Pe aceeași temă
1. Apărută la Editura Spandugino, în splendida colecție Interior Intimo Meo și într-o traducere exemplară a Smarandei Bratu Elian – în limba română în marja sărbătorilor pascale, „Biografia lui Iisus. După Evanghelii” de (cardinalul) Gianfranco Ravasi este și nu este un document de istorie. „Uitându-ne la genul literar reprezentat de Evanghelii, vedem că ele nu sunt cărți de istorie, dar că se ocupă de istoria lui Iisus, citând cuvintele și faptele legate de persoana sa istorică prin filtrul interpretării datelor de tradiție ale credinței”. Ravasi menționează, de altfel, de la bun început, că exegezele strict istorice dedicate vieții lui Iisus Hristos sunt, de fapt, foarte rare și, chiar și așa, asupra lor planează această ambiguitate legată de istorie, iar acest fapt are un solid temei în aceea că „miezul creștinismului” este formula (din Evanghelia după Ioan) „Logosul/Verbul/Cuvântul S-a făcut trup”; cu alte cuvinte, „divinul se face istorie, veșnicia se întâlnește cu timpul, infinitul se comprimă în spațiu”.
2. Gianfranco Ravasi e o prezență cunoscută în câmpul intelectual de la noi. Avea deja cinci cărți apărute în limba română (cu aceasta de față, șase). Însă e bine să (ne) reamintim că este teolog, arheolog, reputat specialist în studiul Bibliei și al limbii și culturii ebraice, cardinal al Bisericii Romano-Catolice. A urmat studii teologice la Universitatea Pontificală Gregoriană și la Institutul Biblic Pontifical, dar și studii de arheologie la Universitatea Ebraică din Ierusalim, devenind apoi profesor de exegeză a Vechiului Testament la Seminarul Arhiepiscopal din Milano și la Facultatea de Teologie a Italiei de Nord. Între 1989 și 2007, este director al Bibliotecii Ambroziene din Milano. În 2007, Papa Benedict al XVI-lea îl ridică la demnitatea de arhiepiscop, iar în 2010, la cea de cardinal. Tot în 2007, este numit președinte al Consiliului Pontifical pentru Cultură, al Comisiei Pontificale pentru Patrimoniul Cultural al Bisericii și al Comisiei Pontificale pentru Arheologie Sacră, funcții pe care le deține până în anul 2022. Este autorul unei opere impresionante, cuprinzând peste 150 de volume de exegeză biblică și literară, culegeri de conferințe, cărți de popularizare a Sfintei Scripturi.
3. 89 de capitole – atât au, în sumă, cele patru Evanghelii. De aici, dintre ele extrage G. Ravasi portretul pe care i-l face lui Iisus Hristos. Și anume, urmând aceste linii directoare: „După o încadrare preliminară, care încearcă să izoleze coordonatele istorice, culturale şi geopolitice în care înfloreşte tetrada Evangheliilor, începem călătoria în interiorul paginilor lor, care – repetăm – nu intenţionează să reconstituie şcolăreşte un personaj şi întâmplările prin care trece el, ci doresc să-i recompună, din perspective diferite, feluritele portrete. Acesta este miezul cercetării noastre, întreprinse cu actualul instrumentar exegetic istorico-critic şi teologic, căruia, într-un anumit sens, îi extrage seva. Din acest motiv, este imperios necesar ca cititorul să aibă mereu alături textul celor patru Evanghelii, ori în versiunea originală greacă, dacă formaţia sa clasică i-o permite, ori într-o traducere, începând cu aceea a Sfântului Sinod. După parcurgerea sintetică a celor 89 de capitole în care este împărţită acum tetralogia evanghelică, încercăm să alcătuim profilul lui Iisus Hristos aşa cum reiese din ea, urmărind câteva trăsături fundamentale.”
4. În celebra Epistolă întâi către Corinteni, Pavel adaugă, la finalul textului, un Crez creștin – e, în termenii lui G. Ravasi (și nu numai, de fapt), „cea mai veche profesiune de credință a creștinătății”. Esențializat: „Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi. Și că a fost îngropat. Și a înviat a treia zi după Scripturi. Și că S-a arătat...”. Aceste patru propoziții, ocupând două rânduri din Epistolă, dau seama de „însuși miezul Noului Testament”. Și, continuă G. Ravasi, „asupra lor se vor apleca toate cele 138.020 de cuvinte grecești care compun cele 27 de scrieri «canonice» ale creștinului” (Evangheliile însumează însă doar 64.327 de cuvinte). Însă „însuși miezul Noului Testament” marchează marile jaloane după care se cuvine a fi înțeleasă – inclusiv ca biografie – marea poveste a „divinului care se face istorie”.
