Pe aceeași temă
UE aloca peste 2 trilioane de euro protejarii sistemului financiar european de arsita americana. E vorba, in principiu, despre banii nostri, ai contribuabililor, care incearca sa repare acum greseli si abuzuri grave de gestiune financiara privata. Insusi FBI a declansat, de curand, 26 de anchete ale unor societati de pe Wall Street. Succesul demersului sta, insa, sub semnul intrebarii. Deunazi a fost invocat argumentul lipsei cadrelor necesare pentru scotocirea gigantilor financiari cazuti. O treime dintre agentii FBI se lupta inca cu terorismul. In tandem, se declanseaza oficial si batalia impotriva gulerelor albe din paradisurile fiscale care protejeaza mare parte din castigurile globului
.
Ce se intampla acum in statele europene?
Teama ca ne pierdem banii din conturi este prezenta. Pana si in Elvetia, considerata cea mai stabila tara din punct de vedere financiar, oamenii isi retrag banii din bancomate, desi stiu ca nu e niciun pericol sa ramana fara ei. Nemtii, in schimb, care si-au investit economiile in instrumente financiare complexe, resimt acut hemoragiile din conturi.
Imprumuturile bancare devin garantate in tot mai mare masura, in cuantum de minimum 50.000 de euro, sau chiar integral, in functie de decizia fiecarui stat membru1. Bancile nationale si guvernele furnizeaza lichiditati pe termen lung. Ba chiar se nationalizeaza unele banci aflate in dificultate (exemplu: Northern Rock, Bradford & Bingley - Anglia; Fortis - nationalizare partiala - Belgia si Tarile de Jos). Altele intra in procesul de achizitii si fuziuni (exemplu: HBOS, Alliance & Leicester - Anglia; Dresdner Bank - Germania).
Actiunile pe bursele europene se ofilesc tot mai tare. La fel si directoratele unor banci. Trei membri din conducerea bancii franceze Caisse d’Epargne, care gestioneaza economiile a 27 de milioane de francezi, au fost nevoiti sa demisioneze din cauza pierderilor de sute de milioane de euro.
In schimb, ratele dobanzii si comisioanele se umfla. De fapt, criza creditului, spre deosebire de o criza bursiera, are mecanisme mai sofisticate si este contagioasa in spatiul mai putin vizibil al economiei reale. Finalitatea sa consta in constrangerea potentialului de crestere economica.
Cert este ca actiunile individuale nu reusesc sa calmeze pietele. Consiliul European de la Bruxelles a chemat, saptamana trecuta, toate statele membre la actiuni concertate intr-un plan comun de restabilire a increderii in sectorul bancar. Altfel, avantajele acordate anumitor banci risca sa devina abuzuri si sa distorsioneze concurenta loiala pe piata comunitara. Apoi, capitalurile nationale risca sa se scurga spre tarile care garanteaza creditele integral (Irlanda, Germania, Austria, Slovenia, Slovacia etc.) sau spre cele care au praguri de garantii superioare reglementarilor europene de 50.000 euro (Marea Britanie, Danemarca, Spania, Belgia, Finlanda, Italia etc).
Tentaculele crizei financiare par mai puternice decat s-au asteptat initial analistii. Pansamentele de miliarde de euro aplicate de statele lumii se dovedesc insuficiente. Imediat, dupa alegerile americanilor, din 4 noiembrie, europenii incearca sa puna pilonii unui nou regulament financiar international, similar sistemului de la Bretton Woods, lansat la New York.
Sunt romanii mai protejati decat ceilalti cetateni europeni?
In calitate de clienti bancari, raspunsul este nu. Privilegiul imunitatii nu mai surade niciunei economii. Dar tarile aflate in dificultate pica in plasa de siguranta europeana. De pilda, Ungaria e tinuta in viata de Banca Central Europeana, cu un imprumut de 5 miliarde de euro.
