Pe aceeași temă
Reprezentanţii a cinci din cele şase ţări partenere ale gazoductului Nabucco au semnat luni la Ankara un acord interguvernamental privind tranzitul de gaze, dând un semnal concret privind realizarea ambiţiei europene de a nu mai depinde masiv de gazul rusesc.
“Proiectul are toate ingredientele necesare pentru a atrage investitorii şi furnizorii", a spus premierul Emil Boc, prezent la semnarea acordului. Proiectul Nabucco va asigura diversificarea resurselor şi rutelor de transport ale hidrocarburilor şi va fi mai puţin costisitor decât alte iniţiative similare promovate în regiune, a adăugat Boc.
Într-adevăr, acordul semnat la Ankara va da posibilitatea consorţiului care administrează Nabucco să încheie contracte cu beneficiarii, clienţii care vor cumpăra gazul tranzitat. Deşi este un acord politic, parafarea sa este importantă deoarece are dimensiuni pragmatice pentru statele furnizoare de gaze naturale.
Acordul semnat la Ankara stabileşte modul în care partenerii vor beneficia de gazul transportat. Astfel jumătate din capacitatea gazoductului va fi folosită de acţionari, iar restul de 50% va fi destinat altor parteneri, inclusiv transportatorilor. Acordul interguvernamental defineşte şi metodologia pentru tarifarea standard. Termenii acordului vor fi în vigoare în următorii 25 de ani de la intrarea în operaţiune a gazoductului şi vor garanta accesul participanţilor din piaţa gazelor naturale.
Tot la Ankara s-a discutat chestiunea creării Comitetului Nabucco, format din ţările semnatare, care va supraveghea derularea proiectului. Reprezentanţii Germaniei, ai Comisiei Europene, ai finanţatorilor şi ai companiei care gestionează gazoductul, Nabucco Gas Pipeline Int.GmbH, vor avea statut de observator în cadrul Comisiei.
Într-o etapă ulterioară se va semna Acordul pentru Sprijinirea Proiectului, care va conţine planificarea tehnică detaliată şi evaluările privind impactul social şi de mediu. Consorţiul Nabucco va începe negocieri cu băncile şi va urmări comercializarea capacităţilor de transport în cadrul procesului de rezervare de capacităţi.
Experţii spun că acordul va grăbi începerea lucrărilor. Gazoductul va pompa anual, probabil în 2020, o cantitate maximă de 31 de miliarde de metri cubi de gaze prin conductele sale, asigurând în acel moment între 5 pana la 10% din consumul total al Uniunii Europene.
România va cheltui 320 milioane euro, probabil din fonduri europene
Principalii finanţatori vor fi Banca Europeană pentru Investiţii, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi International Finance Corporation (IFC), braţul investiţional al Băncii Mondiale (IFC), Consorţiul care gestionează Nabucco intenţionează să negocieze şi cu instituţii financiare de export, pentru finanţarea gazoductului. Totuşi aproape o treime (30%) din investiţii vor fi finanţate direct de către partenerii din consorţiu. Potrivit unor prime estimări, România va trebui să cheltuiască 320 milioane de euro pentru proiectul Nabucco. Compania Transgaz va asigura interconectarea cu gaz pentru Bulgaria şi Ungaria şi îşi va pregăti infrastructura şi echipamentele pentru fluxurile inverse de gaz. Autorităţile de la Bucureşti estimează că o mare parte din aceşti bani va fi acoperită de fonduri europene.
Consorţiul Nabucco Gas Pipeline International GmbH este format din companiile OMV (Austria), RWE (Germania), MOL (Ungaria), Transgaz (România), Bulgarian Energy Holding (Bulgaria) şi Botas (Turcia), care deţin cote egale de acţiuni, de câte 16,67% în capitalul companiei de administrare.
Compania Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz, listată la Bursa de Valori Bucureşti (BVB), este controlată de statul roman, care deţine 73,5% din capitalul. Un acţionar semnificativ este Fondul Proprietatea, care are 15% din capital, restul acţiunilor fiind deţinute de investitori privaţi, individuali sau instituţionali, care le-au cumpărat prin Bursă.
Sursa de gaz rămâne incertă
Gazodul Nabucco a fost plănuit cu intenţia clară de a reduce dependenţa ţărilor Uniunii Europene de gazul rusesc. Proiect scump, evaluat la aproape opt miliarde de euro, Nabucco a trenat timp îndelungat din cauza articulării sale dificile. Totuşi, ultimii trei ani au pus Europa în faţa unei deja tradiţionale crize a gazului, din cauza tensiunilor care apar sistematic între Ucraina şi Rusia. Lăsând să se înţeleagă că sunt un partener serios de afaceri, ruşii au lansat în piaţa energiei un proiect concurent, gazoductul Southstream, pe care îl derulează împreună cu gigantul energetic italian Eni SpA, care va lega Rusia de Bulgaria, prin Marea Neagră. În gazoductul South Stream sunt implicate Bulgaria, Serbia, Ungaria, Italia şi Grecia. Nabucco nu este singurul proiect de gazoduct din zonă. Italienii de la Eni SpA mai au un proiect cu Gazprom, numit Blue Stream. Există şi un White Stream, gazoductul Trans Adriatic şi cel care leagă Turcia, Grecia şi Italia, numit ITGI.
