Intalnirile franco-romane ale filmului si audiovizualului

Laurentiu Bratan | 08.10.2008

Pe aceeași temă

Ambasada Frantei in Romania a organizat, impreuna cu Ministerul Culturii si Cultelor din Romania si cu Asociatia pentru Promovarea Filmului Romanesc, Intalnirile franco-romane ale filmului si audiovizualului, in perioada 26-27 septembrie. Obiectivul acestui eveniment a fost de a intensifica schimburile si partenariatul dintre profesionistii francezi si romani din cinema si audiovizual.

O serie de conferinte si ateliere au permis exprimarea unor reflectii de fond asupra problemelor si mizelor din audiovizualul si cinema-ul actual din Franta si Romania. Pe langa aceste dezbateri, au avut loc mai multe prezentari pentru profesionistii francezi ale proiectelor cinematografice romanesti, in vederea incheierii unor parteneriate concrete.

Deschise de d-l Adrian Iorgulescu, ministrul roman al Culturii si Cultelor, si de d-l Henri Paul, ambasadorul Frantei in Romania, aceste manifestari au beneficiat de prezenta a numeroase personalitati, printre care d-l Michel Reilhac, director general al ARTE France Cinéma, si d-l Roland Husson, director pentru Afaceri Europene si Internationale, Centrul National al Cinematografiei din Franta. Cei doi au avut bunavointa de a ne acorda cate un interviu.

 

MICHEL REILHAC - director general al ARTE France, departamentul cinema

Difuzarea ARTE in Romania se impiedica de bani

 

Canalul ARTE era receptionat aici la inceputul anilor ‘90 si multi ar vrea sa-l prinda din nou. Cred ca toata lu­mea va pune aceasta intrebare - de ce in Romania nu se mai retransmite ARTE?

Motivul pentru care nu poate fi difuzat e unul ce tine de obtinerea drepturilor. Cand noi semnam o coproductie cu un pro­ducator independent sau cand cum­pa­ram un program, noi platim dreptul de a di­fuza acel program in Franta si in Ger­ma­nia, pentru ca ARTE e un canal franco-ger­man. Iar reglementarile din domeniul drep­turilor de autor s-au inasprit foarte mult de cativa ani incoace. Detinatorii drep­turilor - producatori si distribuitori - au tendinta de a negocia drepturile de di­fu­zare pe zone tot mai mici. Asta in­­seam­na ca acum, cand vrem sa cum­pa­ram un drept de difuzare, trebuie sa men­tio­nam ca e pentru Franta si Germania. Daca am adauga Romania pe lista, sau alte tari, ar trebui sa platim in plus. Iar bu­ge­tul nostru nu ne-o permite. Noi nu pu­tem plati pentru toate tarile europene. Chiar daca negociem un pachet de teri­to­rii, trebuie totusi sa platim in plus. Cand ARTE a inceput sa emita, eram difuzati prin satelit. Erau sateliti necodati, care pu­teau acoperi o zona foarte larga, aproape intreaga Europa. Deci, chiar daca acordul era incheiat intre Franta si Germania, pe vre­mea aceea, in anii ‘90, difuzarea prin sa­telit era "marginala", era considerata des­tul de slaba. Odata cu anii 2000, si­tua­tia s-a schimbat radical, astfel ca in pre­zent zonele acoperite de sateliti sunt foar­te strict controlate si corespund anumitor piete ale audiovizualului. Deci noi nu avem dreptul sa difuzam in mod oficial in alte zone decat Franta si Germania.

Sa inteleg ca nici alte tari europene nu mai capteaza ARTE, ca nu e doar ca­zul Romaniei?

Exista acorduri in curs de negociere cu Belgia, avem acorduri cu RTBF (Televi­ziu­nea Belgiana publica). Apoi sunt in dis­cu­tie acorduri pentru Spania si Italia. Noi dorim sa extindem acoperirea geografica si sa ajungem la acorduri de difuzare cu in­stitutii si din alte tari europene, dar pro­ble­ma principala e de ordin economic, pentru ca producatorii, cu cat teritoriul aco­perit e mai extins, cu atat cer mai multi bani. Noi nu avem acesti bani - ARTE nu difuzeaza publicitate, noi traim din subventii publice.

