Businessul și pușculița bugetară

Când statul pro-business începe să se facă cu adevărat prezent, businessul în sine devine un partener puternic al statului. Deocamdată, statul pretinde doar că vrea să acționeze pro-business, dar continuă să exploateze pușculița bugetară, fără să încerce măcar să sporească aria de alimentare a bugetului. Businessul înțelege să contribuie la pușculița statului, dar statul înțelege oare businessul?

Aud din ce în ce mai des că în businessul autohton trebuie schimbată paradigma. În primii 25 de ani de postcomunism, Ro­mânia s-a dezvoltat economic după un sin­gur model: a sporit nu­mă­rul de întreprinderi, de fir­me raportat la mia de lo­cuitori, creșterea fiind pre­ponderent cantitativă și prea puțin calitativă. Ex­perții sunt de părere că este momentul ca România să hotărască, prin decizii guvernamentale, ce do­me­nii trebuie crescute ca­li­ta­tiv și, în consecință, fa­vo­ri­zate prin strategii de dezvoltare, astfel încât creșterea competitivității României să nu se mai facă doar datorită prețului for­ței de muncă. Cum va arăta România și mai ales mediul de afaceri autohton peste 25 de ani? Vom fi mai mulți și, dacă da, vom fi mai mulți antreprenori? Din pă­cate, studiile demografice arată că, deși în lume vom fi din ce în ce mai alarmant de mulți (mergem deja spre 8 miliarde), în Ro­mânia vom fi mai puțini, ceea ce în­seamnă că și piața locală a forței de mun­că va avea o pantă descendentă. Și câți oa­re dintre cei activi vor fi propriii stăpâni economici, câți vor produce locuri de mun­că pentru economie, venituri proprii și venituri bugetare?

Vom fi oare mai prosperi? Do­rința de îmbogățire s-a ma­ni­festat imediat după căderea co­munismului, mirajul capit­a­lismului ne-a captivat, dorința de profit există. Cu siguranță, avem șanse reale să sporim prosperitatea națională, dar care va fi modelul de creștere eco­nomică? Până acum, creșterea economică a României a fost bazată exclusiv pe creș­terea consumului de bunuri și servicii. Cred că, dacă dorim cu adevărat să rea­li­zăm prosperitatea națională, în afara dis­cursurilor populiste și politicianiste, tre­buie să schimbăm filozofia construcției bu­getului public: atenția să fie pe favorizarea și derularea de investiții (infrastructura fi­ind prioritară) și pe viitor (starea de să­nătate națională și nivelul de educație al forței de muncă), acestea au ca efect creș­tere economică durabilă. Un stat care d­o­rește să prospere prin creșterea veniturilor bugetare de pe urma capitalului privat trebuie să fie un stat care încurajează în primul rând formarea de capital privat și diminuează povara bugetară pe care i-o pune în cârcă. Un stat pro-business este un stat care are ca permanentă preocupare sporirea condițiilor de dezvoltare a me­diului antreprenorial.

Potrivit unor date statistice preluate din Carta Albă a IMM-urilor din România, Ediţia 2015, Raport de cercetare nr. 13, situaţia de ansamblu a mediului economic din România în perioada actuală a fost apreciată ca fiind neutră în 47,27% din în­treprinderi, stânjenitoare dezvoltării în 38,55% dintre IMM-uri şi favorabilă afa­cerilor în 14,18% dintre organizaţii. Prin comparație cu datele pentru 2014, mediul a fost apreciat ca fiind neutru în 44,17% dintre unităţi, defavorizant în 39,20% dintre agenţii economici şi favorizant în 16,63% dintre firme. Ceea ce înseamnă că nu au avut loc schimbări semnificative ale per­cep­ţiilor întreprinzătorilor sau mana­ge­ri­lor din IMM-uri cu privire la mediul în ca­re îşi desfăşoară activitatea, și asta în po­fida măsurilor guver­na­mentale pretinse pro-bu­si­ness. Din aceleași date, da­că se compară opiniile pri­vitoare la starea actuală a mediului de afaceri cu es­timările referitoare la si­tua­ţia mediului pe întreg anul 2015 şi în 2016, se remarcă o creştere a frecvenţei apre­cierilor defavorabile, dacă avem în vedere evoluţia pâ­nă la sfârşitul anului 2015, şi îm­bu­nă­tă­ţirea uşoară a percepţiilor, dacă luăm în con­siderare anul 2016: 14,11% dintre în­treprinzători consideră că, în anul 2015, mediul de afaceri va fi favorabil pentru dezvoltarea afacerilor, în timp ce, în 2016, 16,80% – consideră mediul de afaceri ca fi­ind favorabil dezvoltării afacerilor; 45,31% dintre întreprinzători menţionează că situaţia mediului de afaceri va rămâne la fel în anul 2015, în timp ce 45,75% au aceeaşi părere, dar pentru anul 2016; 40,58% dintre IMM-uri estimează că me­diul va fi stânjenitor pentru dezvoltarea afa­cerilor, în cursul anului 2015, în timp ce 37,45% se menţin la aceeaşi părere, dar pentru anul 2016.

