Pe aceeași temă
Cu marele premiu al juriului, adica cu un Urs de Argint, a fost distins filmul chinez Paunul realizat de Gu Changwei. Filmul reuseste sa reconstituie in cele mai mici detalii atmosfera sociala apasatoare dintr-un sat chinezesc al anilor '70, urmarind bifurcarea biografica a unor frati nascuti intr-o familie nevoiasa.
Filmul german excelent al lui Marc Rothemund, Sophie Scholl - ultimele zile, a fost distins cu doi Ursi de Argint, pentru regie si pentru cel mai bun rol feminin. Julia Jentzsch a interpretat in acest film rolul studentei muncheneze Sophie Scholl, care a fost condamnata la moarte de catre un tribunal popular pentru ca avusese curajul de a se opune dictaturii naziste. Renuntand la patetismul derizoriu (si, deseori, imanent) al filmelor dedicate rezistentei antitotalitare, regizorul a folosit cu acribie aproape documentarista procesele verbale ale interogatoriilor intocmite de Gestapo (politia secreta nazista), creand un portret uman convingator al unei persoane cu o demnitate si o tinuta morala exemplare. Vorbind despre rolul pe care l-a jucat in film, Julia Jentzsch a aratat intr-un interviu ca a incercat sa ilustreze consecventa idealurilor pe care le-a impartasit Sophie Scholl, fara a o transforma pe aceasta intr-un personaj care-si doreste sa moara in mod eroic.
Tot cu doua premii a fost distins si filmul taiwanez al lui Tsai Ming Liang, Tian Bian Yi Duo Yun - Nor rebel. Pentru realizare artistica exceptionala, scenariul a obtinut un Urs de Argint, iar in amintirea fondatorului Berlinalei, poate cel mai straniu si controversat film al festivalului, a mai primit si Premiul "Alfred Bauer".
In aceasta creatie socanta, in care nu se vorbeste aproape deloc, se prezinta fazele de productie ale unui film pornografic si, in paralel, apropierea a doi tineri care nu se pot sustrage mecanismului social nivelator. Personajele sufera de instrainarea ucigatoare si de autismul absurd generate de lipsa de sensibilitate a lumii supercivilizate, moderne, si de hedonismul dirijat de industria de divertisment. Tacerea e intrerupta de pasaje cantate de un grup de fete, care intoneaza slagare occidentale, creand astfel nu o alternativa la artificialitatea lumii inconjuratoare, ci un contrast al kitsch-ului cotidian grotesc, lipsit de orice iluzie optionala.
Dileme identitare
Premiul juriului ecumenic pentru cea mai buna creatie cinematografica prezentata in cadrul sectiunii Panorama a fost acordat regizorului francez originar din Romania, Radu Mihaileanu, pentru filmul A veni, a vedea si a deveni. Mihaileanu povesteste despre soarta unui refugiat negru etiopian in Israel care este confruntat cu resentimentele unor evrei fundamentalisti. Filmul lui Mihaileanu - care este o meditatie asupra problematicii identitare si o pledoarie pentru toleranta - a mai fost distins si cu Premiul Uniunii "Europa Cinemas" si cu Premiul publicului participant la Berlinala.
Mihaileanu a marturisit la Berlin ca acest film ilustreaza indirect si propriile sale dileme identitare, afirmand ca nu se simte nici roman, nici francez, deoarece vorbeste romana cu accent francez, iar franceza cu accent romanesc.
Tot despre identitate a fost vorba si intr-un alt film care a rulat in cadrul sectiunii Panorama, in care se vorbeste in limba romana, maghiara si romanes. Din pacate, filmul ungar Dallas, in regia lui Adrian Robert Pejo, opereaza cu toate cliseele posibile, creand o imagine hiperbolizata a mizeriei, discriminarii, violentei, promiscuitatii, coruptiei, delincventei si pauperizarii unei minoritati marginalizate. Un tanar profesor rom care a scapat din cercul vicios al mizeriei cotidiene se reintoarce in sanul comunitatii tiganilor - care traieste intr-o groapa de gunoi - pentru a participa la inmormantarea tatalui sau. Regizorul Robert Adrian Pejo, originar din Arad, care traieste astazi la New York, a mizat nu pe realism, ci pe naturalism, nu pe adevarul concret, ci pe exagerarea factologiei. In pofida intentiei de a pune accentul principal pe tema identitatii, filmul este o caricatura grotesca. Desi calitatea social-estetica a acestei pelicule este discutabila, ea nu justifica reticenta autoritatilor romanesti fata de tematica abordata. Filmarile din Romania au fost oprite in urma interventiei hotarate a autoritatilor, precum ne-a declarat actorul Bogdan Zsolt de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, care a interpretat in Dallas rolul profesorului rom.
