Pe aceeași temă
La 15 ani de la impuscarea lui Ceausescu si dupa o serie de convulsii care au culminat cu scandalul manualelor alternative si cu contestatul tratat de Istoria românilor publicat de Academie, istoriografia romana da semne de uimitoare vitalitate. Aparitia primului volum din Familiile boieresti din Moldova si Tara Romaneasca. Enciclopedie istorica, genealogica si biografica, coordonator si coautor Mihai Dim. Sturdza, starneste o vie satisfactie intelectuala. Asteptarea a fost nepermis de lunga. Cercetari detaliate asupra nobilimii s-au publicat in tarile din jur cu multe decenii in urma. Este meritul sintezei coordonate de Mihai Dim. Sturdza de a acoperi aceasta lacuna a scrisului istoric din Romania. Jocurile sortii au facut ca istoria boierimii din Moldova si Tara Romaneasca sa fie scrisa de urmasul unora dintre cele mai influente familii de boieri din Moldova si stranepot al domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849).
Romania, exil si retur
Istoria, a dovedit-o coordonatorul si coautorul Familiilor boieresti..., este mai degraba o vocatie decat o profesie. Regimul comunist a sabotat cat a putut vocatia de istoric pe care Mihai Dim. Sturdza a simtit-o inca din frageda adolescenta. Arestat la terminarea liceului pentru "atitudine dusmanoasa" si "nedenuntare de complot", inchis la Jilava, Ghencea si in lagarele de munca fortata de la Bicaz si Onesti, Mihai Dim. Sturdza a fost sfatuit la eliberare, in mai 1954, sa renunte la proiectul de a urma facultatea de istorie, unde nu ar fi avut nici o sansa sa fie admis din cauza dosarului. A absolvit Filologia. In decembrie 1963 a fost scos din Romania de rude influente din Grecia (Destinul unui exilat: Mihai Dim. Sturdza. De la Ministerul de Externe francez la Europa Libera, in Politica externa comunista si exil anticomunist. Anuarul IRIR, vol. II). Dupa doar doua luni petrecute la Atena a luat drumul Parisului. Aici, dupa o scurta sedere la uzinele Renault, a intrat ca functionar la Ministerul francez de Externe, pe care-l va parasi 17 ani mai tarziu pentru a se angaja la Departamentul romanesc al Institutului de Cercetari "Free Europe", de la München, de unde s-a si pensionat un deceniu mai tarziu, in 1995. In spatele acestei carti de vizita impresionante se ascunde o pasionata munca in arhive si biblioteci pentru a-si pune in valoare vocatia de istoric. Primele studii le-a publicat la 34 de ani, in 1968, anul intrarii in Ministerul de Externe francez. Celebritatea, in mediile stiintifice occidentale, i-a fost adusa de Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, publicata la Paris in 1983. Geneza Familiilor boieresti..., povestita de autor (pp. 8-17) are aerul unui roman politist. In 1950, Mihai Dim. Sturdza a fost racolat de "secta" genealogistilor care, in cea mai crunta perioada a comunismului romanesc, si-a continuat cercetarile pentru intocmirea genealogiilor boierilor olteni si munteni. Genealogiile boierilor moldoveni i-au fost repartizate elevului de liceu, pe atunci, Mihai Dim. Sturdza. Arestarea, procesul, inchisorile, lagarele de munca i-au intrerupt cercetarile pentru cativa ani. Ele vor fi continuate mai tarziu. Autorul a parasit Romania in decembrie 1963, luand cu el manuscrisul genealogiilor moldovenesti. Acel manuscris este punctul de plecare al enciclopediei Familiilor boieresti... publicata 41 de ani mai tarziu.
