Pe aceeași temă
Primul gong al noii stagiuni s-a întâmplat la teatrul independent cu cea mai semnificativă carieră printre instituţiile de acest gen (dar poate nu numai...) şi, cu deosebire, fără subvenţii camuflate ori eterne capete de afiş.
Confuzia între „particular/privat“ şi structuri autonome se înscrie altfel în spiritul şaradei postdecembriste rezistentă la intemperii.
Privatul nostru pare că nu şi-a găsit încă oglinda lui Caragiale. Omul se poate înşela, desigur, dacă ar fi singur. Nu e. Se vorbeşte intens de politizare! Secetă mare, mon cher, nu-i aşa?
Fie şi din acest motiv, câte un moment precum aniversarea a 15 ani de la înfiinţarea Green Hours 22 jazz-cafe prin spectacole de teatru, un proiect-pilot cinematografic şi concerte de jazz, pe care s-a fondat iniţial acest „club“ funcţionând nonstop, face cumva diferenţa. Invitând, totodată, la reflexie. Într-un scurt bilanţ: 3.460 reprezentaţii la activ, nenumărate lansări de carte, expoziţii, întâmplări sociale şi culturale.
Vreo 25 de premii naţionale şi internaţionale. Ceva participări la gale, 100 minifestivaluri Green etc. Public tânăr de toate vârstele, fireşte, restrâns. Pe scena underground a Teatrului LUNI, născut acum 12 ani, s-au perindat regizori, scenografi şi actori de notorietate, dar şi mulţi-mulţi tineri talentaţi care au confirmat. Listă impresionantă. Paradoxul e că, integraţi în teatrul de stat, unii au devenit de nerecunoscut, odată intraţi în sistem.
Vitalitatea undergroundului faţă cu maniera ce afectează deopotrivă societatea şi teatrul românesc contemporan ne fereşte pe cât posibil de generalizări. Chiar dacă limbajul este uneori datat. Regizorul Andrei Şerban a fost cel dintâi care a tras semnalul de alarmă, iar rezultatul e bine cunoscut din vremea ministeriatului celebrei Mona Muscă.
Între 31 august–2 septembrie au fost prezentate: L-V: 8-16, un spectacol de Ioana Păun după Cred că nu m-aţi înţeles bine, de Rodrigo Garcia, pe texte de Ioana Păun, cu Lari Georgescu, în colaborare cu UNACT; Undo ‘90-Maşina timpului, după piesa lui Frederick Stroppel, traducerea Andreea Bibiri, cu Andreea Bibiri şi Cosmin Seleşi; Deformaţii, după texte de Claudiu Comartin, Mitoş Micleuşanu, Răzvan Ţupa, Adina Zorzini, cu: Tudor Aaron Istodor, Toma Dănilă, Diana Cavallioti, Raluca Gheorghiu, Iulian Gliţă, în regia lui Marcel Ţop.
Montări ofertante, nu pentru pudibonzi. Şi o invitaţie. Puneţi la încercare limitele. //