Integrarea europeana si filmul
Organizatorii Berlinalei si-au propus anul acesta sa puna un accent mai mare pe ideea integrarii europene, optand pentru numeroase creatii cinematografice in care se vorbeste in mai multe limbi. Poate cel mai bun exemplu pentru acest obiectiv declarat fusese comedia germana al lui Hannes Stohr O zi in Europa. Filmul, care a rulat in competitie, dar nu a fost premiat, prezinta pataniile unor turisti in aceeasi zi si la aceeasi ora, si anume in timpul transmiterii unui meci de fotbal pentru cupa europeana, in 4 orase diferite. La Santiago de Compostella din Spania, la Istanbul, la Moscova si la Berlin. Dupa ce toti devin victimele unor hoti, ei apeleaza la ajutorul politiei. Din atitudinea politistilor se desprinde o imagine a diferitelor mentalitati europene, pe undeva si inrudite.
In filmul bilingv romano-german al regizorului austriac Jorg Kalt, Crash Test Dummies, prezentat in cadrul Forumului cinematografiei tinere, se povesteste despre aventurile mai mult sau mai putin agreabile a doi tineri romani care pleaca la Viena pentru a cumpara o masina. Ei se intorc in tara tocmai in noaptea primirii unor noi state rasaritene in Uniunea Europeana. Acest film nepretentios deranjeaza mai ales din cauza vulgaritatii excesive a limbajului folosit de cei doi protagonisti, interpretati de Maria Popistasu si Bogdan Dumitrache.
Tot in cadrul Forumului a rulat si productia colectiva a 6 regizori rasariteni, din Estonia, Bulgaria, Bosnia-Hertegovina, Serbia-Muntenegru, Ungaria si Romania. Cele sase scurt metraje ale experimentului cinematografic intitulat Lost and Found ilustreaza ideea de generatie si perspectiva subiectiva asupra unor realitati cotidiene din tarile amintite. Regizorul roman Cristian Mungiu, care a participat la acest proiect cu filmul Turkey Girl (Curcanii nu zboara), a sintetizat pregnant in numai 20 de minute ceea ce s-ar putea numi mentalitatea bacsisului. In centrul actiunii se afla o fata de la tara (interpretata excelent de Ana Ularu) care-si viziteaza mama internata intr-un spital din Bucuresti. Pentru a-l convinge pe medic sa o opereze pe mama internata, fata ii aduce doctorului, pe langa banii economisiti de parinti pentru inmormantarea lor, inca un cadou straniu, un curcan. Povestind o intamplare absolut nespectaculoasa, Mungiu reuseste sa ofere publicului o imagine concentrata a unei realitati care traieste sub dictatul spertului. Curcanul joaca in film un rol cheie, devenind metafora bacsisului, fiind prelungirea artistica actualizata a unui motiv care apare deja in literatura romana clasica a secolului al XIX-lea.
Avand in vedere ca filmul s-a realizat cu un buget minimal, Cristian Mungiu a fost foarte multumit cum a fost primita la Berlin aceasta productie colectiva.
La asa-numitul Campus al tinerelor talente, care s-a desfasurat in paralel cu Berlinala, a participat si anul acesta un grup de tineri romani, care urmeaza sa faca un film de scurt metraj, precum ne-a declarat Razvan Rosca. La realizarea acestui proiect mai participa si Ana Ularu, care a jucat rolul principal in filmul lui Cristian Mungiu, Curcanii nu zboara, si Alma Cazacu.
