Pe aceeași temă
PEN International este un mini-ONU, un ONU al scriitorilor, care își ia foarte în serios rolul de promotor al libertății de cuvânt, de conștiință, de limbă și de opinie, dar și rolul de apărător al scriitorilor din lumea întreagă.
Plănuit și organizat vreme de doi ani și jumătate de PEN Quebec în capitala cu același nume al provinciei francofone a Canadei, Congresul PEN 2015 (13-16 octombrie) a fost un moment important, cu cei 280 de participanți din 84 de centre PEN, adunați în impozantul Palat al Congreselor. Pus sub titlul Translation = Creation = Freedom, acest al 81-lea congres PEN a fost important în primul rând pentru că actualul președinte, eseistul și romancierul canadian John Ralston Saul, ajuns la capătul celui de-al doilea mandat de trei ani, a trebuit înlocuit cu unul nou. În opinia mea, Ralston Saul a fost un președinte eficient, care a impus un stil anglo-saxon unei organizații care, în ciuda vechimii de peste 90 de ani și a panașului literar, era pe punctul de a se sufoca sub presiunea pragmatismului necruțător actual. J.R. Saul a întărit dimensiunea de ONG de talie mondială a PEN International (primul ONG de facto din lume, înființat în 1921 la Londra), axat pe fund-raising și implicare activă în toate focarele dramatice de pe toate continentele, o organizație care discută din nou pe picior de egalitate cu decidenții politici ai planetei. După cele aflate de la membri mai vechi despre foștii președinți ai PEN, ineficienți și căzuți repede în uitare, și după cele constatate de mine ca președintă a PEN România în ultimii patru ani, pot înțelege de ce a fost nevoie de o schimbare de proporții, nu întotdeauna pe placul PEN-urilor mai vechi, precum cel francez și altele europene, axate mai mult pe prestigiul cultural și pe forța presupusă a cuvântului literar.
Pentru prima oară, board-ul internațional al PEN, alcătuit din șapte scriitori de naționalități diverse, a propus insistent ca președintele să fie o femeie. Au existat trei candidate în lupta pentru președinție: Jennifer Clement (prozatoare americano-mexicană, fostă președintă a PEN Mexic), Vida Ognenović (dramaturg și diplomat, președinta PEN Serbia) și Zeynep Oral (critic de teatru și activist social, președinta PEN Turcia). Într-o sesiune plenară, fiecare candidată a fost prezentată de un reprezentant al unui alt PEN decât al său propriu. La invitația PEN Serbia, am vorbit în plen despre Vida Ognenović, pe care o cunosc ca o bună coordonatoare a rețelei Balkan Network dintre PEN-urile regiunii noastre. Am făcut-o gândindu-mă și la faptul că Ana Blandiana fusese cât pe ce să fie aleasă președintă a PEN International în 1996, dar jocurile de putere din conducerea de atunci nu au făcut cu putință acest lucru. Acum, așa cum se aștepta toată lumea și cum se vorbea în culise, a câștigat americanca Jennifer Clement. Trăind de multă vreme în Mexic, Jennifer Clement este, la cei 55 de ani ai săi, celebră pentru Prayers for the Stolen (Rugăciuni pentru cele furate), 2014, un roman tulburător despre practica furtului de fete în Mexic, premiat și tradus în mai multe țări. Ea promite să continue linia ofensivă și pragmatică impusă de John Ralston Saul.
Participanţii la Congresul PEN International – Quebec 2015
O linie concretizată printr-o creștere exponențială a volumului de muncă și a amplorii acțiunilor celor patru comitete ale PEN care și-au prezentat rapoartele de activitate: Scriitori în închisori, Traducere și drepturi lingvistice, Femei-scriitori și Scriitori pentru pace. Cum PEN România este afiliată tradițional acestui ultim comitet, în care domină țările din Europa Centrală și de Est, legate de experiența comunistă și postcomunistă, am participat la sesiunea acestuia, condus actualmente de slovenul Tone Peršak. În sesiune s-au adus completări Manifestului de la Bled, 2014, adresat liderilor politici, religioși și intelectuali din lumea întreagă pentru respectarea libertății de expresie și de opinie în țările lor, și s-a propus o rezoluție pentru plenul congresului, legată de actuala criză a refugiaților din Europa.
