Recomandare de lectura: Bogdan Călinescu despre răul lumii noastre

Motto: “Ce que l’on conçoit bien s’énonce clairement,/Et les mots pour le dire arrivent aisément.”–Nicolas Boileau

A aparut zilele trecute la Editura Humanitas (in traducerea semnata de Iuliana Glavan si Patricia Radulescu) o carte excelenta scrisa de politologul Bogdan Călinescu, autor, sub numele Nicolas Lecaussin, al unor remarcabile volume publicate in Franta. Este vorba de un exercitiu de subtila deconstruire intelectuala, de o dezvaluire a relatiilor dintre stat, economie, societate civila, institutii politice si individ in societatile democratice. Studiile de caz sunt Franta si Romania. Tematica este europeana, de fapt globala. Tocquevillian si aronian, Bogdan Călinescu este un ganditor liberal original, ostil apriorismelor sectare si radicalismelor redemptive. Se situeaza, cum o marturiseste el insusi, in linia de gandire emblematic reprezentata de regretatul Jean-François Revel. Ma astept ca stangistii locali sa sara ca arsi la tezele rostite cu maxima claritate, rigoare metodologica si admirabil respect pentru evidentele factuale de catre politologul franco-roman. Pentru acesti ideologi impenitenti ramane valabil adagiul fanatismelor dintotdeauna: “Cu atat mai rau pentru fapte!”

Bogdan Călinescu nu are inhibitii in a demonta rationalizarile unui etatism care se doreste panaceu. Cand unii se obstineaza sa diabolizeze (a cata oara in istoria moderna?) piata libera si proprietatea privata, Bogdan Călinescu indeamna la minimalism etatist si la incredere in capacitatea fiintei umane de a trai si fara umbrele paternaliste. Rodomontadele neo-marxiste ale unui Alain Badiou si ale discipolilor acestuia sunt demistificate drept tot atatea imposturi intelectuale. Leninismul a reprezentat apoteoza etatismului birocratic, nicidecum acel “eveniment” emancipator pe care il glorifica Alain Badiou si Slavoj Zizek.

Cartea beneficiaza de un persuasiv argument semnat de H.-R. Patapievici. Reiau aici un fragment: „Această carte perfect argumentată constată răul lumii noastre. Nu e capitalismul, cum poate aţi crede, dacă i-aţi asculta pe socialişti, care azi ocupă pieţe, ca să nu mai existe piaţă. Socialiştii, care au ruinat cu principiile lor trei sferturi din lume în doar două generaţii, ar trebui să ştie mai bine că fără ajutorul statelor marxiste nu ar fi putut niciodată obţine aceste rezultate. Răul lumii noastre civilizate e statul, statul care ne-a naţionalizat societăţile, ne-a etatizat vieţile, ne-a ipotecat proprietăţile, a pus botniţă libertăţilor – uniformizând egalităţile şi înregimentând fraternităţile. Statul este monstrul cel mai rece, monstrul care ne-a confiscat totul în numele minciunii că el, statul, este poporul, este societatea, este civilizaţia. Nu, nu este. Iar din cartea lui Bogdan Călinescu aflaţi, din observaţii, şi nu din teorii, de ce nu este şi ce anume, de fapt, este. Concluzia sa, atent şi îndelung susţinută de dovezi, este tranşantă: «Iar singura reformă posibilă a statului este renunţarea acestuia la prerogativele sale, aşa cum se întâmplă în alte ţări. Cu cât mai puţin stat, cu atât mai bine.»“

http://www.humanitas.ro/humanitas/fran%C5%A3a-europa-rom%C3%A2nia

Bonus: Imi face placere sa reproduc aici un patrunzator text mai vechi al lui Bogdan Călinescu aparut intial pe blogul mei si inclus apoi in volumul “Anatomia resentimentului” aparut la editura Curtea Veche (cu o superba coperta, ea insasi o contributie la tema volumului, a marelui artist Devis Grebu). Nu cred ca se indoieste cineva ca tema ramane de o maxima stringenta politica, psihologica si morala:

Resentimentul si antiamericanismul

de Bogdan Călinescu

In Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, cuvintul « pica » apare drept unul dintre sinonimele termenului « resentiment ». Mi se pare cel mai potrivit in ceea ce priveste antiamericanismul. Acesta nu e o critica argumentata, o analiza lucida bazata pe fapte ci un resentiment, o pica. In cazul Frantei – si nu numai – cuvintul se potriveste de minune.

Francezii, in frunte cu majoritatea intelectualilor si politicienilor, se agata de orice motiv ca sa protesteze impotriva Americii. Economia merge prost ? E vina americanilor. E seceta ? E vina americanilor. Ploua ? E vina americanilor. Tot ce fac americanii e rau iar tot ce vine de peste ocean e periculos. De ce atita ura ? Pur si simplu din pica. Americanii reusesc si au intrecut Franta in mai toate domeniile de activitate. Au facut-o fara ajutorul socialismului.Asta e problema ! Cum naiba s-au descurcat fara sa experimenteze teoria marxista ? Asta nu pot intelege intelectualii francezi.

Politicienii – de dreapta sau de stinga – le poarta pica si din motive electorale. E bine sa dai in americani. Si e foarte comod. Ce rost are sa dai explicatii logice problemelor economice si sociale mai ales atunci cind cauzele esecurilor sunt interne. E mult mai simplu sa spui ca e vina capitalismului sau (si) a liberalismului ce vin – bineinteles – de peste Atlantic.

Antiamericanismul e o atitudine virulenta, un resentiment obsesiv (vezi extraordinarul eseu al lui Jean-François Revel). E o pica viscerala.

http://tismaneanu.wordpress.com/?s=bogdan+calinescu

http://www.curteaveche.ro/anatomia-resentimentului.html

Articol publicat si pe site-ul contributors.ro.