Pe aceeași temă
Poezie? OK. „Medalia de lut” – cea mai recentă carte de poeme care poartă semnătura lui Ioan T. Morar. Adică a unuia dintre cei mai buni poeți pe care îi are literatura română acum – și, de fapt, de câteva decenii (pentru că Biju, așa cum îi spun cei apropiați, e deja la a opta carte – unele semnate cu Ioan Morar, altele cu Ioan T. Morar; prima dintre ele, în 1984, „Vară indiană”, Premiul USR pentru debut la acel moment). Poezie de mare forță, solemnitate, profunzime – așa cum e toată lirica lui Ioan T. Morar! Un exemplu numai: „Sunt singur ca un pahar gol / ca o carte uitată în tren, // tăcerea e aerul în care lucrurile îmbătrânesc / o masă devine altă masă / o umbră devine o altă umbră, // Tot ce am scris e o carte uitată în tren”. Mircea Mihăieș despre această carte: „Cu certitudine, Ioan T. Morar se află într-un moment de răscruce existențială, iar poeziile sale sunt documentele lirice ale căutării febrile, ale noii raportări la viață, la mit și la credință. Puternice și penetrante, ele alcătuiesc dovezi clare ale unei vocații poetice puternice, ieșite din comun”. Volumul a apărut – în ediție de sărbătoare, cu adevărat foarte frumoasă, îmbogățită cu ilustrații de Octavian Mardale (altfel decât îl știți din „Cațavencii”), la prestigioasa editură Baroque Books and Arts.
***
Eseu? OK. Valentina Sandu-Dediu: „Muzici în tonuri naționaliste”. Un eseu – un amplu eseu – extraordinar. Scris cu nerv, atacând „din lateral” marea (și, iată, pare-se că inepuizabila temă a naționalismului), fixând cu ingeniozitate reperele mari ale acestei relații (muzică + națiune / naționalism). E o carte de intersecție – cel puțin una de istorie (și erudiție) muzicală, de istorie politică & ideologică, de antropologie. Cristian Preda, despre ea (și despre demersul autoarei): „E muzica scrisă în vremea unei dictaturi diferite de cea compusă într-o lume liberă? Poți să-i convingi pe auditori că ești autentic, dar să te inspiri din muzica națională a altora? E oare naționalismul o ideologie mai influentă în muzica românească decât în cea franceză, rusă, italiană sau germană? Sunt doar câteva dintre întrebările la care răspunde Valentina Sandu-Dediu într-o carte populată cu figuri cunoscute ca Enescu, Rahmaninov, Bartók sau Schönberg. Erudită, autoarea ne îndrumă în hățișul instituțiilor, temelor și emoțiilor muzicale care au făcut ca naționalismul să fie la loc de cinste”. Și autoarea: „Împărtășesc convingerea Ioanei Pârvulescu din cartea pe care a editat-o, Și eu am trăit în comunism, că doar cartea ne poate vaccina împotriva molimelor istorice”.
***
Istorie? Desigur, se face! Gen: o carte care apare sub sigla și sub girul Societății Timișoara – „Istoria văzută din stradă. Proclamația de la Timișoara”. E un volum îngrijit de Florian Mihalcea, Viorel Marineasa și Cătălin Regea. Cartea se află, deja, la o a doua ediție (aceasta, cu an de apariție 2025); ediția primă a fost publicată în 2019, fix la 30 de ani de la Revoluția din decembrie 1989. În mod evident, e aici încapsulată – cu o pedanterie, o rigoare și o pasiune pentru adevăr dintre cele mai remarcabile – istoria unui mare moment care a survenit la scurt timp după căderea comunismului din România, contextul în care s-a produs acesta și urmările / impactul pe care l-a avut. „Această carte a neîncheiatei noastre revoluții civice sintetiza, într-un moment extrem de tulbure, plin de incoerențe și duplicități, imperativul clarității morale. Era un apel la transparență, responsabilitate, demnitate. Proclamația i-a isterizat pe nomenclaturiștii grupați în jurul tandemului Iliescu-Roman. Era și rămâne un text esențial pentru consolidarea democratică din România, un luminos punct referențial, o afirmare categorică a identității noastre europene”, nota Vladimir Tismăneanu, în chip de recomandare pentru „Istoria văzută din stradă”.
