Pe aceeași temă
Odata cu publicarea Perfectului Acrobat*, Vladimir Tismaneanu si Cristian Vasile ne ofera prima analiza a rolului si personalitatii celui mai important "sacerdot" al comunismului romanesc, Leonte Rautu. Asa cum precizeaza cei doi autori pe parcursul volumului, incepand cu 1989, timp de douazeci de ani, istoriografia din Romania a fost bantuita de figura sefului Directiei de Propaganda si Cultura, fara insa a reusi sa o exorcizeze intr-o analiza monografica. Articolul publicat de Vladimir Tismaneanu in Arheologia terorii (initial in 1992, carte reeditata in 2008 la Editura Curtea Veche), bazat pe un serial prezentat la Radio Europa Libera, a fost, in toata aceasta perioada, singular. Au existat, desigur, varii volume care au atins problema activitatii lui Rautu, dar niciunul dintre ele nu a aprofundat si individualizat acest subiect precum o face volumul de fata. Avem, in fine, o biografie analitica a "Jdanovului Romaniei".
Asumandu-si o astfel de sarcina de pionierat, obiectivul principal al celor doi autori este eliminarea ambivalentelor interpretative. Cu acribie si perseverenta, ei descriu traiectoria individuala a personajului istoric Rautu, il raporteaza la experienta totalitara comunista din Romania, clarifica rolul sau in sistem, ii identifica atat victimele, cat si acolitii, deconstruiesc un mit care a fost creat prin tabuizare politica, informala si investigativa. Mai mult, este vorba de o analiza comparativa cu experientele altor state sovietizate. Perfectul Acrobat este o cercetare a modului de functionare a aparatului de propaganda sub conducerea lui Rautu, dar si o marturie. A doua calitate este substantiata pe doua directii. In primul rand, Vladimir Tismaneanu isi asuma o dubla calitate: de cercetator si de martor. Este secondat de distinsul filosof Mihai Sora, al carui interviu este o fascinanta incursiune in vremurile lui Rautu, in lumea panoptica a cenzurii si a politicilor culturale comuniste. In al doilea rand, a doua sectiune a Perfectului Acrobat este formata dintr-o colectie de importante documente de arhiva care exemplifica rolul lui Rautu si modul de exercitare a influentei sale in regimul comunist. Volumul Editurii Humanitas ofera cititorului o dubla experienta: comprehensiva, in sensul perceperii resorturilor manipularii capitalului simbolic in comunism; si evocativa, transpunand trecutul in prezent, confruntandu-ne cu "(i)logica stalinismului" (V. Tismaneanu). Cei doi autori prezinta un tablou coerent si persuasiv al manifestarilor si consecintelor distructive ale pedagogiei diabolice predicate si minutios implementate de "groparul culturii romanesti", Leonte Rautu.
Perfectul Acrobat este si un excurs genealogic in comunismul romanesc. Vladimir Tismaneanu, secondat de Cristian Vasile, ne acorda, inca o data, dupa magnum opus-ul sau, Stalinismul pentru eternitate, si titlurile anterioare (Arheologia terorii, Fantoma lui Gheorghe-Gheorghiu Dej, Noaptea totalitara, Ghilotina de scrum), privilegiul unor incursiuni biografice unice in spatiul istoriografic romanesc. Paginile cartii dezvaluie un adevarat bestiar al aparatului ideologic comunist. Leonte Rautu este un pretext pentru analiza unor "personagii", precum Iosif Chisinevschi, Ofelia Manole, Nicolae Moraru, Pavel Tugui, Paul Niculescu-Mizil, Constanta Craciun, Mihail Roller, Mihai Beniuc, Traian Selmaru etc. Totodata, biografiile tortionarilor se impletesc cu cele ale victimelor-complici. Autorii condamna, fara echivoc, subjugarea si persecutarea culturii romanesti prin ideologie, dar nu ezita in a semnala spatiile de profunda ambivalenta nascute din coabitarea de aproape jumatate de secol dintre partid si intelectuali in Romania. Sunt comentate cazuri celebre precum cele ale lui Tudor Arghezi, George Calinescu, Miron Radu Paraschivescu, Paul Georgescu, Petru Dumitriu, Ov.S. Crohmalniceanu, Eugen Jebeleanu. O intrebare fundamentala revine, in varii formulari, pe parcursul volumului: "de ce nu se petrece ceva similar strezirea sau revolta mintii, n.a.t in 1956 in Romania dupa Congresul al XX-lea al PCUS, dupa Raportul Secret al lui Hrusciov, adica ceva asemanator cu miscarile de emancipare intelectuala de stanga?" (p. 145, V. Tismaneanu). Ubicuitatea lui Leonte Rautu in spatiul cultural este, de fapt, si personificarea unei hegemonii absolute a stalinismului (national), a dureroasei absente a unei alternative, a unei traditii antisistemice. Presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania sintetizeaza magistral acest "catch 22" al istoriei intelectuale sub comunism prin formula "a coopta si a pedepsi".