5. În alte cuvinte, a face o biografie justă a lui Iisus Hristos înseamnă a urmări două trasee – „două elemente care vor fi ca doi aștri călăuzitori în definirea miezului Evangheliilor”. Primul: orizontal, istoric – nașterea într-un timp anume, într-un loc anume (de găsit ușor pe hărțile noastre), marile gesturi ale lui Iisus, moartea sa pe colina Golgotei. Al doilea: vertical, orientat spre infinit și spre veșnicie – „care se arată mai ales în învierea și în calitatea divină ale lui Hristos, ascunsă în trupul perisabil al unui predicator ambulant și, totodată, vindecător iudeu”.
6. Ceea ce duce la următoarea (posibilă) problemă: „a păși pe firul care desparte istoria de credință fără a-ți pierde echilibrul nu este un lucru ușor”. Nu numai istorie, așadar, când vorbim despre biografia lui Iisus și nu numai credință și proiecție metafizică. „Într-adevăr, singura biografie istorică posibilă a lui Iisus”, mai notează cardinalul Ravasi, „este cea care se va desprinde din Evanghelii, însă cele două trasee, cel al istoriei și cel al credinței, sunt atât de strâns împletite între ele încât nu pot fi lesne deosebite și izolate”.
7. În jumătate din această carte sunt survolate cele patru Evanghelii – cea a întâiului evanghelist (Marcu), cea mai populară (a lui Matei), aceea a evanghelistului cel mai rafinat (Luca) și ultima evanghelie (a lui Ioan). În aceste moduri: analiză, sinteză, descriere, interpretare, arheologie (inclusiv arheologie a textului), istorie, hermeneutică. La final – ca un complement necesar: o sinteză despre evangheliile apocrife. La mijlocul cărții, intrări tematice care au următoarele direcții: copilăria lui Iisus, (ce spun) cuvintele lui, (ce spun) mâinile lui, ce e procesul & condamnarea. Desigur, la apogeu: Învierea.
8. Ravasi e, între multe altele, și un excelent autor de formule memorabile (și, aici, încă o dată, se cuvine încă o reverență distinsei traducătoare a cărții în limba română, una dintre cele mai titrate și mai valoroase traducătoare de la noi, dna Bratu-Elian). Iată, spre deschiderea apetitului pentru lectură, un scurt pasaj în care Cardinalul G. Ravasi pune în joc, dintr-un unghi mai puțin obișnuit, câteva diferențe specifice ale celor patru mari documente din Noul Testament: „La toţi evangheliştii, Iisus apare ca un orator fascinant: Matei, aşa cum ştim deja, inserează în textul său cinci cuvântări solemne ale lui Hristos; Marcu, mai atent la mâinile lui Iisus şi la făptuirile lor, relatează doar două, presărând însă celelalte pagini cu numeroase spuse şi replici de-ale lui; Luca ne oferă o serie de parabole originale, iar Ioan forjează un limbaj solemn, pe care i-l atribuie lui Iisus, mai ales în «Ceasul» ultim al vieţii sale pământeşti (In. 13–17)”.
9. Încă (din rațiuni de spațiu – pentru că discuția despre această carte merită să fie amplă, fie ea ca întreg, fie pe pasaje) un zoom care pune o lumină neobișnuită, proaspătă asupra rugăciunii domnești – cea care începe cu cuvântul „Tată” și care se încheie cu formula „Cel rău”. Pe urmele lui Simone Weil, Ravasi face observația că traseul pe care îl indică cea mai cunoscută rugăciune din întreaga lume e invers celor al altor (numeroase) rugăciuni. „Tatăl Nostru” e o rugăciune care merge de sus în jos, nu de jos în sus, nu „de la om și nimicnicia lui la Dumnezeu și lumina sa”. Ravasi: „Aici, în schimb, se pleacă de la cer și se coboară în ghemul întunecos al răului. Aceasta este parabola întrupării, este povestea spusă de Evanghelii, istoria unui Dumnezeu care merge în întâmpinarea omului, părăsindu-și slăvita transcendență cerească pentru a păși pe drumurile nesigure și bolovănoase ale pământului”.
10. Profundă și erudită, biografia lui Iisus pe care ne-o oferă Gianfranco Ravasi nu este deloc intimidantă și, cu atât mai puțin, strivitoare prin știința de carte care o susține; pentru că această știință de carte e firesc topită într-un limbaj de o simplitate dezarmantă – și această alchimie textuală e și ea un prilej, între numeroase altele, de a elogia o asemenea carte. O carte construită cu atenție la fapte, dar și o rafinată atenție la ceea ce am putea numi softul credinței. O carte complexă, și de citit cap-coadă, și de studiat pe secvențe în regim de seminar. Cu siguranță, ea este una dintre cele mai valoroase biografii dintre cele scrise despre Iisus Hristos vreodată. //
Gianfranco Ravasi
Biografia lui Iisus. După Evanghelii
Traducere: Smaranda Bratu Elian
Editura Spandugino, 336 pagini, București, 2023
