Pe aceeași temă
Relatiile complexe care apar între pictura si fotografie pot fi surprinse înca de la jumatatea secolului al XIX-lea. Dupa inventarea fotografiei, pictorii raman sa utilizeze si sa dezvolte mijloace de expresie specifice artei lor, ajungand la efecte imposibil de realizat prin fotografie, în schimb aceasta beneficiaza de cuceririle tehnicii, fiind capabila sa redea obiectiv realitatea si ramanand sa faca reportaj. Cu timpul, dialogul dintre cele doua mijloace de expresie si de comunicare se multistratifica. Aceasta legatura puternica dobandeste în arta contemporana poloneza noi dimensiuni, vizibile si în creatia lui Pawel Lubowski (n. 1955 - pictor, redactor-sef al revistei de arta contemporana ARTeon) si cea a lui Wojciech Muller (n. 1947 - artist media, rector al Academiei de Arte Frumoase din Poznan).
Pawel Lubowski prezinta în picturile sale sculpturi si statui care, la prima vedere, trimit la statuarea Greciei antice. Aparentele însa însala. Artistul însceneaza actiuni, performance-uri, pe care le fotografiaza si, abia apoi, pe baza fotografiilor realizate, picteaza în ulei pe panza. Personajele fotografiate se transforma sub pensula lui Lubowski în statui de piatra. Originalele lor antice nu exista; totul este iluzoriu. In aceste lucrari se strecoara ironia - statuile se ciupesc, se musca, se înghiontesc, au o atitudine total surprinzatoare, date fiind seriozitatea si patosul atribuite în general acestui gen de sculpturi, care reprezentau idealuri umane. Lubowski analizeaza si dezvaluie în acest fel mecanismele receptarii artei antice, sugerand faptul ca fiecare artist care face trimitere la estetica antica o recepteaza întotdeauna din perspectiva propriei epoci si propriului sau punct de vedere.
Demersul artistic al lui Lubowski consta în înmultirea nivelurilor iluziei si a gradelor de inter-intermediere, care sunt obtinute prin prezentarea tablourilor sub forma unor printuri si prin proiectarea unor diapozitive pe peretii galeriei. La începutul drumului sta un performance fotografiat, imediat dupa el vine un tablou care modifica traditia statuarei antice sau capodopere cunoscute ale picturii (Poussin), apoi vine randul reproducerii. Proiectia efemera a diapozitivului sau expunerea printurilor ne fac sa ne punem întrebari legate de prima opera sau de rolul originalelor cu care se joaca perfid lucrarile lui Lubowski. Epocile se suprapun; pe aceeasi panza se întalnesc stiluri diferite. Lubowski pare a spune ca arta îsi trage seva din arta, iar conventia se cladeste pe conventie. Impulsul nu mai este natura, ci cultura. Cronologia si-a pierdut de mult însemnatatea, deoarece toate operele sunt accesibile în mod egal prin intermediul reproducerilor fotografice. Arta lui Pawel Lubowski pune într-un mod interesant si original eterna întrebare: ce este pictura? In analizele imagistice ale artistului totul porneste de la fotografie - poate fi documentarea unui performance sau reproducerea unei capodopere.
Wojciech Muller se concentreaza în schimb asupra genului de relatie fotografie-pictura, care permite “eliberarea” fotografiei de obiectivitatea si functia de document al realitatii. Prin interventia artistului, imaginea fotografica îsi pierde claritatea traditionala, în favoarea contururilor difuze, a imaginii nedefinite si a personajelor dematerializate prezentate. Atmosfera compozitiei este data de plasmuirea figurilor cu ajutorul unei lumini tainice, riguros regizate de artist, a carei sursa e la fel de enigmatica precum originea siluetelor greu de sesizat. Suprafata plana a fotografiei pare ca pulseaza într-un ritm interior, amplificat de jocul de lumini si umbre, iar suprapunerea diferitelor forme potenteaza efectul picturalitatii. Fotografiile lui Muller sunt departe deci de fotografie, în sensul general al acestui termen; bazandu-se pe mijloacele de expresie caracteristice picturii, artistul merge în directia transformarii fotografiei, în asa fel încat ea sa se opuna trasaturilor atribuite în mod curent acestei tehnici. Formatul monumental si expunerea lucrarilor pe suporturi speciale care permit plierea suprafetei compozitionale sporesc efectul misterios în exprimarea inconstantei si efemeritatii imaginii, obtinute în final. Efemeritatea este amplificata si de alegerea materialelor pe care sunt tiparite fotografiile metamorfozate ale lui Muller - foliile transparente sau texturile prin care patrunde lumina unor lampi asezate în spatele suportului îsi aduc contributia semnificativa la contestarea conditiei fotografiei ca imagine fixata o data pentru totdeauna, neschimbata, constanta si care se bucura de faima unei reflectari obiective. In lucrarile lui Muller ia nastere o noua realitate, posibila datorita dialogului cu traditia si întrebarilor pe care artistul si le pune privind redefinirea ei.
Atat Pawel Lubowski, cat si Wojciech Muller ating o problematica ce vizeaza conditia artei. Lubowski foloseste fotografia ca moment intermediar între performance si opera finala - pictura, în schimb Muller pune sub semnul întrebarii conceptia generala asupra fotografiei, apropiind-o de pictura.
* curatorul expozitiei, bursiera a Fundatiei pentru Sprijinirea Stiintei Poloneze