***
Interviu? Da, dar nu un simplu interviu și, de fapt, nu numai un interviu, ci câteva, 19 interviuri. Mai mult decât atât: strânse într-o carte – și ea, departe de a fi o simplă carte de interviu; dimpotrivă, e un volum care livrează speranță celor care cred în cărți și în biblioteci. „Bibliotecă de scriitor” – volum realizat de Ema Cojocaru. Inițial, a fost o rubrică de pe site-ul Bookaholic.ro care a tot crescut, acum – prin selecție, fiindcă de-a lungul anilor, în această suită, au fost realizate și publicate peste 50 de interviuri – devenită carte (așadar, nici jumătate dintre ele nu sunt incluse în „Bibliotecă de scriitor”. Cu, în prim-plan, Cristina Andrei, Simona Antonescu, Svetlana Cârstean, Flori Chirculescu, Liliana Corobca, Irina Georgescu Groza, Radu Pavel Gheo, Nora Iuga, Ciprian Măceșaru, Bogdan Munteanu, Adina Popescu, Bogdan Răileanu, Andreea Răsuceanu, Alexandra Rusu, Ana Maria Sandu, Anamaria Smigelschi, Bogdan-Alexandru Stănescu, Mara Wagner și Vlad Zografi. Și, desigur, tot prim-plan: cu cărțile și cu poveștile bibliotecilor lor. Bref: o carte fascinantă. Una dintre cele mai frumoase cărți de interviuri apărute la noi în ultimii ani (apropo: publicată la „Casa de Pariuri literare” a lui Cristian Cosma – un cristian) & una dintre cele mai frumoase cărți posibile de interviuri.
***
Istorie & arhivă/arhive? Se rezolvă! „Cameleonul Stein. Incredibila poveste adevărată a cabalistului escroc” – de Toma Roman Jr. (cu volum publicat în seria FID/ Fapte, idei, documente de la Editura Vremea). E, scurt pe doi, o poveste relatată absolut seducător de un autor cu un „condei” strălucit; o poveste care ar merita nu doar un film, o ecranizare, ci mai multe (de altfel, chiar există promisiuni în acest sens). Personajul pe care Toma Roman Jr. îl scoate din uitare este fabulos. Horia-Roman Patapievici, despre autorul cărții și, cu mantă, despre personajul Stein: „Citesc cu enormă plăcere biografiile de escroci, închipuiți, impostori, nebuni și ticăloși ticluite din documente, relatări, amintiri, indiscreții și dosare ale fostei Securități de mintea strălucită, scrutătoare, pusă pe șotii și imposibil de indus în eroare a lui Toma Roman Jr. La el, adevărul e o formă deopotrivă necruțătoare, jubilatorie și contagios comică de demascare a tripletei impostură, închipuire-pretenție, escrocherie – care, împreună, alcătuiesc și definesc minciuna. Nu există minte mai lucidă și mai bine dispusă ca a lui Toma Roman Jr. atunci când își descrie, descoperă, urmărește și pune în lumină personajele”. Într-adevăr, nu există nimeni la noi care povestește istoria așa cum o face Toma Roman Jr.
***
Proză? De foarte bună calitate! În colecția „Ego Proză” (excelentă, poate cea mai bună colecție de proză contemporană de la noi) de la Polirom – un nume care s-ar putea să fie o revelație pentru cei care iubesc literatura: Constantin Buduleci. Și o carte (scrisă cu nerv și cu multă tandrețe): „Viața cu Neluțu”! Iată cum începe: „În filme, cei mai interesanți criminali sunt cei calmi, care se ocupă în liniște de victimă. El e întins pe jos, iar eu îl privesc de sus. Legat la gură și mâini, pare imobilizat total. Ce ar spune liceul la care învăț să audă că am omorât cu bestialitate un om? Mă gândesc că diriginta nu ar crede așa ceva. Mă uit la el calm, iar el se uită la mine cu ochii mari. La fel se uita un cocoș când m-a trimis mama să îl tai. Atunci nu am putut. Acum, ca om, aș reuși. Cu o pungă de sare mare la mine, l-aș face să simtă fiecare tăietură pe care o fac, să simtă fizic ce a simțit mama atâția ani”. Și așa continuă, pagină cu pagină. Ceea ce, permiteți, vă rog, să reiau ideea legată de ceea ce poate să fie o revelație literară, arată a „pană” de scriitor adevărat, a mână grea de prozator pursânge, de mare forță. Apropo, fără să dau spoilere: Neluțu e un copil de un an și jumătate cu ochii albaștri ca floarea de nu-mă-uita care...
