Pe aceeași temă
Pentru cine mai avea dubii în legătură cu rolul FMI în guvernarea României, comunicatul de presă care anunţă prezenţa echipei Fondului săptămâna asta este mai mult decât clarificator. Sosirea FMI confirmă delegarea unor responsabilităţi interne, ceea ce, în mod paradoxal, nici nu este atât de rău cât ar părea la prima vedere. Cel puţin deocamdată.
Nu se poate trece însă uşor peste faptul că această prezenţă se datorează explicit solicitării preşedintelui Băsescu. Fondul menţionează acest lucru, confirmând totodată că această vizită nu va suplini întâlnirea cu viitorul Executiv, acela care va avea o majoritate stabilă în parlament. Cum este greu de crezut că până pe 9 noiembrie vom avea un asemenea guvern, FMI va trebui să mai vină o dată. De aceea, această vizită este, în parte, electorală. Prin solicitarea sa, preşedintele vrea să arate că este singurul care se mai gândeşte şi la administrare, la cei 3,5 miliarde de euro de care statul are nevoie până la finalul anului şi pe care trebuie să-i primim, în parte (1,5 miliarde), de la Fond. Echipa FMI vine nu doar pentru că o preocupă soarta unui împrumut substanţial. Această vizită, care nu poate decide soarta tranşei trei, de vreme ce aceasta depinde de o structură a bugetului, iar aceasta de o structură a guvernului, poate, în schimb, da un certificat de bună purtare guvernului Boc pentru realizările lui şi, în acelaşi timp, preşedintelui.
Dar prezenţa Fondului certifică mult mai mult decât simple interese electorale. Este un pas mai departe. Ce va face echipa lui Jeffrey Frank la Bucureşti, dacă întâlnirile cu guvernul în funcţie sunt pur formale, iar cele cu guvernul viitor, improbabile? Lista e plină! „Misiunea se va întâlni cu reprezentanţi ai partidelor politice, sindicatelor, asociaţiilor patronale, băncilor şi reprezentanţi ai societăţii civile.“ Adică va avea toate acele întâlniri care au ca scop consolidarea unui dialog social consistent, o chestiune la care guvernul Boc nu prea a fost eficient. Este în practica Fondului să aibă asemenea întâlniri, dar ele sunt prospective. Acestea par a avea o altă sarcină. Aceea de a convinge sau, mai mult, de a spune clar ce trebuie acceptat din partea noului guvern, indiferent care va fi el, şi a partenerilor sociali: bugetul din 2010 cu un deficit maxim de 5,9 procente PIB. „Abia după ce acordul va fi atins obiectivele, politicile macroeconomice şi fiscale, ...boardul FMI se va întruni pentru a examina acordarea tranşei.“ Acest lucru se va întâmpla, cel mai devreme, la sfârşitul lunii noiembrie. Asta înseamnă că, până în decembrie, va trebui să ne descurcăm cum putem.
Semnificaţia întâlnirilor FMI este însă mai mare decât momentul formal de program obligatoriu, pentru că participanţii la întâlniri trebuie să înţeleagă consecinţele deficitului bugetar. Mai exact spus: trebuie să înţeleagă că, atunci când nu ai un guvern care să vină cu un plan alternativ, care să convingă Fondul cu un alt argument, ţara va fi condusă conform planului făcut în birourile de la Washington. Şi Fondul ştie cel mai bine să reducă cheltuieli publice, să taie acolo unde este de tăiat şi să echilibreze deficite, operând pe balanţa cheltuielilor, nu a veniturilor. Sau, dacă e vorba de venituri, vor miza simplu pe urgenţă, adică pe majorări de taxe, nu pe dezvoltare economică. Vizita de acum a Fondului va fi o confirmare că administrarea României a trecut de la Palatul Victoria spre câteva birouri de la Washington. Oricât ar părea de paradoxal şi de deranjant pentru cei care mai cred în beneficiile politicilor economice naţionale, acest lucru nu este nepotrivit pentru situaţia în care se găseşte România.
Performanţa administrativă în contextul politic actual este greu de făcut şi atunci delegarea aproape a funcţiei Executive (cel puţin comanda ei) este, din păcate, necesară. Nu este prima dată, în context european, când se întâmplă acest lucru. Grecia a trebuit să-şi facă bugetul pe anul viitor la Frankfurt, pentru că deficitul uriaş de anul acesta, de 12,5% din PIB, este finanţat şi garantat de băncile germane. Pentru a şti că banii lor nu se vor îngropa în pensii şi salarii fără întoarcere, a fost nevoie de această delegare de responsabilitate. Prin prezenţa Fondului acum în ţară, România face acelaşi lucru. Deleagă construcţia bugetară şi stabilirea liniilor prioritare spre FMI cu mai multă convingere decât până acum. Dacă pentru anul acesta am avut doar coordonatele stabilite cu Fondul, cred că pentru 2010 şi alocările pe ordonatori de credit vor fi stabilite de echipa care va veni în ţară. O perioadă de timp pe mâna celor de la Washington, şi bugetul României se poate echilibra, dar vor apărea mari dificultăţi pentru toţi cei care mizau pe sectorul public sau pe stat. Vor apărea proteste pentru această situaţie şi din perspectiva celor care mizau pe o politică de stat de stimulare a creşterii economice, pentru că FMI, tradiţional, nu se ocupă cu aşa ceva. Aceştia vor fi asociaţii, oameni de afaceri, companii, sindicate şi, nu în ultimul rând, partide. Dar va fi prea târziu. Cel puţin pentru un an jumătate–doi, România va fi condusă econom de la Washington, oricât de prost ar suna asta pentru capacitatea noastră de a ne ocupa de noi înşine. //