Dumneavoastra sunteti responsabil cu achizitiile si productiile cinema­to­gra­fice, in cadrul structurii ARTE. As vrea sa stiu care sunt criteriile de se­lectie a unei coproductii cinemato­gra­fi­ce. Sunteti mai orientati spre anumite zone geopolitice decat spre altele? De exemplu, sunteti mai interesati de Eu­ropa de Est decat de Asia; ori de Ame­rica Latina decat de Africa? S.a.m.d.

Noi coproducem cam 25 de filme slung metrajt pe an, din care cam 22-23 sunt de fictiune si 2-3 documentare. Jumatate dintre aceste filme sunt franceze, iar cea­lal­ta jumatate sunt straine. Mai intai, avem criterii de ordin estetic si formal. Pri­mul criteriu e ca filmul sa fie interesant. Si, ca sa definim ce e un film interesant... e destul de subiectiv... Apoi, avem un in­­treg proces de selectie care ne permite sa facem o evaluare. Eu calatoresc mult si am contacte cu profesionisti din do­me­niul cinematografic, cu piete, cu institutii... acum sunt in Romania si Bulgaria. Ieri, de exemplu, m-am intalnit cu realizatori ro­mani, unii dintre ei complet necunoscuti, care au un prim proiect si nu stiu prea bine ce sa faca. Deci e foarte important pentru mine sa inteleg intregul context dintr-o tara - istoric, politic, economic, emotional... Asta e o prima etapa. A doua etapa e sa citesc scenariul. Citesc cam 400-450 de scenarii pe an, am un grup de vreo 10 lectori care lucreaza cu mine si citesc scenarii. Fiecare scenariu e citit de 2 lectori si de mine. Ne reunim o data pe luna si discutam. O data la doua luni eu aleg 10 scenarii dintre cele citite si le pro­pun unui grup de vreo 10 persoane care alcatuiesc comitetul de selectie. Din­tre aceste 10 proiecte propuse de mine, ei aleg 3. Acestea devin coproductii ARTE. E deci un proces destul de lung si riguros, pentru a confrunta mai multe subiec­ti­vi­tati. Pentru mine, criteriile de evaluare ale unui proiect sunt: primul - citirea sce­na­riului; al doilea - sa vad filmele prece­den­te ale regizorului; iar al treilea - sa-i intal­nesc pe regizor si pe producator si sa dis­cutam pe marginea proiectului, ca sa inte­leg ce vor sa faca. In functie de aceste trei elemente aleg sau nu proiectul. In ceea ce priveste dimensiunea geografica, prio­ritatea noastra e Europa, iar in acest mo­ment mai ales Europa de Est pentru ca, de exemplu, Romania e (impreuna cu Israelul) tara cea mai atractiva din punctul de vedere al creativitatii cinematografice. Exista foarte mult talent si tineri realizatori in ascensiune, deci e o tara foarte inte­re­santa, care propune lucruri cu adevarat noi. Dar, in acelasi timp, coproducem fil­me cu China, cu Asia... In momentul aces­ta avem o coproductie cu Sri Lanka, alta cu Filipine... Apoi coproducem si cu Ame­ri­ca Latina - in prezent avem in copro­duc­tie un film de debut chilian, apoi unul me­xican... avem un proiect cu Costa Rica si unul cu Uruguay. Dar prioritatea e Euro­pa, inclusiv Europa de Est. Acum, de exem­­plu, in ceea ce priveste Romania, am con­venit sa producem filmul lui Adrian Sitaru - Pescuit sportiv, care era la Venetia; si coproducem primul film al lui Razvan Ra­dulescu.

Aveti si alte proiecte, pentru viitorul apro­piat, in ceea ce priveste Ro­ma­nia?

Da, dar nimic foarte concret inca. Asea­ra m-am intalnit cu Cristi Puiu si am discutat despre urmatorul sau proiect - Au­rora. Am intalnit si alti regizori, care pana in prezent au realizat scurtmetraje si care acum vor sa treaca la lungmetraj. M-am intalnit si cu Catalin Mitulescu pen­tru urmatorul sau proiect. Si cu Daniel Mi­tu­lescu pentru proiecte ale societatii lor de productie.

