ecrane". Ca sa aflu ce e de vazut in 2009, am consultat lista oferita de www.cinemagia.ro cu lansarile cinematografice din Romania anului viitor. Ceea ce urmeaza este o insiruire subiectiva a filmelor care mi-au facut mie cu ochiul.
Politica pe ecrane
Se pare ca filmele cu subiect politic vor ocupa un loc important in programele de anul viitor ale cinematografelor. Premisele sunt mai mult decat imbucuratoare, daca ne uitam la regizorii si actorii de pe genericele acestor filme. In Romania anului viitor, prima pelicula de acest gen care va intra in sali este Frost / Nixon, in regia lui Ron Howard (castigator al Premiului Oscar pentru A Beautiful Mind in 2002). Filmul reda povestea primului interviu pe care Richard Nixon l-a acordat dupa ce a parasit Casa Alba, in urma scandalului Watergate. In rolurile principale sunt distribuiti mai putin cunoscutii Frank Langella si Michael Sheen, printre numele de pe afis numarandu-se si Kevin Bacon.
Milk este titlul celui mai recent film al lui Gus Van Sant (cel mai bun regizor la Cannes in 2003, cu Elephant), care se opreste asupra primului militant pentru drepturile homosexualilor care a fost ales intr-o functie publica. Pentru rolul lui Harvey Milk a fost ales Sean Penn, iar cel care-i da replica este Josh Brolin (No Country for Old Men). De altfel, acesta din urma este si protagonistul din W, in regia lui Oliver Stone, un biopic despre viata si cariera politica a lui George W. Bush. Din pacate, se pare ca W nu va putea fi vazut in cinematografele noastre, el urmand a aparea in Romania direct pe DVD.
Nu numai politica americana va fi prezenta pe marile ecrane in 2009. Figura lui Ernesto Che Guevara va fi evocata de Steven Soderbergh (oscarizat pentru Traffic in 2001) in doua filme ce urmeaza a fi lansate in 2009: The Argentine si Guerilla. Proiectate anul acesta la Cannes, peliculele au starnit reactii diferite in randul criticilor, insa toti au cazut de acord ca Benicio del Torro este excelent in rolul lui Che Guevara.
Soldati, spioni si politisti
Trei filme a caror actiune se petrece in timpul celui de-al doilea razboi mondial vor fi lansate in 2009 si sunt asteptate cu interes de catre cinefili. Inglorious Basterds al lui Quentin Tarantino este povestea violenta a unui grup de soldati americani evrei care ucid in mod brutal nazisti in Franta ocupata. Printre interpreti se numara Brad Pitt si Samuel L. Jackson. Apoi, Defiance este titlul peliculei regizate de Edward Zwick (Legends of the Fall, The Last Samurai), in care Daniel Craig (protagonistul ultimelor doua filme cu James Bond) este un refugiat evreu din Polonia care hotaraste sa lupte impotriva nazistilor. In fine, Valkyrie, in regia lui Brian Singer (The Usual Suspects), aduce pe ecran istoria colonelului Claus von Stauffenberg, care a luat parte la complotul esuat de asasinare a lui Hitler. Tom Cruise, Kenneth Branagh si Bill Nighy sunt principalii protagonisti ai acestei drame istorice.
Paul Greengrass, regizorul ultimelor doua filme din seria Bourne, revine alaturi de Matt Damon cu The Green Zone, un thriller despre o echipa a CIA care a prins urma unor posibile arme de distrugere in masa. Public enemies, in regia lui Michael Mann (The Insider, Collateral), ni-l prezinta pe Johnny Depp in rolul unui gangster american din anii ‘30, iar Shutter Island al lui Martin Scorsese il pune de Leonardo DiCaprio in pielea unui serif care investigheaza disparitia unei criminale.
Adrenalina cu repetitie si efecte vizuale
Unul dintre cele mai asteptate filme de actiune ale anului viitor este Terminator Salvation, cel de-al patrulea din seria inceputa in 1984. Regizat de McG (Charlie’s Angels) si produs de James Cameron, Terminator Salvation isi plaseaza actiunea in 2018, dupa ce John Connor (Christian Bale) preia conducerea trupelor de oameni in razboiul cu robotii. Helena Bonham Carter si Bryce Dallas Howard joaca si ele in acest prim Terminator fara Arnold Schwarzenegger.