Documentele prezente in volum, inclusiv nefastul discurs Impotriva cosmopolitismului si obiectivismului burghez in stiintele sociale (publicat pentru prima oara integral in perioada postdecembrista), sunt excelente exemplificari ale "ritualurilor culturii staliniste" (A. Kojevnikov) si ale "utopiei autoperfectionarii morale" (K. Riegel) raportate la imperativul milenarist impus de experienta totalitara. Cei doi autori aduc, astfel, dovezi irefutabile pentru legatura indisolubila dintre cuvant si putere in comunism. In octombrie 1962, Leonte Rautu afirma: "masura in care contribuie la inarmarea, mobilizarea si atragerea activului de partid, de stat, economic, a maselor de membri ai partidului, a tineretului, actuali si viitori specialisti, a intelectualitatii, in vederea participarii active la indeplinirea sarcinilor istorice impuse de partid, este supremul criteriu al valorii muncii ideologice." (p. 368) Scopul "demiurgului sistemului infernal de anihilare a autonomiei gandirii in Romania comunizata" (V Tismaneanu, p. 36) a fost, pentru a folosi propriile lui cuvinte, "infaptuirea unei revolutii in constiinta oamenilor" si crearea "profilului etic al omului nou". Vladimir Tismaneanu si Cristian Vasile prezinta, in persoana lui Leonte Rautu, prototipul unui virtuoso bolsevic, instanta suprema a propaganda fidei in comunismul romanesc, indiferent de perioada dezvoltarii sale, sub Dej sau Ceausescu.
Doresc sa fac o precizare punctuala. Prefectul Acrobat dovedeste si o utilitate imediata, dincolo de valoarea sa stiintifica, genealogica si anamnetica. Pe 7 decembrie 2008 a incetat din viata Paul Niculescu-Mizil. Evenimentul Zilei, ziar care cu greu ar putea fi suspectat de nostalgii comuniste, a publicat un articol comemorativ caracterizandu-l pe Mizil drept "un comunist de omenie". Aceasta terminologie total regretabila este infirmata in paginile volumului de fata. Niculescu-Mizil apare drept prim-adjunct al sefului Sectiei de Propaganda si Agitatie a CC al PMR, una dintre putinele persoane cu acces in casa lui Rautu, aghiotant ideal al acestuia in ale sale filipice impotriva culturii romanesti (vezi documentele din mai 1958 si octombrie 1962). Perfectul Acrobat este o marturie pentru rolul fundamental jucat de Niculescu-Mizil in reproducerea stalinismului (national) in Romania, in variile "operatiuni de ecarisaj" (L. Rautu) indreptate impotriva intelighentiei. Volumul este un antidot impotriva revizionismului nostalgic.
Perfectul Acrobat. Leonte Rautu, mastile raului face lumina acolo unde a fost intuneric; refuza o dezolanta penumbra istoriografica, deschizand drumul catre aprofundarea modului de functionare a propagandei in Romania comunista. Volumul publicat de Vladimir Tismaneanu si Cristian Vasile este un manual despre natura si obiectivele "dominatiei hierocratice" (M. Weber). Leonte Rautu a condus un aparat care, conform profesorului Universitatii Maryland, a indeplinit patru functii fundamentale: atomizare, mobilizare, omogenizare si crearea "Omului Nou". Cartea de fata este, in ultima analiza, o verificare a tezei principale a Raportului Final al CPADCR: persistenta stalinismului, chiar si in contextul unui avatar nationalist al regimului comunist, este fundamentul experientei totalitare continue in Romania. Iar Leonte Rautu este simbolul acestui fir rosu al istoriei contemporane romanesti.
* Vladimir Tismaneanu, Cristian Vasile, Perfectul Acrobat. Leonte Rautu, mastile raului, Bucuresti, Editura Humanitas, 2008.
