Pe aceeași temă
Una la Humanitas
PSI – acesta este titlul noii serii din colecția „Știință” (admirabil coordonată de Vlad Zografi) de la Editura Humanitas. Ieșire publică en-fanfare la cea mai recentă ediție a Bookfestului – dar și în lansări distincte de librărie pentru noua serie. Una a cărei diferență specifică este astfel prinsă în cuvinte de către arhitecții ei: „În noua serie «Psi», ramura umanistă a colecției de știință, apar lucrări de psihologie individuală și socială axate pe cele mai actuale teme, precum și cercetări de ultimă oră din sfera amplă a neuroștiințelor și a științelor cognitive”. Patru titluri de la PSI deocamdată, cu frumoase promisiuni editoriale pentru viitorul imediat și mediu - și anume: Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase de Agnes Arnold-Forster; Îndoiala. O explorare în psihologie de Geoffrey Beattie; Oracolul nopții. Istoria și știința viselor de Sidarta Ribeiro și Gene, sinapse, autism. O călătorie spre diversitatea persoanelor cu autism de Thomas Bourgeron.
Și mai specific: „Aceste prime patru volume, în care neuroștiința și psihologia se împletesc cu istoria medicinei și literatura, ne oferă prilejul de a călători prin mintea unora dintre cei mai mari scriitori și oameni de știință din istorie, de a explora evoluția nostalgiei, considerată în secolul al XVII-lea o boală care te putea ucide, transformată astăzi într-o emoție inofensivă, de a afla cum îndoiala se insinuează în mintea noastră, cum se dezvoltă și ajunge să ne schimbe, de a înțelege de ce visăm și ce înseamnă toate aceste evadări din lumea posibilă, în care se exprimă dorințele și spaimele noastre cele mai mari, și cât de importante au fost visele pentru civilizațiile antice, și de a descoperi o abordare integrativă, profund empatică și orientată spre instrumentele practice, concrete la care putem apela pentru a veni în sprijinul persoanelor cu autism”.
Pentru un „aperitiv” de lectură, să rămânem, preț de câteva fraze, la unul dintre cele patru volume care deschid această serie, dimpreună cu, elementar, precizarea că ar fi putut fi oricare altul și, de asemenea, că aceste (deocamdată) patru cărți ar (bine)merita un text mai amplu; sau, mai bine zis, fiecare un text mai amplu.
Așadar: Geoffrey Beattie - profesor universitar, psiholog, scriitor și jurnalist britanic, a absolvit psihologia la University of Birmingham și a obținut doctoratul la Trinity College (Cambridge). Predă în prezent psihologia la Edge Hill University. Este membru al British Psychological Society, Royal Society of Medicine și Royal Society of Arts. Cercetările sale se axează pe rolul proceselor implicite în luarea deciziilor și în comportament.
Despre lucrarea sa, „Îndoiala”, editorii români ne spun că „împletind cele mai recente cercetări științifice din domeniu cu studii de caz asupra unor figuri celebre ca Jung, Kafka, Picasso și Alan Turing, Geoffrey Beattie prezintă îndoiala ca pe unul dintre conceptele centrale ale psihologiei. De la îndoiala de sine și sindromul impostorului la transformarea în armă a îndoielii cu privire la schimbările climatice, autorul ne arată în ce fel se insinuează această stare în mintea noastră, cum se dezvoltă și ajunge să ne schimbe. Îndoiala poate fi un mecanism rațional sau irațional, sistematic sau aleatoriu, sănătos sau patologic, productiv sau neproductiv”. Cu bibliografie foarte la zi, scrisă de un povestaș al științei, volumul e, fără... îndoială, o lectură extrem de folositoare.
A doua - la Editura Trei
Această colecție are ca specific discursul de tip filosofic. Intitulată FilosoFii, ea reprezintă un inedit proiect editorial inițiat și coordonat de Magdalena Mărculescu, director editorial Trei. Colecția are două subcategorii: FilosoFii Academos și FilosoFii Agora. Prima, ne relatează cei de la Editura Trei, se adresează în special celor deprinși cu limbajul conceptual elaborat, dar și pasionaților de filosofie. A doua subcolecție (Agora) aduce laolaltă eseuri dedicate publicului larg. Debutul de colecție – în prezentarea publică acesta s-a consumat în partea a doua a lunii mai, dar unele titluri se găseau deja pe piață cu câteva săptămâni înainte – a fost marcat de o suită de evenimente, FilosoFii Fest, în cadrul cărora, pe durata unei săptămâni, au fost puse în dezbatere titlurile de start ale autorilor români care au publicat în această colecție.
Cu alte cuvinte (trei la număr): Cristian Iftode – Vârstele omului și filosofiile vârstei; Theodor Paleologu – Patologiile puterii. Gândurile unui convalescent; Cătălin Partenie – Androginul. Despre suflet și cetate. Invitat special al festivalului a fost scriitorul și filosoful german Wolfram Eilenberger, autorul volumului Vremea magicienilor. Wittgenstein, Benjamin, Cassirer, Heidegger și marele deceniu al filosofiei (1919–1929), publicat în toamna anului trecut la Editura Trei. De menționat că în această colecție au mai apărut, în aproximativ același interval cu titlurile menționate mai sus ale autorilor români, alte trei cărți ale unor filosofi străini. Și anume: Inventarea binelui și răului. Istoria culturală a moralității de Hanno Sauer, Filosofie și viață. Marile întrebări despre cum să trăim de A.C. Grayling, Istoria sexualității (vol. 1): Voința de a ști, de Michel Foucault.
La fel, pe repede înainte în survol asupra numai a unuia dintre titlurile acestei colecții, cu aceeași precizare: oricare altul și toate împreună merită discuții ample, temeinice.
Așadar, Patologiile puterii – cu un Theodor Paleologu în aceeași vervă spectaculoasă cum îl știm în ultimii ani din prezențele sale publice (interviuri, tablete, conferințe). O carte despre – cum îl numește chiar autorul eseului – „lucrul cel mai răspândit în lume” (care nu este, ne mai spune T. Paleologu, bunul-simț, așa cum credea Descartes): patologia puterii. Acestui concept, de altfel, îi este și dedicat textul prim al cărții – unul lung, de aproape 100 de pagini. În oglindă cu povestea despre patologiile puterii, în partea a doua a cărții, intitulată „Curajul adevărului” sunt convocate diferite arte pentru a deconstrui patologiile puterii. Subdiviziunile acestei secțiuni includ ample notații despre „teatru și spectacolul puterii”, „cinematografie și imaginarul puterii”, „romanul și explorarea puterii”, „demistificarea puterii în filosofia modernă” și „despre buna folosire a puterii în filosofia antică”. Despre cartea sa cea mai recentă, Theodor Paleologu mărturisește, la un moment dat, că „nu este vorba aici de o lucrare științifică, ci de un eseu și, totodată, de o confesiune — și vă puteți aștepta ca această confesiune să fie completă”.
