Pe aceeași temă
Alexandru Darie, în vârstă de 60 de ani, fusese diagnosticat cu ciroză hepatică de mult timp, dar starea lui se agravase brusc și fusese înscris pe lista de transplant hepatic, de care n-a mai apucat să beneficieze.
Alexandru (Ducu) Darie, fiul regretatului actor Iurie Darie și al actriței Consuela Roșu, a fost unul dintre cei mai cunoscuți regizori de teatru români, care a montat numeroase spectacole atât în țară, cât și în străinătate. A studiat regia de teatru la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale" București, pe care a absolvit-o în 1983.
În studenție a regizat spectacolul "Paracliserul", de Marin Sorescu, pentru care i s-a acordat marele premiu pentru cea mai bună producție la Festivalul International al școlilor de Teatru Jacques Lecoq, Riccione, Italia, 1981.
În 1992, regizorul a fost invitat de Oxford Stage Company să regizeze "Mult zgomot pentru nimic", de William Shakespeare, BBC apreciind montarea drept un eveniment al stagiunii. Alexandru Darie a regizat şi spectacole montate în SUA, la Performing Arts Centre din New, dar și la Globe Theatre Tokio, Japonia. În ianuarie 1995 a regizat "Trei surori", de Anton Cehov, premiat de Asociația Criticilor de Teatru și de Uniunea Teatrală din România (UNITER). În 1998, a montat la Teatrul Nottara o curajoasă adaptare a piesei "Viforul", cu Stelian Nistor.
Din 2002, a fost directorul Teatrului Bulandra. În perioada 2006 - 2011, a fost președinte al Uniunii Teatrelor din Europa, organizație înființată de Giorgio Strehler, de care l-a legat afinități și momente hotărâtoare. A montat spectacole care au marcat ultima parte a secolului 20, precum "Visul unei nopți de vară", "Poveste de iarnă", "Trei surori".
Despre "Visul unei nopţi de vară", cu care la începutul anilor ’90 a susținut un turneu în Marea Britanie, The Guardian a scris că este cea mai bună montare după cea semnată de Peter Brook. Ducu Darie a jucat și în filme, precum "Galax, omul păpuşă" (1984), de Ion Popescu-Gopo, dar și mai recentul "Poveste de dragoste", de Cristina Iacob (2015).