Incercati sa stabiliti un echilibru in­­tre filmele de debut pe care le copro­du­ceti si cele ale regizorilor deja consa­crati?

Da. Nu exista un procent care trebuie res­pectat de o parte sau de alta, dar e foarte important pentru mine sa am tot tim­pul in vedere acest aspect. Trebuie sa con­tinuam sa-i ajutam pe regizorii con­sa­crati, dar si sa gasim, sa descoperim ta­len­te noi, pentru filme de debut, franceze si straine. De aceea e foarte important sa ca­latoresc - in cazul filmelor de debut, mai ales la fata locului iti dai seama cat de interesant e proiectul. De exemplu, am intalnit aici doi regizori care pregatesc un film de debut foarte puternic; si un alt ta­nar regizor - Andrei Dascalescu -, care in momentul acesta pregateste un docu­men­tar - Constantin si Elena... Apoi avem parteneriate cu mai multe festivaluri - Rotterdam, in Europa; Dubai pentru filmele arabofone; Buenos Aires pentru America Latina... Cu Europa de Est inca nu avem un parteneriat, dar anul acesta am fost la Cluj, la TIFF. Am sa revin anul viitor si poate punem bazele unui parte­ne­riat.

Am vazut anul acesta, la Cannes, un excelent film israelian de animatie (lung­metraj), Vals cu Bashir, care e co­produs de ARTE. Mai aveti si alte pro­iec­te in ceea ce priveste animatia?

In ceea ce priveste animatia de lung­me­traj, nu. Acest proiect era unul foarte atipic - e un film documentar care utili­zea­za tehnica animatiei. In prezent nu avem alte proiecte pe animatie de lung­metraj - nici fictiune, nici documentar. Efor­turile noastre din momentul acesta, pri­vitor la animatie, sunt concentrate pe scurt­metraj.

Pentru a incheia, as vrea sa va in­­treb daca romanii pot spera intr-o zi sa capteze din nou canalul ARTE.

Sper! Oricum, sunt oameni la noi care lu­creaza la asta, exista o relatie de prietenie foarte puternica intre Romania si Franta si toata lumea ar avea de cas­ti­gat, deci ar fi pacat sa nu se ajunga la un parteneriat. Se poarta deci discutii in acest moment si sper ca intr-o zi obsta­co­le­le privitoare la reglementarile din dome­niul drepturilor de difuzare vor fi depasite. Programele canalului nostru nu vor intra in concurenta cu cele locale, deci nu vad niciun alt impediment in afara celui finan­ciar.

 

ROLAND HUSSON - director pentru Afaceri Europene si Internationale, Centrul National al Cinematografiei din Franta

Mai multe coproductii franco-romane

 

Daca nu ma insel, Franta are cel mai mare numar de productii cine­ma­to­gra­fice din Europa. Si, dintre acestea, co­produceti foarte mult cu alte tari.

Da, 40% sunt coproductii.

Care sunt mecanismele de finantare si cofinantare ale CNC francez? Care sunt criteriile de alegere ale unui sce­na­riu, pentru ca acesta sa fie sus­ti­nut?

