Pe aceeași temă
S-au implinit zilele acestea, la 17 septembrie, 150 de ani de la nasterea lui Moses Gaster, a carui contributie la studiul si sistematizarea literaturii populare romane si, in egala masura, la popularizarea ei in lume a fost rasplatita de Academia Romana prin acordarea titlului de Membru de Onoare.
Mult mai multe nu se cunosc, in general, in Romania despre aceasta personalitate, autor al primului studiu stiintific si al primei incercari de sistematizare a folclorului literar romanesc prin revolutionara sa Literatura populara romana, publicata la doar 27 de ani. Poate o anecdota despre o expulzare hotarata de un prim-ministru liberal, iritat ca rezultatele cercetarilor sale etimologice au fost spulberate de un prea tanar si necrutator confrate. E poate o informatie destul de ciudata ca promitatorul folclorist roman a ajuns Mare Rabin al evreilor sefarzi din Marea Britanie.
Cel pe care il omagiem acum s-a nascut la Bucuresti intr-o ilustra familie de evrei pamanteni, stabiliti in tara pe linie paterna la sfarsitul sec. al XVIII-lea. Tatal savantului, cunoscut in cercurile elitei bucurestene, a fost ani indelungati consulul Olandei. Mama sa, in schimb, se nascuse la Berdicev, in Rusia, intr-o familie hasidica, ramura colaterala a familiei celebrului pianist Arthur Rubinstein. Membrii familiei Gaster s-au remarcat in sanul comunitatii evreiesti drept ctitori de sinagogi si fondatori de scoli. Baietii consulului, cu exceptia fiului cel mare, Moses, au absolvit scoli superioare bucurestene, familia mandrindu-se astfel cu un avocat, un medic si un inginer.
Moses avea sa aleaga alt drum. Elev al liceelor "Matei Basarab" si "Sf. Sava", ia lectii de ebraica in particular cu ebraisti celebri si este un client fidel al anticarilor Pinath si Zwibel, pe ale caror rafturi descopera primele culegeri de basme, snoave si cantece populare romanesti. Spre deosebire de fratii sai mai mici, hotaraste insa sa-si desavarseasca educatia in afara tarii, ca student al celebrului Seminar Teologic Rabinic de la Breslau, pe atunci in Germania. Nu fervoarea religioasa l-a indemnat spre aceasta decizie, ci nevoia gasirii unui raspuns cu privire la originea sa identitara si implicatiile ei in lumea in care traia. "M-am dus la Breslau pentru ca am vrut sa urmaresc singur trecutul nostru si iudaismul al carui fiu sunt...", recunostea Gaster intr-o scrisoare trimisa jurnalistului A. Axelrad in 1936. Iar aceasta prima "universitate evreiasca" din Europa, expresie a iluminismului evreiesc - Haskala -, il va forma ca savant si-l va modela ca om, impreuna cu cealalta Alma Mater, Universitatea din Breslau. Breslau este cheia care poate descifra complexa personalitate a lui Moses Gaster, lucru constatat in arealul cultural romanesc doar de Mircea Eliade, dupa cum remarca in necrologul publicat in mai 1939 in Revista Fundatiilor Regale: "Studiile acestea din Germania orienteaza intreaga activitate viitoare a lui Gaster. Savantul poliglot si polihistor va cerceta in lunga si laborioasa sa viata domenii variate, dar liniile de orientare sunt bine fundamentate de pe acum. Dr. Gaster va ramane un folklorist, un romanist si un semitolog".
Folcloristul
"Folklorist", in intelesul cuvantului care definea, la mijlocul secolului al XIX-lea, un nou obiect de studiu ce ar cuprinde azi cercetarea antropologica, etnografica, a gandirii si creatiei populare deopotriva. "Folklorist", in sensul metodei comparatist-istorice pe care a aplicat-o cu o rara consecventa toata viata, atunci cand a urmarit periplul unor teme si motive recurente in creatia populara de-a lungul secolelor si de-a latul Asiei si Europei, dar mai ales atunci cand a investigat, cu pasiunea unui arheolog, originea lor. Folk-Lore Society cea londoneza i-a recunoscut valoarea, atunci cand i-a conferit calitatea de membru si de presedinte al sau (1907-1908), la fel nu mai putin cunoscuta Royal Asiatic Society.