Boierii: de la Abaza la Bogdan
In introducerea la primul volum din enciclopedia Familiile boieresti... autorul lamureste termenii si-si dezvaluie intentiile. Boierii sunt "toti cei care, numiti de Domn intr-o slujba, erau totodata imbracati cu caftan, caftanul conferind in acest caz nobletea" (p. 15). Spre deosebire de nobilime, boieria ereditara nu era consfintita prin lege, fiind evidentiata prin transmiterea numelui si a bunurilor funciare. Urmasii unui boier erau considerati tot boieri atata vreme cat mijloacele le permiteau sa traiasca "boiereste". Tarziu, abia in secolul al XIX-lea, sistemul boieriei la romani este organizat prin Regulamentul Organic, dupa modelul rusesc. Primul volum incepe cu familia boierilor Abaza, fugiti in Rusia impreuna cu Dimitrie Cantemir, dupa infrangerea de la Stanilesti, si se termina cu familia Bogdan. Urmatoarele cinci volume vor epuiza literele alfabetului. Ele vor vedea in curand lumina tiparului. Familiile boieresti... este o "enciclopedie istorica, genealogica si biografica", cum se precizeaza in subtitlu. Cei care se asteapta la o insiruire de arbori genealogici pusi cap la cap or sa fie dezamagiti. Coordonatorul a organizat materialul dupa criteriul alfabetic. Volumul contine texte de referinta despre biografiile unor reprezentanti ai acelor familii, fragmente din testamente, memorii, insemnari de calatorie, fotografii de epoca, schite si descrieri de conace sau palate. Cele mai multe texte sunt semnate de Mihai Dim. Sturdza. Totodata au fost republicate studii ale unor istorici consacrati precum Stefan Andreescu, Dan Berindei, Paul Cernovodeanu, Ilie Corfus, I.C. Filitti, Stefan Gorovei, Sergiu Iosipescu, Andrei Pippidi, Gheorghe Ungureanu, A.D. Xenopol etc. La volum au mai colaborat trei tineri talentati istorici, Gabriel Badea Paun, Tudor Radu Tiron si Mihai Alin Pavel (pentru aducerea la zi a unor genealogii). Studiile sunt inegale. In unele cazuri avem de-a face cu cercetari aprofundate, scrise intr-un stil mai degraba tehnicist, nu foarte accesibil cititorului care nu are exercitiul lecturii cartilor "grele" de istorie. In alte cazuri, articolele sunt mai putin pretentioase, scrise intr-un limbaj accesibil marelui public. Cele mai multe studii sunt semnate de Mihai Dim. Sturdza si ele vad pentru prima data lumina tiparului. Ceea ce impresioneaza este siguranta cu care Mihai Dim. Sturdza trece de la portretele unor boieri din secolul al XVII-lea la destinul sub comunism al urmasilor aceleiasi (sau altei) familii de boieri. Valoarea exceptionala a catorva studii ma obliga sa ma opresc asupra lor. Mihai Dim. Sturdza a semnat in Familiile boieresti... cele mai bune pagini care s-au scris vreodata despre Zamfir Arbore (pp. 97-107). Revolutionar rus care si-a gasit adapost in Elvetia, de unde a fugit in Romania, in 1879, de teama extradarii, Zamfirii Konstantinovici Ralli n-a furat doar din carti, motiv pentru care a fost acuzat in mai multe randuri de plagiat, ci si-a insusit si numele bunicii sale, Arbore, reinviind in acest fel un vechi neam boieresc disparut. Autorul descalceste complicatele relatii cu diferitele grupari de revolutionari rusi carora Arbore le-a ramas multe decenii dedicat. Patima narodnicismului a creat complicatii diplomatice statului roman atunci cand cele 100 de pistoale, ascunse printre carti, trimise de Arbore peste Prut, au fost descoperite de autoritatile rusesti. A fost salvat de Take Ionescu, iar incidentul a fost musamalizat, obtinand chiar restituirea pistoalelor. Cel care a luptat toata viata impotriva tarului a fost un supus credincios al regilor Romaniei, dedicandu-i lui Carol I unul din volumele sale de amintiri. Chiar daca nu s-a adaptat niciodata vietii politice de pe malurile Dambovitei, pe care a detestat-o pana la moarte, Zamfir Arbore a fost simpatizat de multi oameni politici si mai ales de regele Ferdinand. Datorita interventiei suveranului, mai multi revolutionari rusi, printre care si celebrul Boris Savinkov (conducatorul