Premiere cinematografice

O caracteristica a distributiei de film din ultimele doua luni e incetinirea ritmului de lansare a premierelor la 2-3 pe saptamana, dupa ce se ajunsese la 5-6 anul trecut si in prima jumatate a acestui an. Aceasta incetinire vine pe fundalul scaderii permanente a frecventarii salilor de cinema din Romania, dar are si o cauza conjuncturala - inceputul vacantei de vara.

Ca diversitate - nici o schimbare: majoritatea covarsitoare a filmelor vin din SUA, 3-4 din Franta sau Marea Britanie, doar unul romanesc (California Dreamin’, al lui Cristian Nemescu, despre care am scris in corespondenta de la Cannes), unul asiatic, unul olandez...

Filmul asiatic e unul (sud)coreean - zice-se filmul (coreean) care a avut cele mai mari incasari din intreaga istorie a cinematografului din aceasta tara: Gwoemul/Monstrul (2006), regia Bong Joon-ho. E un horror cu accente parodice, de o naivitate ostentativa, de unde probabil ca i se trage si succesul. E un film bine facut - asiaticii sunt maestri in gen, dar in lipsa unui astfel de succes comercial, el ar trece aproape neobservat. Mai degraba un film de vacanta, amuzant, decat unul care sa-ti ramana in minte ca o pelicula de referinta. A avut premiera romaneasca la TIFF, iar acum poate fi vazut si-n salile de cinema.

Dintre filmele americane, sunt cateva asteptate si dezamagitoare (Ocean’s Thirteen, Zodiac), altele o surpriza relativ placuta (The Illusionist).

 Ocean’s Thirteen/Ocean’s Thirteen - Acum sunt 13 e partea a treia a seriei Ocean’s..., regizat tot de Steven Soderbergh si tot cu George Clooney, Brad Pitt, Matt Damon, Andy Garcia... A avut premiera la Cannes, unde a fost inclus in Selectia Oficiala (in afara concursului) si a iesit destul de repede in salile romanesti. E un film facut, fara nici o indoiala, din motive mercantile, caci altfel nu are nici o motivatie. Inspiratia e zero, nu mai aduce absolut nimic nou si lasa o senzatie de oboseala si blazare - sa mai facem un film, chiar daca nu mai avem nimic de pus in el... Poate fi vazut eventual de curiozitate (desi nici atat nu merita) sau de catre fanii seriei.

Tot la Cannes a avut premiera Zodiac/I se spunea Zodiac, al lui David Fincher, si tot un gust dezamagitor lasa in urma. E un thriller-policier foarte pal in comparatie cu Se7en - capodopera lui Fincher din 1995. Se bazeaza pe un caz real, e mult prea lung (160 de minute) si chiar daca Jake Gyllenhaal e foarte bun, filmul iti lasa un sentiment de gratuitate si de lipsa de convingere.

E foarte bine condus The Illusionist/Iluzionistul (2006), de Neil Burger, coprodus cu Republica Ceha, cu Edward Norton in rolul unui iluzionist din Viena inceputului de secol XX. Se urmareste cu placere, chiar daca nu e vreo capodopera - merge pentru o iesire in oras, intr-o seara de week-end. Altfel, nimic nou sau nemaivazut.

O surpriza destul de placuta vine de la Venus (2006), film britanic de data asta, in regia lui Roger Michell, cu un rol excelent al lui Peter O’Toole. E un film amuzant, sensibil si profund, despre batranete, dar fara a fi deprimant, unul din acele filme care lasa in urma lor o senzatie de seninatate, atunci cand iesi din sala. Merita vazut!

Nu aceeasi e situatia cu Mr. Bean’s Holiday/Vacanta D-lui Bean (2007), regia Steve Bendelack, evident un film cu Rowan Atkinson. Gagurile D-lui Bean in Franta sunt atat de rasuflate, incat dupa 15 minute stii deja ce va urma si vrei sa iesi din sala. Pacat, caci filmul anterior al D-lui Bean - Keeping Mum, 2005, regia Niall Johnson - fusese o surpriza foarte placuta.

 Mr. Brooks/D-l Brooks (2007), regia Bruce A. Evans, cu Kevin Costner, si The Number 23/Numarul 23 (2007), de Joel Schumacher, cu Jim Carrey, mizeaza amandoua pe cate o idee puternica: primul pe placerea pura a unui personaj foarte influent de a ucide, iar al doilea pe capacitatile mistico-profetice ale numarului 23. Ambele sunt filme care te prind pana la un punct, bine scenarizate si realizate, dar care in nici un caz nu aduc ceva nou.

Mai incitant e, in schimb, britanicul Notes on a Scandal/Jurnalul unui scandal (2006), de Richard Eyre, cu Judi Dench si Cate Blanchet in roluri foarte bune. E un film care mizeaza pe provocarea subiectului - o profesoara se lasa sedusa si are o legatura sentimental-erotica cu un elev minor, un adolescent. Totul degenereaza intr-un scandal de proportii, declansat si intretinut de o alta profesoara... Filmul merita mai degraba descoperit decat povestit!

Complet neglijabile sunt mai multe premiere din ultima vreme: Fantastic Four 2/Cei 4 Fantastici 2 - Ascensiunea lui Silver Surfer (2007), regia Tim Story; Living & Dying/Murind pentru a trai (2006), regia Jon Keeyes; Perfect Stranger/Seducatorul fara chip (2007), regia James Foley, cu Bruce Willis si Halle Berry; sau Irresistible/Secret irezistibil (2006), regia Ann Turner... Sunt toate filme hollywoodiene realizate pe banda, care nici macar pentru petrecerea timpului (cel mai) liber nu merita vazute.

In sfarsit, unul din cele mai bune filme ale acestui an e La Science des rêves/Arta viselor (2006), al lui Michel Gondry. Coproductie franco-italiana, cu Gael García Bernal si Charlotte Gainsbourg, filmul e de o imaginatie debordanta, cu inserturi animate care accentueaza oniricul ce domina, de altfel, viata eroului principal, care are probleme de a face diferenta intre viata reala si vis. Subiectul deja e foarte incitant, iar genialul Gondry stie din plin sa scoata maximum din el. La Science des rêves e, astfel, un film captivant, nebun si nebunesc, un fermecator delir vizual pe care nu trebuie sa-l ratati!