Romanistul
Demn discipol al magister-ului sau, lingvistul si romanistul Gustav Groeber, Gaster s-a aplecat cu aceeasi acribie a arheologului asupra studiului originii si evolutiei limbii romane. Ca romanist, s-a facut remarcat de Hasdeu si apreciat ca precursor de N. Cartojan, atunci cand a aplicat aceeasi metoda comparatista la cercetarea cartilor populare, literaturii hagiografice, legendelor si basmelor romanesti. Savanti de renume ca G.I. Ascoli si Fr. Miklosich l-au recomandat in primul rand ca romanist si specialist in literatura populara din mediul slavon pentru sustinerea unui ciclu de conferinte la Universitatea Oxford la doar un an dupa expulzarea sa din Romania, in 1885, si stabilirea la Londra. Ca romanist, si-a publicat numeroase studii de folclor comparat, istorie si etimologie a limbii romane in Columna lui Traian, Revista pentru Istorie, Arheologie si Folclor, Revista Literara si Bukarester Salon.
Hebraistul
Ca semitolog, il recomanda Hasdeu in paginile Columnei lui Traian pe cand Gaster era inca student la Breslau: "M. Gaster din Bucuresci, care studiaza limbile orientale la Breslau, promite a deveni primul semitolog roman". Iar Gaster s-a tinut de cuvant, depasindu-i cu mult asteptarile prin studiile si articolele de istoria literaturii si limbii ebraice, istoria poporului evreu si a evreilor din Romania, analiza unor fenomene apartinand spiritualitatii evreiesti precum Cabala, toate publicate in reviste culturale evreiesti de prestigiu precum Anuar pentru Israeliti si Sinai - Anuar de Studii Iudaice. Contributiile sale in publicatiile de specialitate ale "Stiintei Iudaismului" - formula stiintifica si spirituala iluminista sub care s-a format la Seminarul din Breslau -, ca si in reviste de orientalistica si folclor au fost stranse spre sfarsitul vietii (1925-1928) in monumentala Studies and Texts in Folklore, Magic, Medieval Romance, Hebrew Apocrypha and Samaritan Archaeology. Studiile incluse in aceste trei volume au ca numitor comun extraordinara capacitate a savantului "poliglot si polihistor" de a gasi conexiuni si posibile filiatii intre culturi separate prin timp, spatiu si mentalitati. Cel mai bun exemplu in acest sens sunt incercarile sale de a explica penetrarea unor motive si teme din literatura populara ebraica a Antichitatii tarzii si a Evului Mediu timpuriu in spatiul cultural european, cu argumente aduse din literatura populara romana.
Un luptator pentru drepturile confratilor sai
Seminarul de la Breslau nu a format numai un savant si un conducator spiritual al sefarzilor britanici, ci si un militant pentru drepturile poporului sau, asa cum, in ciuda exagerarilor, avea sa o constate tot Mircea Eliade in necrologul deja amintit. Gaster "a simtit si a trait in conformitate cu destinul poporului sau... ca un rabin, ca un sionist. Alaturi de Herzl, Gaster a jucat rolul cel mai important in sionism... Dr. Gaster a luat parte activa la fondarea celor dintai colonii evreiesti in Palestina si pentru poporul sau a luptat darz pana si-a dat ultima suflare". Si Eliade concluziona: "Cum spuneam, anii de pregatire de la Breslau au fost decisivi". Aici, o explicatie se dovedeste a fi necesara. Dintre toti profesorii de la Breslau, cel care a marcat intr-adevar cariera stiintifica si militanta a lui Gaster a fost istoricul Heinrich Graetz, parintele istoriografiei evreiesti. In studiile sale, savantul il aminteste si-l citeaza adesea. Nu trebuie omis insa faptul ca Graetz l-a recomandat pe Gaster Comitetului Roman de la Berlin, organizatie care sustinea cauza emanciparii evreilor romani pe langa reprezentantii Puterilor Garante, responsabile cu redactarea Tratatului de Pace prin care se va recunoaste si independenta Romaniei. Nerespectarea termenilor tratatului de catre autoritatile romane ale vremii, prin acordarea doar a unui simulacru de emancipare, il va transforma pe Gaster intr-un neobosit militant pentru drepturile conationalilor sai din Romania si din intreaga lume. Ca o consecinta a acestei activitati trebuie interpretata expulzarea marelui savant in 1885, impreuna cu principalii formatori de opinie ai presei evreiesti din Romania.
in toamna aceasta, cand Academia Romana, la Bucuresti, si Universitatea Ebraica, la Ierusalim, comemoreaza 150 de ani de la nasterea lui Moses Gaster, unul dintre ultimii savanti enciclopedisti ai veacului trecut, mai exista speranta ca lectiile istoriei sa nu fie irosite in van.
