Farenheit 9/11

Cand filmul lui Michael Moore a luat Palme d'Or la Cannes, anul acesta, faptul a starnit mari controverse. Asta pe buna dreptate, caci decizia a fost, fara nici un dubiu, politica si conjuncturala. Politica pentru ca si juriul era format din personalitati ce respingeau ratiunea de a fi a razboiului din Irak si antiratiunea presedintelui Bush Jr., si atmosfera generala de la Cannes era una de condamnare a razboiului. Doar politica, pentru ca filmul e departe de a avea alte calitati decat politice. Din cand in cand e necesar sa facem concesii din partea esteticului, catre politic, in situatii ca cea de fata, cand ipocrizia declansarii unui razboi bazat doar pe interese economice, legate de surse de petrol, e evidenta si revoltatoare. Cine mai crede in gogoritele lui Bush Jr. despre armele de distrugere in masa ale lui Saddam si despre afilierea lui la terorism? Nici macar el, dar razboiul continua. In spatele principiilor democratiei se ascund interese evidente. Ipocrizia administratiei Bush Jr. e compatibila cu cea a regimurilor dictatoriale - asta din partea aparatorilor democratiei de pe planeta! Cu ce scop, se-ntreaba unii, vine filmul lui Moore, atata vreme cat tot Bush Jr. a castigat alegerile, in plus cu un numar record de voturi? Pai tocmai cu scopul pastrarii unui echilibru, pentru ca Bush Jr. sa nu fi castigat alegerile cu 80% din voturi, ca Iliescu. Numarul mare de voturi in favoarea lui Bush e datorat si prezentei masive la vot, nu pentru ca diferenta dintre el si Kerry ar fi fost zdrobitoare in favoarea primului. E necesar sa facem concesii politicului, dar in nici un caz acesta sa nu devina o regula! Asta mai ales cu filme ca Farenheit 9/11, care e nul din punct de vedere cinematografic. Ajungem, asadar, la partea cu "de ce nu merita vazut Farenheit 9/11". In primul rand pentru ca e lipsit de coerenta. Moore nu stie foarte bine cu cine se bate, in afara de Bush. El sare de la un subiect la altul fara sa aprofundeze vreunul - un slalom deconcertant si ametitor. Din acest unghi, Bowling for Columbine era mult mai bine tinut in mana. Filmul e mai mult un atac la persoana decat o analiza obiectiva a politicii ipocrite a administratiei de la Washington. Se apleaca asupra escapadelor sportive si vanatoresti ale presedintelui, asupra lenii acestuia, asupra legaturilor cu familia Bin Laden si lumea saudita a petrolului... Parti pris-ul lui Moore e evident: e un pro-democrat si o ascunde cu greu. De conditia unei minime echidistante, pe care o presupune orice documentar, Moore nici n-a auzit. In plus, filmul nu are nici urma de calitati estetice. Dar, pe de alta parte, sa fim seriosi: cine vrea sa vada un film frumos nu merge la Farenheit 9/11; iar cine merge la Farenheit 9/11 nu se asteapta sa vada un film frumos, ci o ancheta politica. As vrea sa vad si-n Romania un film, chiar si atat de prost, despre dedesubturile conducerii dambovitene de la cel mai inalt nivel. In orice caz, un alt film decat penibilitatea Magnatul, de Serban Marinescu, drama cu iz de telenovela, cu o muzica (Petru Margineanu) infioratoare, ca o picatura chinezeasca. Asa ca, macar atata vreme cat in Romania nu se poate face mai mult decat Magnatul, Farenheit 9/11 e totusi un film ce trebuie vazut.