Un alt sequel care se preconizeaza ca va sparge topurile incasarilor este Transformers: Revenge of the Fallen, in regia lui Michael Bay. Povestea este simpla: o armata de Decepticonii se indreapta spre Pamant cu scopul de a-l distruge, in timp ce Autobotii ajuta omenirea. Stim la ce sa ne asteptam - efecte speciale exploxive -, insa speram la ceva mai mult, mai ales ca primul film n-a fost asa de rau.
In domeniul adaptarii benzilor desenate, cel mai des invocat nume este Watchmen, un film cu super-eroi care isi unesc fortele pentru a zadarnici o conspiratie mondiala. Watchmen este regizat de Zack Snyder, cel care a spart gura targului acum aproape doi ani cu 300. Si fiindca veni de vorba de 300, in 2009, Frank Miller, artistul care a desenat "romanul grafic" pe care s-a bazat filmul, regizeaza el insusi The Spirit (dupa o serie de benzi desenate ale legendarului Will Eisner). In rolurile principale: Gabriel Macht, Samuel L. Jackson, Scarlett Johansson si Eva Mendes.
Seria X-Men este prezenta si ea pe ecrane anul viitor, chiar daca echipa de eroi nu e in componenta completa. X-Men Origins: Wolverine se petrece inainte de celelalte filme din serie si se concentreaza pe trecutul omului-lup interpretat, inca o data, de Hugh Jackman.
Imaginatie si animatie
Un proiect ce se anunta cel putin interesant este The Imaginarium of Doctor Parnassus, in regia lui Terry Gilliam (Brazil, 12 Monkeys), povestea fantastica a unui om care si-a castigat nemurirea in urma unui pariu cu diavolul si care are puterea de a ghida imaginatia celorlalti. Distributia aduna nume care nu mai au nevoie de nicio prezentare: Johnny Depp, Heath Ledger, Jude Law, Colin Farrell, Cristopher Plummer si Tom Waits.
The Curious Case of Benjamin Button il are in rolul principal pe Brad Pitt si urmareste aventura extraordinara a unui barbat care se naste batran si intinereste pe masura ce inainteaza in varsta. Regizat de Davin Fincher (Fight Club, Se7en), filmul ii ofera lui Cate Blanchett posibilitatea sa faca inca o data un rol foarte bun.
Harry Potter se intoarce pe ecrane, asa cum a facut-o aproape in fiecare an din ultimul deceniu. Al saselea film din serie, Harry Potter and the Half-Blood Prince, se concentreaza pe trecutul intunecat al lui Voldemort si pe dilemele amoroase ale adolescentului vrajitor.
Desenele animate vor umple cu siguranta salile si in 2009. Noul Pixar, purtand titlul Up, ne dezvaluie calatoria aeriana a unui batran care si-a legat o mie de baloane de casa pentru a o ridica si a zbura cu ea deasupra Americii de Sud. Ice Age: Dawn of the Dinosaurs continua aventurile preistorice ale mamutilor, tigrului, lenesului si veveritei din filmele precedente, elementul nou fiind fiorosii tiranozauri. Nu va speriati insa, umorul va fi la locul lui si totul se va termina, ca de obicei, cu bine.
The Fantastic Mr. Fox este bazat pe cartea cu acelasi nume a scriitorului britanic Roald Dahl, cel care a scris volumul adaptat in Charlie and the Chocolate Factory al lui Tim Burton. Aventurile animate ale unei familii de vulpi sunt regizate de Wes Anderson (The Royal Tenenbaums) si se bazeaza pe vocile lui George Clooney, Cate Blanchett, Bill Murray si Anjelica Huston.
Incertitudini romanesti
Anul trecut, intr-un articol similar, publicam cateva dintre titlurile de filme romanesti anuntate pentru 2008. Unele dintre ele nu au vazut lumina proiectorului nici pana in clipa de fata: Un balon in forma de inima al lui Catalin Mitulescu, Weekend cu mama al lui Stere Gulea si Cea mai fericita fata din lume al lui Radu Jude. Cel mai probabil, ele vor avea premierele in 2009.