De fapt, congresul PEN International a fost important, ca întotdeauna, mai ales pentru aceste rezoluții, propuse de PEN-urile din lumea întreagă și care au mereu în vedere probleme specifice ale situației scriitorilor, jurnaliștilor, bloggerilor din locuri dificile și periculoase ale planetei. Am să dau aici câteva exemple din cele 25 de rezoluții discutate și votate în plen: rezoluția contra legilor antiteroriste din Australia; cea pentru eliberarea bloggerului și editorului Raif Badawi din Arabia Saudită; cea împotriva uciderii de scriitori și bloggeri laici în Bangladesh; cea împotriva restricțiilor libertății de exprimare din China și a arestării multor zeci de scriitori, între care și Liu Xiaobo, Premiu Nobel pentru Pace; cea legată de uciderea recentă a patru jurnaliști în Mexic, după alte multe victime din anii trecuți; cea contra controlului Internetului în Africa de Sud; cea legată de tulburările recente din Turcia și din Orientul Mijlociu; rezoluția împotriva legislației care interzice mișcările LGBTQI în unele țări; cea împotriva dominației mondiale a comerțului de carte de către amazom.com (nevotată); cea împotriva supravegherii în masă și pentru libertatea digitală; și, nu în ultimul rând, rezoluțiile împotriva legislației restrictive și a hărțuirii și arestării de scriitori în țări precum Africa de Sud, Cuba, Eritreea, Ghana, Honduras, India, Iran, Myanmar, Rusia, Tibet, Vietnam etc. - adică sute de scriitori și jurnaliști aflați în dificultate.
Multe dintre aceste rezoluții au fost propuse de fapt de Comitetele PEN în exil ale țărilor respective, întrucât mulți scriitori angajați au fost nevoiți să se exileze și încearcă să susțină din afară lupta colegilor lor de breaslă rămași pe loc. E impresionant și faptul că aceste PEN-uri în exil sunt acompaniate în demersurile lor de PEN-uri din țări liniștite, cel mai adesea din Europa Occidentală, Canada și SUA, care le susțin politic și mediatic prin campanii publice, prin interpelarea ambasadelor, prin articole în publicațiile internaționale, prin intervenții la ONU și în alte foruri, dar le susțin și financiar și logistic prin vize, cetățenii, granturi și locuințe acordate celor exilați.
Rapoartele de activitate al secretarului general, Takeaki Tori (Japonia) și al trezorierului general Jarkko Tonti (Finlanda) au atras atenția asupra situației financiare stabile a PEN, susținut în prezent de fundații din Europa de Nord, de cotizațiile naționale și de câteva cluburi internaționale selecte (al marilor editori, al scriitorilor renumiți, al scenariștilor de succes etc.). Dar conducerea PEN a atras de asemenea atenția asupra politicii sale împotriva corupției și mitei sau a principiilor de colectare de fonduri (fund-raising) care promovează transparența și nu acceptă donații de la instituții sau țări ce nu respectă principiile Cartei PEN din 1921.
În paralel cu polul activist al sesiunilor congresului, ne-a fost satisfăcut și polul literar, căci au avut loc întâlniri cu scriitori cunoscuți precum Margaret Atwood, Russell Banks, Joseph Boyden, Julio Cesar Rivas, Jung Chang, Dany Laferrière, Yann Martel, dar și dezbateri despre traducere și despre cultura minorităților autohtone locale, dar și premierea concursului literar New Voices (câştigat de o tânără prozatoare din Wales), dar și lecturi publice ale reprezentanților PEN-urilor naționale. Câte un scaun gol la fiecare sesiune, dar și unul plasat în centrul orașului ne-au amintit constant de scriitorii care luptă și suferă pentru libertatea de care ne bucurăm în unele regiuni ale lumii, dar care poate foarte ușor să fie atacată și distrusă de forțe tiranice, teroriste sau totalitare.
Excelent organizat, încheiat cu Declarația din Quebec asupra traducerii literare și a traducătorilor, care afirmă că traducerea este adevărata lingua franca a comunității scriitoricești mondiale, congresul acesta m-a convins încă o dată de ceea ce simt mereu în rândurile lui: PEN International este un mini-ONU, un ONU al scriitorilor, care își ia foarte în serios rolul de promotor al libertății de cuvânt, de conștiință, de limbă și de opinie, dar și rolul de apărător al scriitorilor din lumea întreagă.
Participarea mea la congres a fost posibilă grație Institutului Cultural Român, căruia îi aduc mulțumirile mele.
