GAUDEAMUS 2025 BIS

HUMANITAS FICTION

 Multe titluri cu „lipici”, ca de obicei, am putea spune, fiindcă – (sper că) se știe – ceea ce face Denisa Comănescu în privința titlurilor de carte străină care ajung pe piața românească este realmente ieșit din comun. Să luăm act, așadar, de câteva dintre cărțile splendide care apar aici, la Humanitas Fiction, și care au fost „rostogolite” și la Gaudeamus 2025. Trei, mai precis.

Primul: „Focul imaginației” de la Mario Vargas Llosa. Altfel spus, primul volum al unei imense opere – în interiorul operei integrale a marelui scriitor peruano-spaniol. E vorba despre publicistica lui Mario Vargas Llosa – „Structura cărții se bazează nu pe ordinea cronologică, ci pe cea tematică și constă din două mari secțiuni: I. Arta ficțiunii: dezbateri și aproximări, și II. Cărți și scriitori. Cea dintâi pornește de la o analiză teoretică fundamentată pe multiple exemple (Literatura este foc, Literatură și exil, Literatura damnată...), iar cea de a doua înfățișează o serie bogată de portrete de scriitori din literaturile franceză, anglo-saxonă și latino-americană”.

Apoi: „Oameni care vor fi mereu cu mine” – roman nou (în românește) al uneia dintre cele mai iubite scriitoare străine de către cititorii din România, delicata și spectaculoasa Narine Abgarian. Un roman care ne „amintește că la temelia inimii noastre stau cei care ne-au iubit și ne-au ocrotit – cei care vor fi mereu cu noi, pentru totdeauna”.

Nu în ultimul rând: un nou Colm Tóibín – cu „Long Island”, roman de mare forță și eleganță (așa cum sunt toate construcțiile novelistice ale acestui uriaș scriitor britanic contemporan). E romanul care, la mai bine de două decenii distanță, o readuce în prim-plan, și din nou într-o complicată ecuație de iubire, pe Eilis Lacey (cea din „Brooklyn”, alt mare succes al lui Colm Tóibín).

 VREMEA

 Ca de obicei, largă, variată și esențială (inclusiv în sensul unei lupte cu timpul pentru ceea ce am putea numi patrimoniul memoriei) oferta celor de la Editura Vremea. Două titluri de aici – în survol – dintre, repet, numeroasele cărți care te trag de mânecă.

„Ce bine era în comunism!” de Emanuel Tânjală, unul dintre fotografii de top de la noi din ultimele decenii, foarte bun cunoscător al comunismului „de la firul ierbii”. „Nu prea mai este la îndemână să vorbești despre comunism astăzi. Este un subiect greu, dureros, cu atât mai dureros cu cât nenorocirile pe care le-a provocat continuă să se manifeste și astăzi, fără să dea semne că s-ar sfârși curând. (...) Fotografiile și poveștile din această carte sunt confesiunea mea în imagini despre realitatea comunistă, contrazicând statisticile «glorioase» fabricate de guvernanții acelor vremuri. Fotografiile au statutul eternității, rămân dovada veșnică a acelei apocalipse trăite împreună cu nația mea condamnată la suferință”, spune autorul acestei cărți-document.

Și încă un titlu: o carte despre sport – încă o carte strălucită despre fotbal – marca TRU, Traian Ungureanu. Cel care spune despre „Fotbalozofia” (acesta este titlul cărții!): „Cum a ajuns fotbalul să ocupe locul în care, altădată, tronau religiile? E de spus, mai întâi, că fotbalul e o reprezentație care reproduce viața, în raporturile și detaliile ei esențiale. Pare complicat, dar observațiile care susțin această comparație sunt banale. Fotbalul e un joc de „scor mic” („low scoring game” – în termeni tehnici). La fel ca viața, jocul de fotbal e decis de câteva (nu multe) momente‑cheie care apar în timpul finit al jocului. Spre deosebire de jocurile de scor mare (baschet, handbal etc.), fotbalul e o poveste în care reușita nu vine la tot pasul, iar ocaziile nu trebuie irosite”.

 EUVT

 Două titluri noi excepționale și la Editura Universității de Vest din Timișoara. Ambele – traduceri ale unor cărți fundamentale.

Mai întâi: „Lovitura de stat. Un manual practic” de Edward N. Luttwak. Cuvântul-înainte la această carte și notele sunt semnate de Radu Carp, cel care a însoțit, discret și eficient, această recuperare a unei semnături de marcă. Radu Carp: „Dacă ar fi o singură idee prin care cartea lui Edward N. Luttwak Lovitura de stat. Un manual practic va rămâne în istoria gândirii politice, este cu siguranţă paralela dintre revoluţie şi lovitura de stat. Spre deosebire de revoluţie, lovitura de stat, dacă reuşeşte, păstrează intacte mecanismele guvernării pentru a permite o tranziţie rapidă de putere. O parte din aparatul de stat este folosit pentru a prelua controlul asupra întregului aparat. Lovitura de stat este iniţiată din exterior, dar capătă acceptul a cel puţin o parte din aparatul puterii. În caz contrar, ar fi vorba de o revoluţie care duce la schimbarea întregului aparat de stat”.

