Pe aceeași temă
Filmul asiatic e foarte prizat in Europa de Vest in ultimele 2-3 decenii. Chiar si-n Romania, salile sunt pline atunci cand se proiecteaza filme asiatice in cadrul festivalurilor. Probabil ca atrage exotismul, dar cu siguranta ca si calitatea productiilor asiatice e un motiv serios pentru care europenii il apreciaza.
Exista mai multe festivaluri de film asiatic in Europa, dar doua dintre ele sunt mai mari: cel de la Deauville (Franta) si cel de la Udine (Friuli, Italia). Acesta din urma a ajuns la editia a opta anul acesta si, spre deosebire de alte festivaluri, e centrat pe film comercial asiatic. Pentru ca asiaticii produc enorm de multe filme de consum, in principiu pentru piata interna. Ele circula foarte putin sau deloc in afara tarii de origine sau cel mult a tarilor din jur pentru ca sunt filme de inspiratie hollywoodiana, doar ca multe din ele mai slabe decat cele hollywoodiene. Festivalul de la Udine ofera ocazia (unica in Europa) de a vedea panorame ale cinematografiilor din Extremul Orient: China continentala, Hong Kong, Taiwan, Japonia, Coreea (de Sud), Thailanda, Filipine. Pe langa acestea, anul acesta a fost realizata o impresionanta panorama de musicaluri (sau doar filme in care se canta), cu raritati nu doar pentru Europa, ci si pentru Asia - filme de arhiva.
La randul ei, Mostra venetiana acorda o atentie foarte mare in fiecare an productiilor asiatice, atentie care a culminat anul trecut cu retrospective de invidiat de cinema japonez si chinez.
Cantitativ, Japonia si China par sa o duca cel mai bine. Japonia a avut 356 de productii proprii in 2005, cu 46 mai mult decat in 2004. Iar China (considerat al treilea producator din lume, dupa India si SUA) a produs 260 de filme in 2005 (fata de 212 in 2004).
In trecut, industria cinematografica japoneza era preocupata si fericita daca reusea sa tina piept productiei hollywoodiene invadatoare, care a dominat piata distributiei de film din Japonia incepand cu 1975 si care ameninta chiar si domeniile filmului de animatie si al celui cu monstri. In 1998 Hollywood-ul si-a produs chiar si propriul Godzilla, iar Toho (mare companie nipona de productie si distributie), intr-un gest aproape suicidar, l-a distribuit in salile japoneze de cinema! In 2005 insa, industria cinematografica japoneza a castigat teren in comparatie cu Hollywood-ul: incasarile filmelor japoneze au crescut cu 3,4% fata de 2004, ajungand la 699 de milioane de dolari americani, adica 41,3% cota de piata (depasind pentru prima data 40% in ultimii 8 ani).
Cinematograful din China continentala (exceptand deci Hong Kong-ul) se afla in continuare sub semnul contrastelor. Pe langa productia oficiala, exista una tolerata, iar alta underground, cu filme care nu pot fi distribuite in sali. In 2005, China a sarbatorit cu mare fast patriotic aniversarea unui secol de cinema chinez. Iar in strainatate filmele chinezesti au avut un succes crescand: 18 filme au obtinut 32 de premii la 24 de festivaluri internationale. Cenzura functioneaza in continuare, in ciuda promisiunilor autoritatilor de a indulci reglementarile incepand cu 2006 ( Memoriile unei gheise e unul din filmele de curand interzise). Totusi, imagini (si texte) care pana nu demult erau de neconceput in salile de cinema (catalogate "adult") pot fi acum intalnite. Pe plan financiar, filmul chinezesc a inregistrat incasari record: 200 de milioane de euro in 2005, estimandu-se circa 300 de milioane de euro pentru 2006!
Pe de alta parte, incasarile au scazut in Hong Kong cu 3,4% fata de anul precedent.
In plina ascensiune si poate cea mai in voga din zona e Coreea de Sud, cu 85 de productii in 2005, cu o groaza de premii la festivalurile internationale si un festival considerat drept cel mai important din Extremul Orient - Pusan, ajuns la editia a zecea anul trecut. Pe langa acestea, filmele independente, cu buget mic, au explodat anul trecut in Coreea de Sud. Dintre ele, 17 au reusit sa fie distribuite in cinematografe de arta si eseu, comparativ cu 3 in 2004. Exploatarea in sali s-a realizat cu sprijin financiar de la Korean Film Council (echivalentul Centrului National al Cinematografiei din Romania).
Pe langa cei trei "tigri" cinematografici extrem-orientali, alte cinematografii evolueaza mai bine sau mai rau, de la an la an. Filipine, de exemplu, a cunoscut doua procese distincte si contradictorii in 2005: prabusirea productiei de film comercial, de la peste 200 de filme pe an la inceputul anilor 1990, la doar 25 anul trecut; si o explozie de filme independente, realizate in video digital.
Taiwanul, la randu-i, a lansat in sali 25 de filme de lung-metraj anul trecut.
Singapore e, si el, unul din producatorii mici ai Extremului Orient, dar 2005 a insemnat aniversarea a 40 de ani de la proclamarea independentei. Ocazie cu care s-a organizat cea mai mare retrospectiva de film national din scurta istorie a tarii, cu 31 de lung-metraje si 15 scurt-metraje, acoperind intreaga perioada 1965-2005. Tot anul trecut, in ianuarie, s-a infiintat Arhiva Asiatica de Film, care in septembrie a scos prima compilatie DVD de scurt-metraje singaporeze. Ea are ca scop sa protejeze si sa conserve filmele singaporeze si asiatice. In plus, anul acesta va fi infiintata Cinemateca din cadrul Muzeului National al Singapore, cu o sala de 250 de locuri.
In sfarsit, unul din producatorii importanti e Thailanda, iar 2005 a insemnat chiar o crestere, mai ales la capitolul filme cu incasari mari: pentru prima data, 7 filme au depasit 1 milion de dolari americani incasari, dintre care unul de arte martiale ( Tom Yam Gong, regia Tony Jaa) a fost cel mai mare succes thai al tuturor timpurilor, cu incasari de aproape 5 milioane de dolari americani.
Documentare si bibliografie: catalogul celei de-a VIII-a editii a Festivalului de Film Asiatic FAR EAST FILM, Udine, 21-29 aprilie 2006
