Pe aceeași temă
Pe 13 august, conducerea Complexului Muzeal Național „Moldova” (CMNM) a trecut de la un manager interimar la altul. Instituția administrează Palatul Culturii din Iași, patru muzee naționale adăpostite în el și șase obiective din județ, de la Ruginoasa la Cucuteni, cu peste 120.000 de bunuri culturale în gestiune. Clădirea este monument istoric de categoria A, restaurată între 2007 și 2016 cu peste 26,4 milioane de euro, dintre care 80% dintr-un împrumut de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, cu obligații asumate de statul român pe termen lung. OUG 189/2008 obligă autoritatea să organizeze un nou concurs în maximum 120 de zile de la desemnarea managerului interimar. La Iași însă, succesiunea concursurilor fără câștigător și a prelungirilor a făcut ca soluția concepută pentru tranziția dintre două mandate să devină, timp de 931 de zile, forma efectivă de administrare.
Primul aspect ține de fostul manager: Andrei Apreotesei, tenor, manager al Ateneului Național din Iași (instituție finanțată de Primăria Iași) și consilier local PNL. A fost numit interimar în ianuarie 2024 de ministrul Raluca Turcan, iar presa locală a contestat imediat decizia, invocând cerința legală a studiilor în domeniul de activitate al instituției (Apreotesei este absolvent al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sf. Vasile cel Mare” și licențiat al Facultății de Interpretare Muzicală, secția canto clasic). În vara aceasta, Apreotesei a explicat că nu se înscrie la concursul pentru postul pe care îl ocupa fiindcă nu îndeplinește condițiile de participare. Rezultă o situație greu de justificat instituțional: vreme de peste doi ani și jumătate, un muzeu național a fost condus prin interimat de o persoană care, după propria declarație, nu îndeplinea condițiile necesare pentru a candida la conducerea aceleiași instituții. Dacă aceste criterii se aplică la concurs, ce justifică absența lor în cazul interimatului?
„Consider că mi-am îndeplinit misiunea și mi-am dus la capăt promisiunea făcută publicului”. La plecare, a mulțumit celor trei miniștri ai Culturii sub care a servit (Raluca Turcan, Natalia Intotero, Andras Demeter), ceea ce spune suficient despre stabilitatea de la vârful autorității care l-a numit. Raportul său final cuantifică cele 931 de zile prin 12 albume, 167 de expoziții, 307 evenimente, 688.712 bilete vândute, 444.125 de beneficiari neplătitori și 12,5 milioane de lei venituri proprii. Bilanțul privilegiază indicatorii de audiență și venit, dar lipsesc tocmai datele care ar permite evaluarea funcțiilor muzeale de fond: conservarea preventivă, restaurarea, cercetarea, inventarierea, digitizarea sau politica de achiziții. Cifrele au nevoie de context: în ianuarie 2025, instituția anunța 2024 drept „cel mai bun an din istoria Palatului”, cu peste 450.000 de beneficiari, față de peste 350.000 raportați în 2017 sub conducerea anterioară, iar în mai 2026, aceeași conducere descria scăderi de 30–40% ale încasărilor și absența unui buget de investiții.
Ar fi nedrept să omit lucrurile bune. Palatul se redeschisese în 2016, dar Galeria de Artă Europeană (colecția Pinacotecii înființate la 1860, prima din Principate) a rămas în depozite încă opt ani și a revenit pe simeze abia în octombrie 2024, alături de Galeria de Artă Românească. Apreotesei a grăbit astfel finalizarea unui proiect blocat de aproape un deceniu.
O altă logică a dominat însă mandatul: festivismul și evenimentizarea ca surogate ale politicii muzeale. „Brâncuși la Palat” a însemnat patrimoniul redus la un obiect-magnet: o lucrare împrumutată de la MNAR, expusă o săptămână, zeci de mii de vizitatori și cozi până seara. Episodul clipului de promovare, retras după ce a stârnit ironii generalizate, a devenit cu atât mai relevant cu cât „Concept & Artistic Direction” îi aparținea chiar lui Apreotesei. Istoricul de artă Dalina Bădescu a descris public ștergerea lui drept o formă de neasumare. Un muzeu național care ajunge subiect de ridicol public prin comunicarea celui mai vizibil eveniment al anului are o problemă care nu ține de buget.
În iunie 2025, în curtea interioară a palatului s-au organizat petreceri cu DJ și lasere, una anunțată drept „dancefloor 360°”, cu acces 18+. Ministrul Culturii de atunci, Natalia Intotero, a declarat că ministerul nu poate fi de acord cu asemenea evenimente în instituții de acest tip, iar presa locală a semnalat nivelul decibelilor și riscul pentru vitralii. Conducerea a răspuns că evenimentele se desfășurau exclusiv în curte și ofereau o platformă tinerilor artiști, fără să facă publică o analiză de risc pentru clădire.