Pescuit sportiv, in regia lui Adrian Sitaru, este povestea unui cuplu (interpretat de Ioana Flora si Adrian Titieni) a carui viata este data peste cap de accidentarea unei tinere (Maria Dinulescu). Filmul a luat mai multe premii la festivaluri internationale. O alta certitudine pentru 2009 este Calatoria lui Gruber, in regia lui Radu Gabrea, despre peripetiile lui Curzio Malaparte, prieten cu Mussollini si corespondent de razboi pe langa trupele germane, care, ajuns la Iasi, il cauta pe un medic evreu alergolog, pe nume Gruber. In rolurile principale au fost distribuiti Marcel Iures si Florin Piersic Jr.
Teoretic, conform http://www.cinemagia.ro/, in 2009 ar trebui sa mai vedem si pelicule semnate de Cristi Puiu, Nae Caranfil si Cristi Mungiu, ceea ce ma face sa sper, cel putin, ca anul viitor o sa fie unul bun.
ANA SIPCIU
Mana inghetata si mana calda
Hai, iubitule, ia-mi mana inghetata in mainile tale calde, da-mi deoparte o suvita de pe frunte si spune-mi ceva frumos. Spune-mi o poveste cu zapada si nameti de doi metri, cu munti si brazi si reni si Mos Craciun. Uita-te cum mi se prind fulgii subtiri in par si razi de mine. Hai sa impartim o portocala si cana de cafea fierbinte, hai sa ne povestim amintiri de cand eram mici si habar n-avea unul ca exista celalalt.
Promite-mi ca-mi aduci un dar cu funda aurie, ia-ma in brate si gandeste-te disperat ce-ai putea sa imi mai iei acum, in ultima clipa. Spune-mi ca imi sta bine in rosu, cu fular si urechile degerate, spune-mi ca ti-a fost dor de mine si-ti sunt draga si ca nu trebuie sa mai pleci nicaieri in seara asta. Inventeaza un joc cu intrebari complicate si da-mi ca premiu un bat de scortisoara pentru ca nu stiu nici un raspuns, asculta-ma cum vorbesc numai prostii si mangaie-mi parul, uita-te in jos la mine si saruta-ma pe frunte pentru ca poti, spune-mi ca esti foarte, foarte fericit in clipa asta.
Fa-ma sa rad, nu e greu, ajunge ca esti tu aici, pune-mi o melodie frumoasa si spune-mi sa tac si sa ascult, lasa-ma sa te privesc dintr-o parte si sa ma gandesc, ah, oare cum era cand nu il stiam, a existat o astfel de vreme? Uita-te la mine si raspunde din ochi nu, n-a existat, daca n-as fi asa prostuta ar trebui sa stiu ca lumea a fost inventata atunci cand ne-am cunoscut. Joaca-te cu mine, prefa-te ca nu ma lasi sa-ti caut prin buzunare ca un copil curios, prinde-mi mainile, gadila-ma pentru ca stii ca asta e arma fatala, pana la urma tot gasesc eu ciocolata pe care o ascunzi intotdeauna pentru mine, ei, o s-o impartim si pe asta, stii bine.
Saruta-ma si fa-ma sa ametesc dintr-o data, sa ma strang mica-mica in bratele tale, pentru ca si pe mine ma sperie cat de mult te iubesc. Tine-ma strans in brate, respira-mi cald pe umar si hai sa ascultam cum ninge... pana iubita a adormit.
LIA BUGNAR
Declaratie
Sup semnatul Porancea Mihaita din Bucuresti deoarece nu am serie de buletin pentru ca sunt inca copil si tocmai in viitor o sa am ca toata lumea. Spun toata ziua cum mi-am petrecut-o. M-am trezit disdedimineata, cum se crapase de ziua ca sa vad daca Mos Craciun venise cu vreun cadou cat de cat pentru ca totusi nu mai sunt copil mic si Stan Anghel de la B spune la toti copii ca Mos Craciun nu exista, ca i-a spus lui mama sa si tatal sau ca ei sunt Mos Craciun si ca acum e mare si ei nu mai au bani pentru atatea pretentii cate a scris el pe lista aia drept scrisoare catre Mosul. I-au luat totusi trening nou ca totusi n-avea cu ce sa vina la educatie fizica si radea toata lumea de el pana si curcile. Cand se ivisera zorile diminetii m-am trezit si m-am dus la brad sa vad daca Stan Anghel minte de ingheata apele. Sub brad am gasit:
O pereche de patine albastre ca ale lui Teasca de la mine din clasa
6 sticlute de iaurt Actimel
O carte pe nume Micul print.