organizatiei teroriste a eserilor, care a jucat un rol nefast in "afacerea" Kornilov, lasandu-se manipulat de Kerenski, folosit mai apoi de CEKA in procesul impotriva eserilor si recuperat de spionajul sovietic la inceputul anilor '20), au primit drept de azil in Romania. Zamfir Arbore, incercat anarhist rus, a devenit in 1920 senator al Romaniei din partea Basarabiei, ceea ce nu l-a impiedicat doi ani mai tarziu sa editeze o publicatie de extrema stanga. Amanunt care n-a contat la angajarea sa, la 58 de ani (cand cei mai multi ieseau la pensie) la Scoala Superioara de Razboi, unde a predat pana in 1930 geografie, topografie si rusa. In tot acest timp, fiica sa, Ecaterina Arbore, traia la Moscova, ca agenta a Cominternului, pentru care scria literatura de propaganda comunista ce era expediata in Romania. Ecaterina a fost cea care i-a intermediat tatalui sau publicarea unor capitole din amintirile sale despre Bakunin si Neceaev, in URSS, in 1931, sub vechiul nume de Z.K. Ralli. A fost inmormantat cu onoruri militare. Si cu discursuri revolutionare la catafalc. A fost Zamfir Arbore, copilul teribil al Basarabiei. Pagini cu totul remarcabile au fost dedicate lui Anastase Basota, excentricul boier moldovean, fondator al Institutului Academic de la Pomarla (pp. 382-401). Echilibrate si documentate sunt biografiile Elenei Bibescu (pp. 490-492), Anton Bibescu (pp. 493-514) si George-Valentin Bibescu (pp. 515-522), ca si discursul lui Mircea Eliade la primirea in Academia Regala din Belgia (sedinta publica de la 19 februarie 1977), in care este evocata personalitatea Marthei Bibescu. In ciuda tacerii de care au fost invaluiti de istoriografia comunista, figurile celor mai multi Bibesti nu erau cu totul necunoscute cititorilor de istorie. Cu exceptia lui Anton Bibescu, pe care abia cercetarea lui Mihai Dim. Sturdza ni-l dezvaluie. Casatoria cu Elisabeth Asquith, mezina fostului prim-ministru britanic, i-a deschis lui Anton Bibescu larg portile marilor familii din lumea anglo-saxona. Din pacate, diplomatia romana n-a stiut sa profite de relatiile lui Anton Bibescu, Titulescu manifestand o dusmanie "cvasi-patologica" fata de Bibescu, impotriva caruia a dus, prin intermediul presei, indelungate campanii de calomniere. Potrivit autorului, dusmania s-ar datora frustrarii lui Titulescu, "barbat urat si asexuat", in fata frumusetii masculine si a succesului repurtat de Anton Bibescu, in saloanele mondene. Frustrarea lui Titulescu, daca despre frustrare este vorba, a stanjenit relatiile diplomatice ale Bucurestiului cu Londra si Washington-ul. Familiile boieresti... este si o realizarea grafica de exceptie. Umbrita insa de cateva greseli de tipar, cel mai probabil. Ceea ce a lipsit acestui volum este un redactor de carte de istorie competent, care ar fi evitat repetari inutile (paragrafele 3 si 5, p. 518), inexactitati flagrante, care vor trebui corectate inaintea tiparirii unor noi tiraje: razboaiele balcanice au izbucnit, primul in octombrie 1912, iar al doilea, la care a luat parte si Romania, in iunie 1913, si nu in 1911 (p. 518); ocupatiile militare rusesti "din 1769 si 1810-1812", cand de fapt e vorba de 1769-1774 si 1806-1812 (p. 540); Tabel' o rangah a fost publicat de Petru cel Mare la 13/24 ianuarie 1722, si nu de Nicolae I (p. 541); Alexandru I a murit la 19 noiembrie 1825 la Taganrog, dupa ce contractase o raceala in septembrie in Crimeea, asa ca nu putea deschide lucrarile Dietei poloneze in 1826 (p. 543); Baronul Alexandru Benckendorff nu a avut nici un frate Constantin, in schimb Nicolae I a avut unul (p. 543) etc. Se impune indreptarea acestor erori si o grija mai mare la tehnoredactare/corectura la urmatoarele cinci volume. Urgenta este insa gasirea unui redactor de carte competent. De unul singur, autorul nu va putea sa corecteze mii de pagini.
Familiile boieresti din Moldova si Tara RomaneascaEnciclopedie istorica, genealogica si biografica, vol.I, coordonator si coautor Mihai Dim. Sturdza., Ed. Simetria, 2004
