Pe aceeași temă
Mai cu scandal, mai pe ascuns, se pare ca, pana la urma, compania integrata de energie va fi infiintata, ca deznodamant al unei dispute de mai bine de un an privind organizarea sectorului energiei electrice din Romania. Compania va cuprinde Hidroelectrica, Turceni, Rovinari si cele trei Electrice neprivatizate, adica intre 50 si 80% din curentul care se produce si se consuma in tara. Ea valoreaza circa 24 de miliarde de euro si va domina un sector marcat de acuzatii de coruptie nerezolvate in justitie. Din cateva motive, infiintarea companiei integrate de electricitate are toate ingredientele unui dezastru pentru functionarea sectorului energetic.
E ingrijorator, in primul rand, ca o decizie atat de importanta se ia in Romania prin ordonanta de urgenta, evitandu-se dezbaterile pe fond, desi oponentii sunt mult mai numerosi si au argumente mai puternice decat sustinatorii ideii. Sustinatorii oficiali, inainte de alegeri, erau Cabinetul, Electrica si AVAS. Intre oponenti se numara Comisia Europeana, finantatori internationali, consultanti pe energie din mediul privat, Hidroelectrica (management, sindicate), specialisti din Ministerul Economiei, unele partide si, din declaratiile presedintelui Basescu, chiar CSAT. Pozitiile contra companiei n-au fost luate in calcul in decizia finala, desi justificarile pro companie pur si simplu nu stau in picioare. Sa le luam pe rand pe cele mai importante.
Nevoia de investitii
Sustinatorii companiei integrate argumenteaza ca aceasta va avea o putere mare pe piata si poate sa atraga investitii, imprumuturi, capital prin vanzarea actiunilor companiei pe o bursa straina. Dar valoarea companiei nu poate fi mai mare decat a activelor ce o compun, iar vanzarea pe bursa nu ar aduce mai multi bani decat privatizarea pe bucati cu investitori strategici. Turceni si Rovinari sunt la limita rentabilitatii, nu indeplinesc conditiile de mediu agreate cu UE si, daca nu se retehnologizeaza rapid, pana in 2010-2012 vor fi inchise rand pe rand unitati de productie. Adaugand la costurile de azi pe cele de retehnologizare, e foarte posibil ca Turceni si Rovinari sa fie deja niste pietre de moara si vedem ca pentru ele nu mai exista acelasi interes privat ca in urma cu 4-5 ani, cand s-a vrut prima oara privatizarea lor. La Hidroelectrica situatia nu e mai roza: curentul hidro e "ieftin" pentru ca e subevaluat, nu se iau in calcul costurile de investitii sau de retinere a personalului calificat. Fara o baza de active profitabile, nimeni nu va da bani cu imprumut companiei integrate. Iar tranzactionarea actiunilor pe o bursa straina, ca solutie de finantare, e o gluma: suntem in plina criza, listarea la bursa necesita profitabilitate dovedita pe termen lung, in timp ce investitiile trebuie facute urgent, in 2-3 ani.
Preturi mai mici pentru consumatori
Al doilea argument este ca, daca se concentreaza productie ieftina de curent electric, compania va avea preturi mai mici pentru consumatori. Acest obiectiv e in contradictie cu primul, de atragere a capitalului privat (capital, imprumuturi), deoarece privatii sunt atrasi de profit, nu de perspectiva de a oferi protectie sociala clientilor. Daca vrei profit, cresti pretul cat suporta piata. Mai mult chiar, o asemenea companie ar avea o marja mare de manipulare a preturilor: acestea vor fi la nivelul concurentei (mai mari), iar daca un concurent devine incomod, poate fi usor eliminat de pe piata prin preturi de dumping o perioada de timp. Faptul ca actionarul majoritar va ramane statul nu e de natura sa elimine practicile de acest gen; dimpotriva, va aparea tentatia de "captura" a companiei si manipularea ei pentru scoaterea din joc a companiilor adversarilor politici. O asemenea tentatie apare oriunde exista un monopol de stat; dar diferenta intre noi si Franta sau Germania e faptul ca acolo justitia functioneaza.
Apoi, preturile pentru consumatori ar trebui sa fie nu mici, ci competitive. Intensitatea energetica in Romania (cantitatea de energie consumata pentru un euro de produs) e de trei ori peste media europeana, iar un pret tinut artificial la nivel mic nu face decat sa intretina ineficienta. Preturile ar trebui sa includa costurile de mediu (retehnologizare) si sa indice faptul ca energia e o resursa limitata, dar in acelasi timp sa fie cel mai mic pret care s-ar putea obtine dupa includerea tuturor acestor constrangeri. Pe scurt, asa ceva iese din piata competitiva. Piata se poate crea daca in sectorul energetic se separa partea de monopol natural (retele de distributie si transmisie) de partea competitiva (productie, furnizare). Retelele sunt reglementate, iar piata competitiva este formata din actori atomizati care intra in concurenta puternica, pretul reducandu-se pana aproape de costul real, complet al energiei. Tocmai asta urmaresc directivele UE.
Noi, insa, mergem invers: intai am construit piata competitiva cu rezultate bune de 2-3 ani incoace (inclusiv tranzactiile "baietilor destepti" s-au redus odata cu cresterea bursei de energie OPCOM). Acum, insa, regrupam distributia (cele trei Electrice) cu productia (Hidroelectrica, Turceni, Rovinari) intr-un monopol partial privatizat. Evident, preturile nu vor putea fi competitive in sensul pietei libere: fie vor ajunge sa fie mult mai mari, daca se urmareste profitabilitate, fie vor fi scazute sub costuri si subventionate de la buget, in special inainte de alegeri, daca statul ramane actionar majoritar.
