Pe aceeași temă
”Vă scriu într-un moment critic pentru cultura română, pentru că vă consider una dintre vocile puternice ale intelectualității românești, care ar putea să deschidă o dezbatere publică pe un subiect sensibil legat de amestecul politicului în instituțiile de cultură.
În prezent, printr-un proiect de lege propus în dezbatere publică de către Ministerul Culturii (https://www.cultura.ro/proiect-de-lege-16/) există un risc de repolitizare a unor instituții (muzee naționale, teatre și opere) care au fost politizate de regimul comunist și care, de obicei, sunt primele instituții acaparate în regimurile totalitare. În acest context, ar putea fi atacată libertatea de expresie însăși într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat. De aceea cred că este necesară o responsabilizare colectivă a intelectualității din România, asemănătoare mobilizării intelectualilor din democrațiile consolidate ale Europei în momente importante.
Sunt Alexandra Badea, autoare, regizoare și directoare a unei companii de teatru din Franța, invitată la Festivalul de la Avignon în 2013 și 2019, artistă asociată la Bourges – capitală europeană a culturii 2028, premiată de Academia Franceză pentru întreaga activitate teatrală în 2023, decorată de statul francez cu Ordinul Chevalier des Arts et des Lettres și de statul român cu Meritul cultural în grad de cavaler. Trăiesc de 23 de ani la Paris, am scris 27 de piese de teatru și 2 romane, publicate la edituri importante, traduse în 10 limbi și jucate pe scene din 5 continente.
În toată această perioadă, am ținut constant legătura cu teatrul românesc, montând spectacole la Teatrul Național din Timișoara, Sibiu, iar în ultimii patru ani, am montat două spectacole, „Exil” și „Secundar”, pe scena mare „Ion Caramitru” a Teatrului Național din București. Fiind încurajată de o parte a trupei de actori ai teatrului și de personalități din lumea teatrală românească, m-am prezentat la concursul organizat de Ministerul Culturii pentru postul de manager TNB. Am crezut că aș putea contribui prin experiența mea în care am fost asociată în teatre importante din Franța la deschiderea Teatrului Național din București spre cooperări internaționale, proiecte europene, în ideea de a promova cei mai reprezentativi artiști români în Europa. Am considerat că Teatrul Național din București trebuie să devină un teatru național european, care nu este doar un simplu producător de spectacole, ci și un spațiu de gândire critică și analiză a societății în dialog cu valorile democratice, umaniste și europene.
După prima probă de analiză a proiectelor, toate cele trei candidaturi au fost respinse, fiind notate sub 7 (eu am obținut nota 6,83), anulându-se astfel proba de interviu care era publică, unde ar fi fost dezbătute viziunea și proiectele propuse. Mai mulți membri ai juriului mi-au comunicat că erau diferențe de notare mari între membrii comisiei și că a existat o presiune din rândul celor care sunt subordonați direct Ministerului Culturii pentru a micșora notele și a împiedica astfel susținerea interviului public. Având o clauză de confidențialitate, acești membri ai juriului nu se pot exprima public pe acest subiect. Pentru mai multă claritate, vă trimit articolul Alexandrei Tănăsescu. https://culturaladuba.ro/culisele-concursurilor-de-management-organizate-de-ministerul-culturii-partea-i-cazul-tnb/
Regretul meu nu este legat de faptul că nu am câștigat acest concurs, ci că nu mi s-a permis susținerea acestui proiect în prezența publicului. Nu vă scriu pentru a vă cere un sprijin personal, cazul meu fiind doar un exemplu printre multe altele. Acest concurs (anulat pentru a doua oară după un interimat de 4 ani) face parte dintr-o serie de concursuri anulate la instituții culturale importante: Muzeul Național de Istorie, Muzeul Brukenthal din Sibiu, Opera Națională din Iași. În schimb, la Opera Maghiară din Cluj, a fost numit prin concurs, după 15 ani de mandat, un fost colaborator al Securității, care a fost neconvingător la proba de interviu.
Cu câteva zile după anularea acestor concursuri, Ministerul Culturii a pus în consultare publică un proiect de lege a managementului cultural, prin care „autoritatea poate decide organizarea unei selecții manageriale, pe bază de invitație motivată, pentru depunerea unei candidaturi”. Acest articol deschide posibilitatea unor numiri politice, prin care autoritatea publică va putea controla mai mult decât în prezent instituțiile publice din România și va putea decide în mod discreționar în mâinile cui se vor dirija fonduri bugetare importante și cine are puterea să traseze direcția culturală a unor instituții emblematice.
Inițiatorii acestui proiect susțin că aceste propuneri sunt inspirate din modelul francez. Într-adevăr, în Franța, la teatrele naționale se fac numiri, după consultarea mai multor artiști cu care se discută viziunea proiectului artistic. Decizia se ia însă de către președintele Franței, în urma propunerilor ministerului. Printre ultimele numiri se numără: Julien Gosselin la Teatrul Național de l’Odéon (numit la 37 de ani), pentru a „reînnoi identitatea artistică a teatrului printr-o scriitură scenică contemporană puternică, cu o dimensiune europeană”, Caroline Guiela Nguyen la Teatrul Național din Strasbourg (numită la vârsta de 42 de ani), pentru a „insufla o dinamică nouă europeană și a aduce un public nou, divers, care nu este prezent în sălile de teatru”, Clément Hervieu-Léger la Comedia Franceză (numit la vârsta de 48 de ani). Toți trei nu au avut înainte o experiență managerială într-un teatru public, ci au condus companii independente și au fost propuși de către minister președintelui ținând cont de cariera lor internațională și de faptul că au adus un discurs nou, curajos și o estetică puternică. Aceste numiri se înscriu într-o politică culturală a ministerului și o strategie stabilită printr-un dialog permanent cu operatorii culturali. În Franța, ministerul nu intervine în direcția artistică a unei instituții de cultură, respectându-se libertatea de exprimare printr-o democrație bine consolidată.
Într-o țară în care președintele însuși afirmă „România este o țară coruptă și românii au dreptate când spun că nu văd voința statului de a lupta cu corupția”, numirea unui director de instituție culturală direct de către „autoritate”, fără un concurs transparent și corect, ar putea ridica foarte multe semne de întrebare.
Într-o țară în care „autoritatea” pune frecvent mâna pe telefon pentru a suna un director de instituție culturală pentru o angajare fără concurs, pentru a impune proiecte sau pentru a cenzura un act artistic care deranjează, numirea unui director de instituție culturală direct de către „autoritate” ar putea fi un mijloc de a exercita un control direct asupra sa. Vă scriu cu speranța că printr-o acțiune comună a elitei intelectuale românești în spațiul public s-ar putea bloca acest demers abuziv și s-ar putea organiza concursuri transparente, corecte, cu comisii imparțiale, care să aleagă manageri cu o viziune coerentă, care să reflecte diversitatea și complexitatea societății contemporane, să își asume rolul de a forma noile generații, de a crea un spațiu de analiză, reflecție și dialectică asupra problemelor cu care se confruntă lumea de azi, de a schimba imaginarul colectiv și de a reconcilia o societate polarizată”. //
* Alexandra Badea este regizoare de teatru și film, dramaturgă, romancieră. S-a născut în București, dar locuiește și lucrează la Paris din 2003, unde i s-a acordat Marele Premiu de literatură dramatică pentru anul 2013 de către Centrul National al Teatrului din Franța și Marele Premiu pentru Teatru al Academiei Franceze pen tru întreaga operă dramatică în 2023.
.jpg)
