34 = 34

Redactia | 29.07.2002

Pe aceeași temă

Insemnarile noastre pofticioase despre picioarele d-rei Jennifer Lopez sunt, in general, un act nedrept. Ca de obicei, gresim fata de acele lucruri care nu sunt frumoase de-a dreptul, ci de-abia dupa ce se fac intelese. Anumite lucruri urate au darul de a se face frumoase. Dar mai intai ele au nevoie de o explicatie.

Explicatiile au picioare lungi

Picioarele lui Rivaldo arata ca doua bete prea lungi pentru orice arta. Nu se poate nici poza, nici pasa cu asemenea picioroange si totusi cu ele a devenit Rivaldo cel mai mare fotbalist al lumii. E deja nevoie de o explicatie.

Foamea parinteasca

Primul lucru pe care l-a invatat Rivaldo a fost foamea. In 1973, Paulista era un oras nenorocit, fara canalizare si speranta. Jumatate de oras jinduia dupa curentul electric de care se bucurau casele celeilalte jumatati de oras. Rivaldo s-a nascut in Paulista si s-a apucat repede, alaturi de ceilalti copii din mahala, de foame si de fotbal. Atata nemancare a rabdat Rivaldo, incat vedeta isi aminteste si azi de durerea din stomacul copilului cu acelasi nume. Reporterul de la Folha de Sao Paulo e usor iritat de insistenta vedetei care se intoarce mereu la anii de foame ai copilului si nu mai ajunge odata la faptele de fotbal. Dar Rivaldo are dreptate. Cine vrea sa inteleaga cum au ajuns picioroangele sa faca arta trebuie sa priceapa mai intai ce s-a petrecut cu Rivaldo mult inainte de primul sau interviu.

Un F.C. prea indepartat

De la Paulista la Recife sunt 17 kilometri. Cand a inceput sa creada ca poate juca fotbal ceva mai bine decat ceilalti copii din Paulista, Rivaldo avea 9 ani, Brazilia trimitea la mondiale cea mai tulburatoare echipa a ultimilor 20 de ani, iar curentul electric asedia tot fara izbanda cealalta jumatate a orasului Paulista. Cel mai apropiat club serios se numea F.C. Paulista Recife si asta insemna in total 34 de kilometri de mers pe jos in fiecare zi. Nici un pericol de plictis. In doi drumul trece mai usor, iar Rivaldo pornea in fiecare zi insotit de foamea care nu contenea sa il marcheze om la om. Picioarele copilului s-au ascutit de nemancare si s-au intarit de mers.

Copil format

Picioroangele lui Rivaldo s-au calit bine. Praful de pe drumul spre Recife le-a dat o tarie care explica de ce Rivaldo e atat de rar accidentat. Urmatorii 15 ani de fotbal au curs la cluburi mici cu nume banale (F.C. Santa Cruz) si mici cu nume de dans (F.C. Mogi-Mirim).
Dar s-au incheiat unde trebuie. La Corinthians si Palmeiras, cele doua mari puteri din Sao Paulo, unde se joaca fotbal cu carte si se mananca regulat. Era oarecum prea tarziu. Tot ce se mai putea schimba in Rivaldo era deja inchis. Cu sau fara mancare, picioroangele erau deja formate iar copilul imbatranise ca un pitic de circ. Adolescent pe dinafara, rau si viclean pe dinauntru. Frumos ca un sclav eliberat pentru fotbal, dar schimonosit de asteptarea prea lunga a lucrurilor bune. Mancarea a venit cand nimic nu mai putea avea gust, iar tatal a plecat prea repede. Intr-o zi, ajuns acasa dupa 34 de kilometri alaturi de foame, Rivaldo a aflat ca nu mai are tata. Il lovise un camion. Copilul n-avea prea mult timp. Morala aspra a acestei pedepse trebuia mistuita repede, pana a doua zi dimineata, cand incepea iar cursa de 34 de kilometri.

Electrician la Barcelona

Rivaldo si-a cumparat prima vila in 1995, imediat dupa ce a ajuns in Spania. Deportivo LaCoruna a platit bani multi pe el, de ajuns sa acopere, asternuti cap la cap, drumul de la Paulista la Recife. Era cu siguranta prea tarziu. Rivaldo nu mai putea invata nimic inaltator despre fotbal si viata. Cand Club de Futbol Barcelona a acoperit de mai multe ori cu bani drumul de la Paulista la Recife era iar prea tarziu. Rivaldo era milionar, dar stia despre fotbal ca e un joc simplu pentru genii si murdar pentru oamenii care au crescut fara mancare si dragoste. Rivaldo nu a uitat nici astazi ca in Paulista curentul electric lumineaza doar casele din cealalta jumatate a orasului. Si, ma rog, de ce ar trebui el sa creada ca, daca e curent la altii, lumina arde si la el acasa? Cand de fapt nu arde.

Lopez si Rivaldo
(natura si adevarul)

Cand s-a aruncat la pamant ca lovit de schije in timpul meciului din grupe cu Turcia, Rivaldo aducea cu el la Cupa Mondiala tot ce stia despre viata. Rivaldo nu s-a prefacut. El n-a crezut nici o clipa ca a fost lovit de o schija si nu de o minge. Apoi, Rivaldo stia cu siguranta ca poate pacali arbitrul, dar nu are cum minti 20 de camere TV. Exact de aici incepe nepriceperea noastra. Am botezat "simulare" isprava lui Rivaldo, pentru ca asta am inteles de la camerele TV si credem ca am spus astfel tot despre lipsa de caracter a celui mai mare fotbalist al lumii. Gresim. D-ra Lopez are picioare frumoase de la natura. Rivaldo, contra naturii. Totul e sa nu ne pripim. Cu rabdare putem intelege. Putem vedea ce e frumos dupa ce am lasat deoparte ce am crezut la inceput ca e doar urat. Rivaldo a fost sincer. El a mintit cu sinceritate, pentru ca nu stie care e diferenta intre minciuna si adevar. Rivaldo nu are idealuri etice si nici nu le poate avea. Distanta intre Paulista si Recife e neschimbata: tot 34 de kilometri dus-intors.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22