Există și o zonă în care instituția publică și cariera personală se suprapun. 7Iași a documentat că Ateneul Național din Iași a atribuit direct, pe 15 iulie 2026, un contract de 259.834 de lei fără TVA pentru organizarea unui concert al trioului „3 Tenori Ieșeni”, din care Apreotesei face parte. Oferta a fost publicată la 9:46, iar firma contractată a răspuns în aceeași zi, la 13:27. Suma se afla cu 10.286 de lei sub plafonul de 270.120 de lei pentru achiziții directe, peste care era necesară o procedură competitivă. Mai mult, pe 28 mai, Complexul Muzeal i-ar fi achitat managerului său avionul și cazarea pentru o deplasare la București care coincidea cu un concert al trioului la un eveniment privat. Succesiunea arată o suprapunere între două instituții finanțate public și cariera artistică a unei persoane care deține poziții de influență în ambele, ridicând întrebări legitime despre compatibilitatea acestor roluri, folosirea resurselor instituționale și mecanismele de control.
Al doilea aspect ține de Ministerul Culturii: concursul public din decembrie 2025 a avut doi candidați, Răzvan Timofciuc și Sorin Marcel Colesniuc, evaluați de o comisie care a inclus nume precum Carmen Croitoru, Călin Stegerean și Ciprian-Anghel Ștefan. Amândoi au trecut de proiectul de management, cu 7,20 și 7,33, și au picat la interviu, cu 6,35 și 6,02. La reluarea din această vară, dosarul sculptorului Vladlen Babcinețchi (apropiat de primar și de Ateneu) a fost respins, iar proiectul Lăcrămioarei Stratulat, director general adjunct al CMNM, a primit 6,48, sub prag, astfel încât interviul nu a mai avut loc.
Lăcrămioara Stratulat a condus între 2017 și 2022 instituția ca manager desemnat prin concurs și a obținut 9,60 la evaluarea finală a managementului său. Patru ani mai târziu, aceeași persoană nu primește o notă de minimum 7 în fața unei comisii numită tot de minister. Concursuri similare s-au încheiat fără câștigător sau cu comisii înlocuite la Teatrul Național din București, la Brukenthal sau la Opera Națională Română din Iași (care l-a reconfirmat într-un final, după trei încercări, pe actualul manager). În toate aceste cazuri, concursul fără câștigător prelungește formula în care ministrul păstrează puterea numirii directe.
Un al treilea aspect ține de primarul Mihai Chirica. Acesta a cerut oficial preluarea CMNM în administrarea municipalității. Ministerul a confirmat cererea și a răspuns unei interpelări parlamentare invocând statutul de monument de categoria A, apartenența la domeniul public al statului și obligațiile asumate prin împrumutul extern. Salariații au semnat o petiție împotriva transferului, în timp ce Apreotesei s-a pronunțat public în favoarea trecerii CMNM în subordinea Primăriei Iași, precizând că vorbește „în nume personal”, deși conducea chiar instituția al cărei statut se negocia.
Al patrulea element e chiar Alexandru Chituță, noul manager interimar, care nu s-a înscris la niciunul dintre concursuri și spune că a fost surprins de invitația ministrului. Vine de la Brukenthal, unde a fost tot interimar 969 de zile și de unde și-a suspendat postul de director de proiecte culturale. Mandatul sibian s-a încheiat cu un contract semnat în ultima zi, fără clauză de reziliere unilaterală, prin care curtea Casei Altemberger a fost închiriată pentru o petrecere privată la care a participat Andrew Tate, iar ministerul a trimis Corpul de Control. La Iași este Cetățean de Onoare din 2023, printr-un proiect inițiat de primarul Chirica, după zeci de expoziții derulate cu Muzeul Municipal „Regina Maria” și cu Universitatea Națională de Arte, cu care anunțase deja pentru octombrie un nou festival, „Sacrum”. În aprilie 2025 declarase public că Brukenthalul ar putea trece în subordinea Primăriei Sibiu, invocând discuții neoficiale cu ministerul și cu primarul orașului.
La predarea mandatului, cei doi au vorbit deschis despre relația dintre ei. Chituță: „Suntem prieteni, suntem colaboratori și îl invit de pe acum pe Andrei să vină în Palatul Culturii oricând dorește, ușile sunt deschise”. I-a mulțumit primarului Chirica „pentru tot sprijinul” și a anunțat „o continuitate a proiectelor deja începute de Andrei, a contractelor care deja sunt în desfășurare (...) Pentru mine nu contează cât durează interimatul”.
Ministerul Culturii a instalat consecutiv la conducerea CMNM doi administratori favorabili transferului muzeelor către autorități locale, chiar în timp ce Primăria Iași solicită preluarea instituției. Interimatul nu presupune contract de management, caiet de obiective și evaluare la termen, adică principalele instrumente prin care performanța managerială poate fi raportată la obiective asumate. Întrebarea care se desprinde depășește, așadar, cazul Iașiului: cum ajunge o procedură creată pentru selecția și evaluarea managerilor culturali să producă, la instituții majore, concursuri fără câștigător și interimate care se succed cu anii? Când provizoratul durează mai mult decât un mandat, devine un mod de guvernare în sine.
P.S.: precizez, pentru corectitudinea lecturii, că am susținut public, în presa scrisă și la TVR Iași, poziția contrară transferului instituției către Primăria Municipiului Iași, iar actualul manager interimar mi-a contestat-o în comentarii publice pe rețelele sociale. //
*A Line in Use este un proiect inițiat de Galeria Ivan și realizat în colaborare cu Fragment Gallery, New York, cofinanțat de ICR prin intermediul programului Cantemir, 2026