Sup brad mai erau si un mic cadou pentru Mami si un mic cadou pentru Tati care sigur ca nu mi-am indraznit sa pun mana caci nu erau lucrul meu totusi am dat doar putin de o parte hartia si cand colo ce zaresc. Tati: un dividiu care am vazut doar intr-un colt cum se chema, ca sa nu rup hartia de cadou. Se chema DIRTY si era cu o poza cu o doamna care se lingea pe bot pentru ca tocmai mancase ceva si de la gat n-am mai vazut-o ca sa nu rup hartia de cadou. Mami: o forfecuta pentru pielite, un dres de culoarea negru cu gauri si inca ceva de forma mai lunguiata si tare care n-am putut sa vad ca sa nu rup hartia de cadou dar am simtit prin pipaite. Dupa aceasta m-am dus din nou in camera mea ca sa ma culc si sa ma trezesc mai incolo ca de obicei si sa ma bucur in familie de cadourile ce le-am primit. Cand ce idee imi venise. Sa fac un gest de neuitat si sa ma duc la Mos Craciun si sa-i duc si lui un cadou ca lui n-are cine sa-i aduca si el ne aduce tuturor, chiar si lui Stan Anghel care minte de ingheata apele doar ca sa ne strice speranta si visele copilariei. Asa ca m-am dus tiptilus-tiptilus din nou la brad si am luat trei sticlute de Actimel si apoi am cazut pe ganduri. Peste o vreme, nici una nici doua, am luat din raft sidiul cu "Apollodor" care-mi place din toata inima si am hotarat sa i-l daruiesc pentru totdeauna lui Mos Craciun. Eu cat de cat l-am ascultat in asemenea hal incat l-am memorat si daca imi va veni dor pot sa mi-l cant chiar si eu dar mai mult in gand pentru ca nu am nici pic de ureche. Pentru ca n-am avut si eu noroc sa seman cu mama dar cu afonul de tata care e o bata. Al treilea lucru am luat o masinuta Ferrari de cand eram eu mic care nu e cojita deloc pentru ca eu sunt pastrator si de aceea am. M-am incaltat cu cizmele si am iesit tiptilus-tiptilus din casa deschizand usa fara nici un scartait deoarece e noua de cand ne-au spart hotii casa. Mos Craciun locuieste la 8, in casa la nenea Paul. Noi stam la 7 si daca stau zi si noapte de panda pot sa il zaresc cand vine si cand pleaca pentru ca usa mea e langa scari cum cobori si a lui e langa scari cand urci. L-am descoperit de iarna trecuta. Cand vine vacanta de iarna, nenea Paul pleaca undeva, cred ca in concediu si Mos Craciun sta acolo pana duce toate cadourile la toti copii. L-am vazut cum iese din casa si pleaca cu sacul dar n-am spus la nimeni pentru ca imi stricam magia copilariei. Dupa ce se duce pe la toata lumea mie-mi aduce ultimul pentru ca eu stau chiar in bloc cu mosul, mai aproape si decat copii de la alte etaje. Dar asta nu inseamna ca mie-mi aduce doar ce mai ramane de la alti copi pentru ca in viata ce-i al tau e pus de o parte si nu e bine sa fii ofticos. Pentru ca ofticosul roade osul. Am urcat scarile si am ascultat la usa la nenea Paul. Nu se auzea nimic asa ca am deschis cu clanta si am intrat ca Mosul nu incuiase si mare lucru ca noi cu incuietoare tripla si tot au intrat hotii. Ca daca-si pun ei in cap te lasa in pielea goala doar cu ce ai pe tine. In casa la Mosu era destul de intunecat si mirosea cam a tigari si aer neaerisit demult. M-am gandit sa ii las cadoul chiar acolo in hol dar daca ar fi calcat pe ele din greseala si mai ales sidiul s-ar fi stricat. Am mers pe bajbecaite si am deschis incet usa de la camera ca sa gasesc bradul. Cand ce-mi vazura ochi nu-mi veni a crede. In toata camera era o lumina rosie chioara