Experienta altor tari indica faptul ca, totusi, pretul e cel mai scazut acolo unde piata e atomizata si competitiva: Polonia, Romania azi. Asta se intampla chiar daca producatorii sunt toti de stat, dar separati si transparenti, si mai ales tranzactioneaza pe o piata competitiva ca bursa de energie OPCOM. S-a vazut din evolutia Turceni si Rovinari, dupa spargerea CONEL: daca la inceput inregistrau pierderi, raspunderea individuala a managementului celor doua companii a facut ca ele sa treaca pe profit, reducandu-si drastic consumul de energie primara. Daca le regrupam, dispare transparenta si ne intoarcem la subventiile incrucisate din vremea CONEL, cand ineficientele unei entitati erau acoperite din profiturile alteia si nimeni nu mai stia la ce cost se produce.
Performantele Turceni, 2008 fata de 2000
Nu in ultimul rand, ni se dau asigurari ca, desi compania va fi privatizata partial, controlul va ramane la stat. Dar cine este acel stat care va ramane actionar majoritar si cum ii va da socoteala compania pentru activitatea ei? Legea spune ca Ministerul Economiei si Finantelor e responsabil de politica si securitatea energetica. AVAS are in atributii privatizarea companiilor din portofoliu, la pret cat mai bun pentru stat. Ambele sunt motive cat se poate de legitime, insa, in cazul companiei integrate de electricitate, incompatibile. Ministerul nu se poate ocupa de siguranta energetica, daca nu mai detine in portofoliu tocmai cele mai importante active din sector, pe cele din Hidroelectrica, care asigura continuitatea livrarii de electricitate in perioadele de varf de consum. Cine detine aceste active controleaza practic tot sectorul energetic si ele ar fi trebuit sa ramana la MEF.
La randul sau, AVAS vrea sa vanda cat mai scump companiile din portofoliu. Desigur, un monopol s-ar vinde mult mai bine decat unitatile componente, ceea ce ar fi o justificare a infiintarii companiei, desi e in detrimentul consumatorului final. In al doilea rand, cum AVAS mai are de privatizat si alte intreprinderi, unele energofage, va avea tot interesul sa furnizeze acestora, pana la privatizare, curent ieftin de la compania integrata, ca ele sa para mai profitabile investitorilor.
In cele din urma, cine va fi managementul companiei integrate? Cum Electrica este compania mama, probabil managerii de azi ai companiei vor administra intregul holding, iar numirea si inlocuirea lor va fi facuta de AVAS. Are insa AVAS suficienta competenta in domeniul energetic? Se pricep managerii unei companii de distributie la administrarea unei companii integrate care detine si productie?
Imaginea Romaniei in regiune
O a treia justificare a companiei e ca aceasta ar fi un actor regional care va face investitii in tarile din zona, ceea ce ne va creste prestigiul. Trecand peste faptul ca, inainte de a investi in regiune, compania trebuie sa investeasca enorm pe plan intern ca sa nu dea faliment, nu cred ca principalul scop al unei companii energetice poate fi o campanie de branding de tara. Compania ar trebui sa se orienteze fie pe profitabilitate, fie sa ofere preturi competitive pentru consumatori, dar nu sa cumpere cu tot dinadinsul active in alte tari. Venim cam tarziu pentru asta, tot ce a meritat cumparat in zona a fost deja cumparat de marile companii europene. Daca vrem prestigiu, in loc de un mamut falit, am putea sa promovam un model de eficienta, ca OPCOM, care poate deveni bursa regionala de energie si una dintre cele mai bune din Europa. Aceasta, ca orice piata competitiva, ar fi insa imediat distrusa de aparitia unui vanzator dominant cum este compania integrata, care ar periclita concurenta.
Cam acestea sunt argumentele oficiale pentru infiintarea companiei si criticile aduse lor. Ce e mai tragic, toate celelalte pozitii publice ale sustinatorilor companiei sunt de tipul: "ar fi intr-adevar mai rau decat azi, dar mai putin rau decat in alte state UE". De pilda: creste concentrarea de piata, dar nu depaseste media europeana; mai sunt si alte state care au monopol pe energie electrica, ne putem face si noi unul, chiar daca deja aveam piata competitiva si functiona; se face integrare verticala a productiei cu distributia, impotriva directivelor UE, dar macar nu includem reteaua de transmisie (Transelectrica) in mamut, lucru care chiar ar fi declansat sanctiuni din partea Comisiei etc. Lasand la o parte faptul ca nu sunt in intregime adevarate, toate acestea nu sunt motive legitime. Ele se traduc in costuri suplimentare pentru consumatorul final (pret mai mare, optiuni mai putine), care poate ar fi justificate daca beneficiul obtinut in schimb ar fi suficient de mare. Care e insa beneficiul? Compania integrata nu schimba nimic, fizic, in sectorul energetic si nici nu aduce macar in sector know-how-ul pe care l-am fi obtinut din privatizarile cu investitori strategici. Pur si simplu e o reimpachetare a activelor existente azi, cu toate ineficientele lor. La aceasta adaugam doar lipsa de transparenta si puterea de monopol care, in lipsa unei justitii functionale, va ajunge probabil la discretia grupurilor de interese ce dau tarcoale sectorului energetic.
