Pe aceeași temă
Dupa ce ca se distribuie extrem de putine filme europene in Romania, in plus mare parte din ele sunt foarte proaste. Cum sa (re)descopere publicul roman gustul pentru film ne-american?
Trecand peste Ocean, observatiile de mai sus se aplica si lui Austin Powers in Goldmember/Austin Powers - Goldmember (2002), in regia lui Jay Roach. Nu e nimic de adaugat fata de cele afirmate la filmul anterior, poate doar ca, in plus, e si foarte vulgar.
Comedie se vrea a fi si Mr. Deeds/D-l Deeds, mostenitor fara voie (2002), de Steven Brill, dar e proasta si cliseistica, astfel ca nu prea poate fi vorba de umor.
Varianta "dura" a mediocritatilor americane o aduce in prim-plan pe Milla Jovovich in Resident Evil/Experiment fatal (2002), de Paul Anderson (scenariul si regia). SF realizat dupa un joc video, film din ale carui efecte speciale nu se retin decat razele laser care-i transeaza in cubulete pe cei ce le stau in cale.
Tot in varianta tough e XXX/Triplu X (2002), de Rob Cohen, cu Asia Argento - plangacioasa din Scarlet Diva, regizat de ea insasi. In Triplu X se indragosteste, la final, de smecherul Xander Cage (Vin Diesel), intr-o Praga in care, desi-i urasc de moarte pe rusi, cehii din Anarchy 99 vorbesc ruseste intre ei!
Signs/Semne (2002) e cel mai recent film al unui regizor hollywoodian mult prea apreciat pentru valoarea lui reala - M. Night Shyamalan. E regizorul ce realizase un film mediu in 1999 - Al saselea simt; unul prost in 2000 - Unbreakable, iar acum scoate unul si mai prost, cu pretentii la fel de mari ca si cele de pana acum, mai ales de la Al saselea simt, cand a devenit mare vedeta. In realitate, Shyamalan e un realizator ce stie sa filmeze frumos si sa manevreze, pana la un punct, misterul, dar al carui invelis nu inveleste nimic: inauntru e gol.
Un scenariu ridicol de neverosimil (extras dintr-un roman al lui Tom Clancy), referitor la scena politica internationala, e prezentat in The Sum of All Fears/ Pericol absolut (2002), de Phil Alden Robinson. Un punctulet de frica si suspiciune se poate umfla si exploda intr-un razboi mondial nuclear, sustine axiomatic filmul, dar ceea ce schiopata cumplit e felul in care tine sa o exemplifice (caci de demonstratie, axioma fiind, nu mai e nevoie), in frunte cu reactiile presedintilor celor doua superputeri.
De la varianta tough la cea extra-tough a mediocrului face trecerea Red Dragon/Dragonul rosu (2002), de Brett Ratner, in care se spune povestea inceputurilor lui C/Hannibal Lecter. Ideea in sine e rea, caci exclude aproape in totalitate orice posibila surpriza. Anthony Hopkins joaca, nimic de zis, asa cum numai el stie sa joace si e foarte interesant si Ralph Fiennes, in timp ce Edward Norton nu exceleaza. Un scenariu prost, dar care te scuteste de greata din Hannibal (care, in schimb, exploata bine elementele-surpriza).
Din horror-ul Jeepers Creepers/Tenebre (2001), de Victor Salva (scenariul si regia), produs de casa de productie a lui Coppola, e de retinut numai finalul ne-fericit, iesind din tiparul filmului de gen.
In rest, doar materie de proasta calitate. Iar din Eight Legged Freaks/Lighioane cu opt picioare (2002), de Ellory Elkayem, nu retii nici macar finalul, ci doar faptul ca, in fond, nu stii cum sa-l iei: comedie sau e doar involuntar comic, datorita stupizeniei...
Zona dulceag-calduta e reprezentata prin Unfaithful/Infidela (2002), de Adrian Lyne, cu Richard Gere in rolul sotului turbat de gelozie al Dianei Lane, omorandu-si rivalul - french-lover-ul Olivier Martinez.
Nimic de adaugat. Nici de retinut. The Bourne Identity/Identitatea lui Bourne (2002), de Doug Liman, e ecranizarea romanului omonim de spionaj, scris de Robert Ludlum. E o adaptare medie, nu cu foarte multa verva, dar in general bine tinuta in mana.
Partea psihologica e aprofundata doar pe jumatate, accentul e pus mai mult pe actiunea care-i are in centru pe doi actori foarte carismatici: Matt Damon si Franka Potente (nemtoaica excelenta din Alearga, Lola, alearga!). In orice caz, un film ce se ridica destul de mult peste zona mediocrului.
