Pe aceeași temă
Observatorii pietei financiare internationale pun criza financiara pe seama reglementarii inadecvate, a incalcarii unor principii fundamentale de creditare responsabila si a lipsei de educatie financiara a utilizatorilor de produse financiar-bancare. A fost nevoie de o criza financiara globala, cu un impact social nemaiintalnit, pentru a da importanta cuvenita standardelor de bune practici in domeniul financiar-bancar si pentru a reevalua instrumentele pe care le avem la dispozitie pentru a preintampina astfel de dezechilibre: standarde si coduri etice, cultura etica in randul functionarilor bancari, cultura financiara in randul populatiei, consiliere financiara, mediatori financiari si o legislatie adecvata.
Ramane de vazut care dintre actorii pietei financiar-bancare romanesti se va decide si isi va asuma aceste teme si instrumente etice: Banca Nationala, agentii ale statului, precum ANPC, sau bancile insele?
Pe seama cui putem pune aceasta criza, a legilor inadecvate sau a lipsei de etica in practicile de creditare?
Cred ca pe seama lipsei de morala a bancilor. Pentru ca, in conditiile unor reglementari sumare, acestea n-au prea avut ce norme de drept sa incalce. Atunci cand nu este ceruta de lege, prudenta bancara este impusa de morala.
Probabil ca impactul social al crizei financiare este cel mai vizibil in zona creditelor ipotecare.
In America, 1,5 milioane de debitori au fost executati, au fost dati afara din case. E moral? Poate ca nu, dar e legal. Totusi, din perspectiva sociala, lucrurile nu-s simple. In prezent, sunt circa 20 de milioane de case in America pentru care, cei care stau in ele, nu pot sa isi plateasca ratele. Insa bancile ezita sa ii dea afara, pentru ca, pe de-o parte, nu au niciun interes sa se transforme in societati imobiliare, iar pe de alta parte, scotand prea multe case la vanzare, oferta ar fi mai mare, cererea ar fi coplesita si casele s-ar ieftini in continuare.
Iata de ce Comisia Europeana este foarte preocupata de problema supraindatorarii si de evitarea riscului de supraindatorare, un risc pe care il considera o potentiala "bomba" sociala.
Gandesc ca astazi nu ne mai putem inchipui ceea ce numeam candva "nivel de trai" decat intr-un sistem de democratizare a bunastarii. Asta inseamna ca bunastarea trebuie sa ajunga la cat mai multi oameni. Pentru ca o astfel de realitate sa se implineasca, e nevoie sa tinem seama de un triunghi ale carui laturi le-as numi: democratizarea investitiilor, democratizarea imprumuturilor si democratizarea veniturilor decente.
Se poate vorbi in Romania de o astfel de etapa a democratizarii investitiilor?
Astazi, in Romania, sunt 7-8 milioane de oameni care se imprumuta la banci. Asta inseamna democratizarea imprumuturilor.
Importanta este, insa, si durata acestor imprumuturi. Daca analizam statisticile tarilor dezvoltate, chiar din Europa, o sa vedem, in structura creditelor, ca in jur de 80% sunt acordate pe o perioada lunga de timp: credite pentru case, pamant, in general pentru bunuri imobiliare. Celelalte 20 de procente sunt acoperite de creditele de consum. La noi, lucrurile stau tocmai invers. In jur de 20% din credite sunt pe termen lung, pe 10, 20, 30 de ani; mai sunt, pana la 30%, credite ipotecare, dar in realitate tot de consum (ca sa obtina bani pentru consum, oamenii si-au ipotecat casele). Cert e ca 80% din credite sunt pentru consum.
Iata ca societatea romaneasca devine astfel mai interesata ca niciodata de democratizarea imprumuturilor. Un sistem ce ar putea deveni stimulentul necesar pentru munca, in Romania. Acum, insa, trebuie sa facem fata turbulentelor, sa temperam creditarea, sa tinem seama de faptul ca nu putem sa ne permitem sa deraiem. Pentru a ramane cu acest vis american al bunastarii, trebuie sa democratizam imprumuturile, sa schimbam structura creditului, sa ajungem ca in Occident, cu 80% credite pe termen lung, in asa fel incat o mare parte a societatii romanesti sa fie legata moral de viitor.
Ce rol ii revine in acest vis american, cum l-ati numit, Bancii Nationale?
Un rol important, fiindca Bancii Nationale i s-au incredintat prin lege doua obiective pe care trebuie sa le pazeasca cu sfintenie: stabilitatea preturilor si stabilitatea financiara a tarii. Ea este cea care acum trebuie sa atraga atentia asupra "vitezei", care este mare, in conditiile in care numarul creditelor se va inmulti. Viteza nu trebuie sa fie, insa, la limita riscului.
In acelasi timp, societatea trebuie sa invete sa gandeasca pozitiv. Noi, cei de la Banca Nationala, suntem foarte preocupati de educarea financiar-bancara a populatiei romanesti si facem tot ce ne este cu putinta in aceasta privinta: dialogam cu publicul prin mass-media, organizam cursuri pentru jurnalistii specializati pe economie financiar-bancara, colocvii, seminarii, dezbateri, am inmultit publicatiile proprii prin care dam seama cu privire la politica monetara. Banca centrala, insa, nu se poate substitui societatii civile. Vad insa ca 22, o revista ce reprezinta societatea civila, e interesata sa se implice in dezvoltarea culturii financiar-bancare.
Cei de la Autoritatea pentru Protectia Consumatorului au lansat, de curand, o provocare. Banca Nationala este si ea interesata sa asigure protectia consumatorului de credite, insa are alte atributii. O prioritate pentru BNR este analiza de risc de credit, o chestiune de tehnica. Aceasta analiza poate sa aiba efecte si in plan moral, pentru ca, daca riscul de creditare ne duce la supraindatorare, "bomba" va fi sociala, dar va fi si morala. Va fi o descurajare cumplita la nivelul populatiei daca bancile vor ajunge sa se rafuiasca cu cei care nu pot sa returneze banii.
Asadar, toti suntem interesati de crearea unui climat in care creditul sa functioneze bine, corect, dar sa functioneze pe principii economice, asta insemnand ca doar cel care poate returna imprumutul si dobanda va putea lua credite. Creditul nu este un ajutor social.
Banca Nationala isi propune sa atraga atentia asupra problemelor etice din piata creditelor sau are in vedere doar echilibrul la nivel macro si legalitatea acesteia?
Banca Nationala nu este un pedagog, nu acesta este rolul ei pe piata bancara. Este o institutie de autorizare, de reglementare si de supraveghere. Dar e vorba de o supraveghere pe care o face in stil european. A trecut vremea practicilor din anii ’90, acum controlul si-l face fiecare banca. Banca Nationala cere si analizeaza actele. Daca o banca a masluit actele, va raspunde pentru fapta aceasta. Practica internationala ne arata ca nimeni nu a ajuns prea departe masluind acte. Registrele contabile s-au razbunat. Giganti financiari din SUA au fost in aceasta situatie.
Asadar, vorbim de o responsabilitate exclusiva a fiecarei banci si a actionariatului de a-si defini si asuma standarde etice.
Faptul ca bancile au mai multa libertate de actiune le confera si un plus de responsabilitate morala.
* Consilier al guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei.
