Pe aceeași temă
Analiştii şi-au revizuit sever estimările privind evoluţia leului în contextul tensiunilor politice.
„Ador cursul de schimb liber pentru că, ori de câte ori politicienii greşesc, asta se vede în cotaţia monedei naţionale“, mărturisea în urmă cu mai bine de un an, la Viena, guvernatorul băncii centrale a Serbiei, Radovan Jelasic.
Într-adevăr, într-o economie liberă, moneda naţională şi titlurile companiilor listate la bursele de valori sunt cele mai vulnerabile în faţa crizelor politice. Ceea ce s-a putut observa în ultima perioadă, când politicienii angajaţi în cursa pentru Cotroceni au abandonat discursurile pentru a gestiona o criză politică trasată sub forma unui cerc vicios aproape perfect, în interiorul unei crize economice de a cărei apăsare s-au cam plictisit, pentru că, probabil, nu o simt în buzunare.
1.000 lei vechi în 17 zile
În data de 29 septembrie 2009, când guvernul de coaliţie condus de premierul Emil Boc punea la punct ultimele detalii ale prezentării noii Legi a pensiilor în parlament, euro era cotat în piaţa valutară a băncilor la 4,1851 lei.
În data de 15 octombrie, când opoziţia respingea fără argumente un cabinet condus de economistul Lucian Croitoru, leul alunecase deja cu 2,53%, până la o cotaţie de 4,2937 lei/euro. În esenţă, deprecierea cu 2,5 % a leului scumpeşte toate creditele în valută şi lansează presiuni inflaţioniste, deoarece facturile multor servicii, cum ar fi telefonia, de pildă, sunt calculate în euro.
Costul de nervozitate
De altfel, analiştii şi-au revizuit sever estimările privind evoluţia leului în contextul tensiunilor politice. La finalul săptămânii trecute, analiştii de la Citi Bank au prognozat că, la finalul anului, un euro va fi cumpărat cu 4 lei şi 32 de bani, în creştere cu 5,3% faţă de estimarea anterioară a cursului de schimb al monedei naţionale, de 4,1 lei. Economistul şef pentru regiunea central şi est-europeană al Citi Group, Ilker Domac, lasă să se înţeleagă că acest curs de 4,32 lei pe euro va fi susţinut de banca centrală, de la care se aşteaptă să aibă „o prezenţă activă pe piaţa valutară, pentru a contracara efectele negative ale incertitudinii politice“. Aprecierea leului, de altfel lentă, este condiţionată de continuarea programului de reforme necesare menţinerii acordului cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Comisia Europeană.
Deocamdată însă, leul face faţă presiunilor de depreciere, din cauza sentimentului că riscul asociat economiei româneşti este crescut. Fundalul politic zgomotos face ca moneda naţională să fie mai fragilă. În ziua căderii cabinetului interimar, condus de Emil Boc, leul se tranzacţiona pe pieţele internaţionale în culoarul 4,33–4,29 lei pentru un euro.
Şansa crizei baltice
În prima jumătate a lunii octombrie, leul a avut, dacă se poate spune aşa, şansa de a se mişca pe o piaţă dominată de spaima „crizei baltice“, spune Lars Christensen. Pieţele financiare se temeau de o iminentă prăbuşire a monedei naţionale a Letoniei, care ar putea antrena valuri de depreciere în toată regiunea, inclusiv asupra zlotului polonez, susţinut de o economie aparent mai rezistentă la criză. Spre deosebire de moneda Letoniei, leul are „acoperire“ într-o rezervă valutară susţinută de banii FMI şi într-o economie în care importurile au scăzut şi odată cu ele s-a împuţinat valuta care iese din ţară. Totuşi, Christensen mizează pe o depreciere a leului, estimând un curs de final de an de 4,30 lei/euro.
FMI amână tranşa?
În paralel cu refuzul politicienilor angajaţi în cursa electorală de a lua în serios nominalizarea lui Croitoru în fruntea guvernului, a sosit o depeşă de la FMI care anunţa amânarea misiunii tehnice de evaluare a acordului de împrumut până la formarea unui cabinet. FMI lăsa uşa deschisă acordului, însă analiştii de la ING Bank interpretează anunţul ca o pregătire pentru o eventuală amânare a tranşei din decembrie.
„Se poate ca tensiunea politică să continue şi există şanse semnificative ca tranşa din decembrie să fie amânată“, avertizează Nicolaie Alexandru Chidesciuc, economistul şef al ING România.
Dinspre banca centrală a apărut avertismentul că intervenţiile pentru susţinerea leului se vor rări, deoarece, explica Ion Drăgulin, directorul Departamentului de Stabilitate Financiară, menţinerea lor la nivelul actual ar putea periclita adoptarea monedei unice. Chidesciuc descifrează în mesajul băncii centrale posibilitatea unui curs volatil al leului.
De altfel, banca centrală a primit a doua tranşă de 1,85 miliarde de euro din acordul de împrumut semnat cu FMI, însă, potrivit calculelor economiştilor de la ING Bank, a cheltuit aproximativ 1,1 miliarde de euro numai în septembrie, în eforturile sale de a susţine moneda naţională. Intervenţiile sale pentru susţinerea leului s-au intensificat spre finalul lunii septembrie, în paralel cu amplificarea crizei politice.
Prognoza ING privind cursul de la finalul anului este cea mai pesimistă: 4 lei şi 50 de bani pentru un euro. Chidesciuc îşi argumentează estimarea pe fundamentele slabe ale unei economii în care salariile sunt prea mari pentru o productivitate prea mică, iar deficitul fiscal este în expansiune. În plus, spune Chidesciuc, banca centrală însăşi poate fi dispusă să accepte, spre finalul anului sau la începutul lui 2010, o devalorizare uşoară a monedei naţionale, pentru a face faţă presiunilor speculative şi pentru a reuşi să reducă dobânda sa cheie de politică monetară, una dintre cele mai ridicate din lume. Banca centrală este profund preocupată de reducerea dobânzii de politică monetară în încercarea de a ieftini apoi, ca efect, creditele în lei.
Devalorizarea leului, cu efectele sale imediate asupra puterii de cumpărare a românilor, este probabil cel mai evident cost al instabilităţii scenei politice. Pentru că este un preţ cerut pe loc de jucătorii pieţelor financiare, care, spre deosebire de politicieni, îşi fac zilnic temele de lectură riguroasă atât a ştirilor politice, cât şi a celor economice. Şi România oferă, în aceste zile, o combinaţie derutantă de ştiri economice şi politice. //