care totusi am putut sa vad pe bajbecaite ca Mosul era luat prizonier. Il legase de maini cu catuse si saracu il lasase in pielea goala doar barba o mai avea pe el si fesu. Il tintuise locului in pat si statea rascrucisat si gemea de plangeau si pietrele bineinteles daca ar fi fost dar nu erau. Dar asa se spune. Mosul avea tot felul de fire lipite pe el chiar si pe Iliuta al lui care era foarte mare. Cand o sa fiu om mare cred ca o sa imi creasca si mie Iliuta al meu la fel de mare dar am crezut ca nu-mi venea sa cred cand l-am zarit. Cand m-am gandit sa intorc capul, am vazut o doamna care era si ea tot in pielea goala doar cu barba pe ea. Avea o barba alba si umbla incaltata in casa si puteau sa vina vecinii de dedesupt pentru ca au tot dreptul daca le tropai in creieri. Ca suntem oameni nu vite. In mana avea o cutiuta de la care porneau toate firele alea care se lipeau de Mosul si apasa pe niste butonase si Mosul saracul sa zgaltaia si o ruga sa il ierte. Ea nu voia sa il ierte si statea incruntata si o durea in cot. Ea nu avea Iliuta deloc dar nici nu avea cum pentru ca era femeie. Dar avea niste balcoane cum deseneaza nesimtitul de Apetri ca numai la prostii ii sta capul si asta se reflecta la catalog. Cand am vazut pe-asa m-am repezit cu toata viteza mea in burta ei, bineinteles mai intai am pus sidiul si sticlutele de Actimel (3) si masinuta Ferrari pe un colt de vitrina. Ea nu s-a asteptat la asa ceva mai ales ca nici nu ma vazuse. A cazut ca o blegatura pe covor si si-a sucit mana singura sub fund de frica mea si cutiuta cu butoane si fire s-a storcosit sub fundul ei care n-are bunul simt sa-si ia macar pantaloni ca poate s-o vada cineva. Mosul a inceput sa zguduie tot patul si sa-i iasa mult scuipat de spuma pe gura. Doamna aia urla si ea de frica mea ca o prinsesem in fraglant de lift. Am fugit repede de acolo ca totusi doamna aia era om mare si daca ii trecea dezmeticeala putea sa ma bata de sa-mi sune apa in cap. M-am intors in casa tiptilus-tiptilus si am petrecut Craciunul in sanul familiei pana cand au venit domnii de la politie la noi la usa si m-au arestat. As dori sa mi se aduca ca ultima dorinta cartea Micul print ca sa vad macar despre ce e. E despre un print mic cred dar vreau sa vad si ce altceva mai face el. Iar Actimelul ori sa mi-l aduca ori sa-l bea ei ca are garantie doar doua zile si dup-aia te umpli de bube. Nu stiu ce s-o mai fi intamplat cu Mosul, l-am vazut dupa cateva ore cum l-au scos pe o targa din bloc si l-au suit intr-o ambulanta si ii tineau ceva la gura ca sa poata sa respire si sa expire. Sper sa se faca bine si sa-mi aduca si la anul cadouri mie si tuturor copiilor din lume. Chiar daca o sa fiu in inchisoare el tot ar putea sa intre daca ar vrea pentru ca Mosului i se deschid toate usile doar cand se uita la ele. Si cred ca o sa-mi aduca multe cadouri, nu ca pana acum, desi mi-a adus cat de cat, dar daca i-am salvat viata o sa-mi aduca cate ceva in plus. Dar la inchisoare tot o sa intru ca sa-mi fie invatatura de minte sa mai pun piciorul intr-o casa straina tiptilus-tiptilus chiar daca vrei sa faci o fapta buna. M-am gandit totusi daca o sa fiu la inchisoare pana la adanci batraneti mai bine sa-i dati patinele mele lui Stan Anghel ca asa-i pe lumea asta unora le aduce tot felul si altora doar un trening care oricum nu e cadou ca iti trebuie. Sup semnatul Porancea Mihaita.