Intr-adevar, romanilor le-a fost dat sa traiasca pe viu riscul valutar, in repetate randuri, cand vedeau cum lasa pe tejghea teancuri tot mai groase de bani pentru aceleasi produse. Pe de alta parte, romanilor le-a fost dat sa se bucure si de cresterea veniturilor si a imprumuturilor fara precedent. Doar ca circa 90% dintre acestea s-au dus tot spre consum si asta din cauza noastra, consumatorilor mult prea dornici sa ne cheltuim in prezent veniturile viitoare.
In actuala naduseala financiara, mai apriga decat cea de acum aproape 80 de ani, romanul este obligat sa descopere virtutile economisirii si ale cumpatarii. Creditarea a devenit prea scumpa. Cele mai lovite vor fi gospodariile cu venituri mici care s-au imprumutat pentru a-si cumpara o locuinta. O masura utila cred ca ar trebui sa constea in inghetarea temporara a prescrierilor ratelor ipotecare pentru persoanele vulnerabile si reducerea datoriilor gospodariilor insolvente. Neinterventia in situatia incapacitatii de plata a acestor familii, determinata in special de cresterea dobanzilor, nu va face decat sa transfere costurile actuale intr-o problema sociala, care va genera, in viitor, dificultati si costuri si mai mari.
Ba, mai mult, romanii au sesizat, la plata ratelor bancare, ca bancile au modificat unilateral si netransparent dobanzile si comisioanele. Plangerile au curs spre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, care a si initiat un proiect de ordonanta de urgenta care reglementeaza relatia dintre clienti si banci. Practic, bancile nu vor mai putea introduce sau mari comisioanele pe durata derularii unui contract, iar dobanda va fi calculata transparent. Doar ca amenda de cel mult 10.000 de euro este derizorie. Va fi probabil mult zgomot, pana la eventuala sa intrare in vigoare, la 1 ianuarie 2009, insa cu efect nul in ceea ce priveste protectia efectiva a romanului creditat. Pentru a ne proteja cu adevarat, solutia ramane recitirea cu atentie a contractelor de creditare. Daca consideram util, putem gandi o refinantare a creditului la o alta banca, in conditii mai avantajoase.
Probleme specifice pot sa apara si la nivelul sectoarelor economiei reale, care risca sa fie sugrumate de rate ale dobanzilor prea mari, de inasprirea conditiilor de creditare (bine-venite de altfel) si de costuri mari de refinantare. In aceste cazuri, garantarea publica a datoriilor intreprinderilor solvente mici si mijlocii, pentru a evita riscul refinantarii datoriei pe termen scurt, ne-ar putea poteja de ingrata situatie a falimentului si a somajului. Nimeni nu discuta, insa, despre asa ceva.
Nu in ultimul rand, poate merita discutata serios si alternativa crearii unui fond pentru garantarea publica a lichiditatilor necesare institutiilor financiare sanatoase. Existenta unei astfel de rezerve alimenteaza increderea in sistem, evitand blocajele generate de o eventuala panica a clientilor bancari si nu, in mod obligatoriu, o cheltuiala efectiva. Fara acces la un sistem bancar solid, eficient si creativ, economia reala nu se poate dezvolta rapid.
Unde si cum ne protejam economiile pe timp de criza?
Plasamentele in titluri de stat garantate 100% sunt cele mai sigure. Urmeaza bancile comerciale aflate pe listele de garantare a fondurilor, cu atat mai mult cu cat Europa sare acum in sprijinul deponentilor. Pentru conturile care depasesc pragurile de garantare avem optiunea de diversificare a depozitelor in mai multe banci. Daca sumele sunt semnificativ mai mari, este recomandabil dialogul direct cu departamentul de private banking care poate oferi sfaturi utile. Pentru cei cu apetit mai ridicat pentru risc si care pot opta pentru investitii pe termen lung, achizitiile de actiuni pe bursa sunt o solutie buna in aceasta perioada.