Datele arată că, deși asistăm la o cascadă de declarații politice și de măsuri cu pre­tenție de încurajare a mediului de afaceri, reprezentanții acestuia își păstrează un grad sporit de reticență cu privire la efec­tele politicilor în economia reală. În busi­ness, lucrurile se schimbă cu repeziciune, experții recomandă chiar din ce în ce mai des schimbarea modelelor. Până acum, afa­cerile au fost construite mai ales pe baza unei cereri uriașe de produse și ser­vicii. Cerere satisfăcută după două prin­cipii simple: 1) „ceea ce vând scump să mă coste ieftin“ și 2) „rezolvarea pr­o­ble­melor ridicate de hățișurile birocratice ale sistemului de taxe și impozite“. Ambele principii se regăsesc diferit astăzi în bu­si­ness. Diferențierea față de concurenți, pro­dusele și serviciile de calitate, retenția clien­ților, eficiența și productivitatea de­vin noile provocări pentru cea mai mare parte dintre firmele românești, care vor de­veni baza adaptării și reconfigurării mo­delului de business. Redresarea economică cere noi formule de succes, noi variante „de atac“, bazate pe reorganizare și re­gândire a modelului de afaceri. Com­pa­niile care traversează fără emoții timpuri economice dificile sunt companiile care au ca obicei reinventarea continuă a lor.

Remodelarea economiei reale pe timp de criză ar trebui să le dea de gândit și celor de la gu­ver­nare. Modelarea măsurilor eco­nomice ar trebui să fie în ton cu măsurile pe care economia reală și le im­pune de la sine. Reinventarea formatelor de afaceri remodelează industrii întregi și redistribuie miliarde de dolari. Majoritatea companiilor construite în ultimii zece ani și care se regăsesc acum în Fortune 500 au reușit doar datorită dezvoltării de noi mo­dele de business. Un studiu realizat de Economist Intelligence Unit arăta în urmă cu câțiva ani că peste 50% dintre con­du­cătorii companiilor credeau că rein­ven­ta­rea afacerii va deveni chiar mai im­por­tantă pentru succes decât inovarea pro­du­sului sau serviciului în sine, fapt de­monstrat de altfel imediat după criza eco­nomică începută în 2008. Peste două treimi dintre executivii chestionați de Har­vard Business Review spun că se impun schimbări radicale în modelele de afaceri.

În România, businessul este aidoma ca pre­tutindeni, dar cu precizarea că mediul de afaceri autohton are încă de furcă cu un me­diu politic care nu are atitudine pro-bu­siness, fie asta din neînțelegerea corectă a priorităților capitalului privat, fie din rea-voință (sau, mai curând, din lipsă de voință), fie din sechele ale trecutului, fie din simplă, dar dureroasă (pentru eco­no­mie) prostie.

Investitorii străini au ocupat în ultimii 10 ani o poziție vitală în determinarea ten­din­țelor de specializare în economia României și, în consecință, a modului în care se formează avantajele competitive. Potrivit statisticilor, circa două treimi din cifra de afaceri a întreprinderilor mari și foarte mari din industrie este realizată de filialele companiilor multinaționale rezidente în România. În Top 100, este de remarcat pre­zența a 30 de companii cu capital ma­jo­ritar străin, care acoperă peste 76% din ci­fra de afaceri a companiilor din industrie, și doar a trei companii cu capital majoritar privat românesc, care acoperă cam 4% din cifra de afaceri a companiilor din in­dustrie din Top.

În ceea ce privește prezența pe piețele stră­ine, din cei mai mari 100 de exportatori, care asigură peste jumătate din totalul exporturilor, 96 sunt companii cu capital străin, iar din totalul celor 34 de sub­ra­muri ale industriei (cf. CAEN), 25 au lideri companii cu capital străin. Perspectivele pieței nu sunt însă promițătoare: începând cu 2008, anul de vârf al intrărilor de in­vestiții străine și care provin în proporție de peste 70% din Uniunea Europeană, acestea se află în scădere continuă. Ce te faci când capitalul nu se mai lasă atras? Investitorii care au nivel redus de to­le­ran­ță față de risc sunt din ce în ce mai re­ticenți în a investi acolo unde văd mai ridicat riscul politic, riscul de dezechilibru economic, risc fiscal, riscul de instabilitate legislativă. Iar asta duce la o reducere a ac­tivității de investiții în general. Să nu ui­tăm că în siajul marilor companii trăiesc sutele de mii de firme mici și mijlocii din România. Căderea investițiilor străine di­recte duce indirect și la o diminuare a afa­cerilor în zona IMM. Scăderea atractivității unui mediu de afaceri din cauza cadrului politic și economic general are ca efect scă­derea cifrei de afaceri a mediului an­treprenorial mic și mijlociu.

Remodelarea businessului, de ca­re scriam, se face aproape de­geaba dacă nu vine în paralel cu schimbarea modelului politic des­tinat mediului de afaceri. Când statul pro-business începe să se facă cu adevărat prezent, businessul în sine dev­i­ne un partener puternic al statului. Mo­de­larea businessului către profit este fi­reas­că, iar statul trebuie să încurajeze acele direcții în care businessul românesc să se poată dezvolta în ritm considerabil, să poată penetra pe piața globală și să poată – în consecință – să alimenteze puș­cu­lița bu­getară. Deocamdată, statul pre­tin­de doar că vrea să acționeze pro-business, dar con­tinuă să exploateze pușculița bu­ge­tară (ace­le industrii permanent bune plat­nice, cărora le impune taxe și impozite adiț­io­nale), fără să încerce măcar să spo­rească aria de alimentare a bugetului. Bu­si­nessul înțelege să contribuie la pușculița sta­tului, dar statul înțelege oare businessul?