Apoi: „Mai este Europa creștină? Apariția statului confesional secular” a marelui gânditor Joseph H.H. Weiler. Volumul e îngrijit de Iulia Motoc și postfațat de Mircea Dumitru. Cel care notează: „Weiler este un savant a cărui voce avizată merită și trebuie să fie auzită, chiar dacă angajamentul față de valorile la care aderă și concepțiile pe care le argumentează s-ar putea să nu fie spre satisfacția generală. Mesajul principal al demersului său reflexiv și argumentativ este că o „Europă creștină” înseamnă o Europă conștientă de rădăcinile sale, deschisă tuturor, capabilă să valorifice moștenirea spirituală care i-a modelat valorile democratice, umaniste și juridice. Creștinismul ar trebui reintegrat în dialogul public european, nu ca doctrină de stat, ci ca voce morală și culturală esențială pentru viitorul continentului”.

 CARTEA ROMÂNEASCĂ

 Cu peste 25 de romane publicate, Dan Stanca este unul dintre cei mai prolifici romancieri contemporani; și – acesta este, de fapt, amănuntul esențial – unul dintre cei mai buni. Recent, la Cartea Românească i-a apărut, în versiune reeditată și revizuită, „Jurnalul așteptării” – carte pe care Tania Radu o socotește un fel de „carte a cărților” a lui Dan Stanca și despre care Răzvan Voncu notează pe coperta a patra: „Ceea ce mă uimește la Dan Stanca este nu atât ușurința cu care scrie, unul după altul, romane bune și foarte bune, dovedind o productivitate literară rară la noi, mai ales la acest nivel. Ci faptul că, într-o epocă a simulacrelor și a literaturii de unică folosință, scrie romane încărcate de spiritualitate, infuzate de o tematică umană profundă, fără a fi o clipă ridicol, exaltat sau eseistic”.

Tot aici, un eseu remarcabil, amplu și savant documentat, scris strălucit de Alexandra Ciocârlie: „Pe urmele lui Ulise”. Ioana Pârvulescu scrie entuziasmată despre această carte: „Dintotdeauna Ulise mi s-a părut cel mai atrăgător – ca să nu spun simpatic – personaj de epopee. De ce? Răspunsul l-am aflat abia acum, din cartea Alexandrei Ciocârlie: pentru că el se află încă printre noi, e contemporanul nostru, e «unchiul nostru», vorba lui Jiří Marek”. Autoarea o dovedește cu erudiție, farmec și suplețe hermeneutică. Materia primă folosită aici nu este Odiseea, ci romane sau dramatizări și pagini memorialistice care o valorifică în fel și chip. Vă veți întâlni cu o seamă de autori îndrăgiți, de la Margaret Atwood, Sándor Márai, Milan Kundera, Ismail Kadare până la Gabriela Adameșteanu (din Întâlnirea). Uneori epopeea e recompusă din perspectivă feminină și feministă, astfel că devine o Penelopiadă, alteori Circe și Calypso se transformă în naratoare cu viziuni pline de noutate asupra întâmplărilor. Nu puteau lipsi atât de actuala temă a exilului și abordările rebele. Concluzia? Cea din toate cărțile remarcabilei clasiciste Alexandra Ciocârlie: „Trecutul are însemnătate în măsura în care se răsfrânge asupra noastră”. Iar povestea lui Ulise ne include, într-un fel sau altul, pe noi toți”.

 CURTEA VECHE

 De fapt, umbrela cea mare e „Curtea veche”; umbrela mai mică se cheamă „Matca”. Sunt de semnalat, alături de excelenta revistă cu același nume (a ajuns la numărul 11 – un 11 de bază, cum s-ar zice) câteva titluri din suita Imprint Matca. Vlad Cristache, cel care coordonează proiectul, afirmă despre miza acestuia: „Nu ne interesează să fim «de nișă», pentru că refuzăm ideea culturii adevărate ca fiind marginală. Dar nici nu ne dorim acceptarea lejeră a unei piețe care tratează cărțile ca pe un flux de marfă perisabilă. Imprintul Matca este o încercare, o provocare – cât de mult suntem dispuși să riscăm pentru cărțile care contează?”. Tot el: „Publicarea, pentru noi, nu este despre bifarea unor titluri într-un algoritm sau livrarea unor produse de raft. O carte trebuie să fie o mișcare de idei, o coliziune între realitate și posibilitate, un act de insistență intelectuală. Ne atrag mai degrabă cărțile care lasă urme, care redesenează harta, decât cele care se integrează perfect în decor. Căutăm literatura care are curajul să meargă împotriva curentului, fie prin idee, fie prin structură, fie printr-un unghi neașteptat asupra lumii.

Seria debutează cu volumul «Cum scriem», semnat de Cristian Fulaș – un curs de literatură care nu oferă rețete facile, ci provoacă la reconsiderarea actului literar. Urmează piesele Gianinei Cărbunariu, una dintre cele mai incisive voci ale teatrului românesc contemporan, și un album foto de Cosmin Bumbuț, în format poche, care aduce o dimensiune vizuală inedită în peisajul editorial românesc.

Imprintul are, așadar, două direcții: una textuală, care cuprinde ficțiune, eseu și teatru românești, și una vizuală, cu un portofoliu constituit din albume foto în format poche semnate de fotografi români”. Până acum, aici, în Imprint Matca: Radu Jude, Cristian Fulaș, Victor Morozov, Gianina Cărbunariu și – cu texte scrise și desenate pentru revista 22 – Dan Perjovschi.