Vine! (caci DB e un EP)

David Beckham e un erou popular. Saptamana trecuta David Beckham a plecat de la Manchester United si e acum jucatorul lui Real Madrid. Nu are importanta in ce imprejurari. Primul milion de tricouri cu numele lui Beckham pe spatele noii echipe a fost comandat la exact 18 ore, 43 minute si 16 secunde de la semnarea transferului. De unde atatea comenzi si de unde cronometrul? Din simplul fapt ca David Beckham e un erou popular.

In timp ce primul milion de tricouri afla ce botez il paste, numele se afla, impreuna cu sotia sa Victoria, in Japonia. Turneu publicitar. Nimic despre fotbal. David si Victoria au organizat o intalnire cu presa, de la care a fost rugata sa lipseasca presa. Jurnalistii europeni in general si englezi in special au fost indemnati sa faca harakiri in grup, pentru ca duetul sa-si vada de afaceri in liniste. David si Victoria si-au inceput programul recitand cateva ode in fata ziaristilor japonezi, admisi in sala alaturi de amantele lor, videocamerele.

De ce un program de poezie clasica? Pentru ca, asa cum stiti, David Beckham e un erou popular. Iar Victoria e Doamna Erou Popular David Beckham, colt cu Intrarea Argintilor, prima la dreapta din Caderea Maselor. Seara de ode a fost deschisa de David Beckham: "Ciocolata Meiji e foarte buna!" - a declamat David Beckham si a zambit seducator amantelor jurnalistilor japonezi, pline de focus.

Urmeaza oda Victoriei: "Experienta personala mi-a dat toata increderea in puterea cosmetica a plantelor. Tehnologia avansata a firmei Tokyo Beauty Clinic ne da astazi produse cu proprietati exceptionale. Fetelor, fiti stralucitoare! Folositi produsele TBC!" Aici trebuie explicat ca Victoria a citit cuminte de pe o foaie. Trebuie de asemenea explicat ceva mai greu de inteles decat japoneza cu accent de Tokio.

In Japonia, reclamele arata cu totul altfel decat in Europa. Ne-am prapadi de ras si am scapa astfel de riduri daca le-am vedea. O reclama japoneza reusita se compune dintr-o vedeta care rosteste cele mai stupide enunturi platite: "Mananc doar cutare ciocolata!" si "Folosesc doar nu stiu ce ulei de motor!" sau invers. Scurt, limpede si simplu ca la primirea cravatei rosii sub Soarele Rasare.

Exact asta a incercat sa tina intre patru pereti firma SFX, compania de PR care il pastoreste pe DB. De aici si setul de sabii rituale lasat de aceeasi companie la receptii de hotel, pe numele ziaristilor straini. Si asta inseamna ca DB e un EP. De prea multa vreme numim eroi populari oameni comuni care sunt doar populari si sunt populari de cand am inceput sa angajam eroi indiferent de calificare.

E oricum prea tarziu, dar trebuie spus ca vina e a ziaristilor care stiu adevarul, dar nu vor sa spuna si celorlalti ca eroii populari sunt oameni banali, inaltati de un cult care nu sta pe nimic si nu aduce nimic: cultul banalitatii. Vina e si a publicului enorias care crede ca a crede inseamna a te uita (la televizor) si a cumpara (ce se pune in vanzare la televizor). Dar vina cea mare e a vechilor noastre idei moderne care l-au ucis pe Dumnezeu, au trimis la plimbare Binele si Raul si au promis ca vor pune in loc Ceva bun pentru toti. Si asa a aparut cultura populara. Cultura de loc. Pop peste tot.

Un fotbalist a fost asezat pe locul unde s-au aflat, rand pe rand, Ahile, Hristos, Shakespeare si, nu de mult, Marilyn Monroe. Pana si Marilyn Monroe, o femeie frumoasa si fara noroc, era mult mai mult decat nimic. Ea ne punea inca in legatura cu ceva adevarat sau macar inteligibil. Cu Beckham si alte formule de idolatrie in trening, rase in cap, tatuate, iubitoare de balene si grijulii cu clima globala am pasit in gol. Ne place Beckham pentru ca joaca binisor fotbal. Il divinizam insa pentru ca e celebru, iar el e celebru pentru ca noi il divinizam. Real Madrid nu va plati 180.000 de dolari pe saptamana unui fotbalist care centreaza perfect si arunca in vinclu aproape orice lovitura libera. Real va plati un erou popular al carui nume va fi reinvestit de la Cairo la Tokio. Un tricou cu Beckham, pe spatele fiecarui chinez.

Fotbalul e noua religie, inca o noua religie, aruncata peste noi dupa ce am sucit gatul celei bune. Slava Domnului (suspendat pe viata), n-avem numai fotbal. Avem si muzica pop, clipurile, talk-show-urile si dispretul fata de tot ce e dificil si nu desface picioarele la prima apasare pe buton. Avem imagini si idoli, nu mai avem nevoie de cuvinte si nu trebuie sa mai gandim. Dar Romania? De ce ar trebui sa-i pese ei, tara in care balegarul e inca natural si proaspat, bastina-bastina si datinele-datini? De ce? Pentru ca, stimati concetateni, vine! Vine prin cei ce sunt acum tineri consumatori de EP si vine prin cei ce imbatranesc, nepasatori la orice nu e vila sau nu se poate face vila. Vine cultura populara.