CNC francez e un organism public, sub­ventionat de guvern, care sustine pro­duc­tia cinematografica si industria cine­ma­tografica in ansamblul ei. Decizia de a alege un anumit coproducator le revine re­­gizorului si producatorului principal. Sar­ci­na noastra e de a sustine un proces de creatie, nu de a alege coproducatorii din­tr-o lista. Producatorul, in functie de rezul­ta­tul filmelor sale precedente, are dreptul sa beneficieze de anumite fonduri, pe care le poate utiliza doar pentru a finanta filme franceze. Cand spun "filme fran­ce­ze", asta inseamna fie film 100% francez, fie coproductii. Anul trecut, Franta a pro­dus 228 de filme. Dintre acestea, 185 sunt franceze in proportie de 100% sau ma­joritar franceze (cel putin 50%). Apoi, filmele minoritar franceze beneficiaza de toate mecanismele preferentiale france­ze. Exista un sistem de puncte, care tine cont de limba vorbita in film, de nationa­li­ta­tea artistilor, regizorilor etc., si care face ca, chiar si filmele sustinute minoritar de partea franceza, dar care indeplinesc aceste criterii, sa beneficieze de recu­noas­­terea naturii de "film francez" din par­tea CNC. Deci Franta produce circa 200 de filme pe an, iar la nivelul UE se produc cam 900-1.000 de filme anual. Anul tre­cut am coprodus cu 33 de tari si, cum de­ci­zia apartine echipei fiecarui film, distri­bu­tia geografica a coproducatorilor tine de orientarea si preferintele fiecarei echi­pe in parte. Principalele tari in care e dis­tri­buit filmul francez sunt vecinii mari ai Frantei, de aceea coproducem mai ales cu tari ca Germania, Italia, Spania. Sigur, co­producem mult cu tarile francofone, mai ales cu Belgia si Canada. Dar si cu alte tari, de exemplu cu Romania am co­produs anul trecut circa 10 filme. Acum in­­cercam sa crestem numarul de copro­duc­tii cu Romania, caci aici e una dintre cine­ma­tografiile cele mai incitante din ultimii ani. Avem un mecanism de acord bila­te­ral cu anumite tari pentru a da dubla natio­na­litate filmelor respective. Gratie acestui acord, daca, de exemplu, avem un film care e 20% francez si 80% romanesc, ii dam totusi nationalitatea franceza si el are, astfel, acces la ansamblul parghiilor pre­ferentiale de care beneficiaza filmul francez in Franta.

Aveti criterii geopolitice in acti­vita­tea externa a CNC?

Atunci cand avem de-a face cu tari cu care avem schimburi culturale importante, cum e Romania, de exemplu, acestea de­vin prioritare pentru noi. Cu atat mai mult, cu cat in Romania cinematograful e in­­flo­ri­tor acum, deci e o destinatie prefe­ren­tia­la pentru noi. Avem acorduri importante cu Germania si Canada. Apoi, avem acor­duri specifice cu anumite tari cu care Fran­ta are relatii istorice speciale - Al­ge­ria, de exemplu. Dincolo de toate aces­tea, insa, concretizarea unei coproductii e de competenta creatorilor care vor sau nu sa faca un film in parteneriat cu o tara sau alta. Aceste decizii se iau deci si in func­tie de afinitatile culturale si spirituale ale fie­­carui regizor, fiecarui producator in parte.

Aveti procente pe care trebuie sa le res­pectati, relative la genul cinema­to­gra­fic: fictiune, documentar, animatie, scurt sau lungmetraj...?

Nu avem "cote" de acest tip, dar avem fon­duri distincte pe genuri cinema­togra­fi­ce: scurtmetraj, documentar pentru cine­ma, documentar si programe pentru tele­vi­ziune, lungmetraje pentru cinema etc.

Sprijiniti si difuzarea produsului ci­ne­matografic, nu doar productia...

Da, asta e una dintre particularitatile CNC francez. Daca, in Europa, 80% din spri­jin merge catre productia de film, in Franta o parte considerabila e acordata pen­tru celelalte segmente: dezvoltarea sce­nariului, apoi promovarea produsului finit, distributiei si exploatarii cinema­togra­fi­ce. Avem fonduri si pentru distribuitorii de film (publicitate, promovare), si pentru cinematografe (renovarea salilor, moder­ni­zarea lor)... Sprijinim cinematografele de "arta si eseu" si vom avea un fond pen­tru cinematografele care se gasesc in zone defavorizate, in care exista prea pu­ti­ne cinematografe.

Proiecte in ceea ce priveste Ro­ma­nia?

Da, in 2009 trebuie sa innoim acordul din­tre CNC-urile noastre, care dateaza din 1966, si sa stabilim mecanisme de coo­perare mai flexibile, care sa permita rea­lizarea unui numar mai mare de co­pro­ductii.

 

Interviuri realizate si traduse de Laurentiu Bratan

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22