De altfel amânarea proiectului, care a debutat în urmă cu aproape şapte ani, s-a datorat lipsei clienţilor dispuşi să plătească pentru furnizarea gazului transportat pe Nabucco, controverselor dintre ţările pe care tranzita gazoductul şi nesiguranţei privind furnizarea gazului.
Nici în momentul semnării acordului de la Ankara nu este clară sursa de gaz, în ciuda exclamaţiilor de interes transmise dinspre Azerbaidjan şi Turkmenistan, care deţine ce-a de a patra rezervă de gaz din lume. Premierul turc Recep Erdogan nu exclude nici implicarea Rusiei în Nabucco şi nici oferta Quatarului, care trimite deja gaz natural lichefiat printr-un terminal din Turcia. Însă în luna martie Gazprom a respins o invitaţie de a se alătura proiectului Nabucco, potrivit unei declaraţii făcute unui canal de televiziune rus, Vesti TV de către Alexander Medvedev, vicepreşedinte al gigantului energetic. Medvedev spunea că Gazprom preferă să-şi concentreze eforturile spre South Stream.
Pentru a ajunge în Turcia gazul cu care se va alimenta Nabucco are patru puncte de intrare: Georgia, Iran, Iraq si Siria. Ele corespund traseului care va fi ales după ce Nabucco îşi va identifica precis furnizorii de gaze. Există o listă de cinci ţări din care s-ar putea alimenta Nabucco: Azerbaidjan, Uzbekistan, Turkmenistan, Iran şi Iraq. Experţii spun însă că Azerbaijan nu are gaz suficient pentru a alimenta conductele Nabucco, Iraqul este instabil, iar implicarea Iranului este incertă din cauza tensiunilor dintre acest stat şi SUA, mare susţinător al proiectului Nabucco. Turcia spijină însă ideea importului de gaze din Iran, deoarece consideră că acesta poate asigura necesarul anual de gaz al Nabucco.
Cea mai mare inviorare asupra susţinătorilor proiectului Nabucco a produs-o declaraţia preşedintelui turkmen Gurbanguly Berdimuhamedov potrivit căreia ţara sa este pregătită să participe în mari proiecte internaţionale, cum ar fi Nabucco. Până în aprilie, gazul Turkmenistanului era oarecum captiv faţă de Rusia cu care avea un acord de exclusivitate a exporturilor către Europa, ceea ce explică ezitările anterioare ale Turkmenistanului. În timp ce mulţi analişti ai pieţei energiei erau sceptici în ce priveşte şansele de reuşită ale proiectului Nabucco considerându-l un vis, Gazprom n-a stat cu mâinile în sân şi a reuşit să complice mai mult iţele afacerii. Gazprom a semnat contracte de furnizare a gazului cu producătorii din zona Mării Caspice, în încercarea de a-şi conserva monopolul asupra exportului de gaze ale fostelor sale ţări satelite către Europa. Rusia, care era cel mai important client pentru gazele turkmene, a oprit însă în aprilie 2009 importurile sale de gaze din Turkenistam după explozia unei conducte, iar analiştii estimează că fostul satelit al URSS pierde lunar venituri care se apropie de un milliard de dolari.
Aceasta este cheia care explică interesul turkmen pentru Nabucco. Potrivit ziarului rusesc Vedomosti, citat de agenţia bulgară Novinite, preşedintele Berdimuhamedov arată pentru prima oară intenţia clară a liderilor din Turkmenistan de a se alătura proiectului Nabucco. Ruşii regretă impasul. Analistul rus Mihail Korchemkin, citat de Vedomosti, a observat că Rusia a făcut diferite greşeli în politica sa faţă de Turkmnenistan, ţară căreia i-a arătat că nu este un partener de încredere, ceea ce explică reorientarea către alte proiecte. Potrivit premierului Emil Boc, România ia în calcul, ca posibili furnizori, atât statele din zona Mării Caspice - Azerbaijan, Turkmenistan şi Kazahstan - cât şi pe cele din Orientul Mijlociu.
“Proiectul Nabucco a fost ştampilat ca fiind un vis, dar va deveni o poveste de success”, a promis luni premierul turc Recep Erdogan. Jose Manuel Barosso a lansat acelaşi apel optimist la ceremonia prezidată de premierul turc în prezenţa reprezentanţilor Austriei, Bulgariei, Ungariei şi României. Cel de-al şaselea partener al consorţiului Nabucco, Germania, care va beneficia de gazul transportat, dar nu se află pe traseul gazoductului, nu a luat parte la ceremonie, însă şi-a arătat clar susţinerea.
