Pe aceeași temă
O necesitate pentru ca deja 70% din comertul exterior romanesc se deruleaza cu Uniunea Europeana si cota creste prin insasi adaugarea celor 10 noi membri, unii din chiar arealul traditional de comert exterior al Romaniei. Iar schimburile comerciale externe raman - la nivelul actual de dezvoltare al tarii - cele mai importante fluxuri valutare si financiare internationale ale Romaniei.
Momentul a fost bine ales de catre Banca Nationala, ce are in parohie gestiunea cursului valutar. Euro era in expansiune, ceea ce dadea o coloratura fireasca, daca nu chiar de prestigiu, unui demers care oricum trebuia facut din alte considerente. Un ragaz intelept a fost prevazut intre momentul anuntarii cuplarii la euro si momentul cuplarii propriu-zise.
Intre timp se pot intampla multe, inclusiv in raporturile dintre euro si dolar, in contextul previzibil al declansarii operatiunilor militare americane in Irak si o eventuala amanare a trecerii la euro s-ar putea justifica in functie de consecinte. Inca o data, insa, trebuie subliniat ca, indiferent de consecinte, trecerea la euro ca reper pentru leu este inevitabila.
Guvernatorul Bancii Nationale a incercat, dupa cum era de asteptat, sa minimalizeze consecintele si, ca o expresie in acest sens, a spus ca trecerea la euro nu va modifica tinta de inflatie pe anul in curs, stabilita de catre guvern la 14%, iar de catre Banca Nationala chiar la 13%.
Consecintele nu pot fi insa minore si, in plus, trebuie sa fie clar ca sunt integral la discretia unor tendinte care nu depind catusi de putin de Romania si de ceea ce se intampla in Romania si asupra carora Romania nu poate avea nici o influenta.
Pentru exportatori, "regula dolarului" se va aplica in ce priveste euro. Devalorizarea oficiala a leului fata de euro devine reper, iar cea fata de dolar va fi o derivata decurgand din cursul dolar-euro de pe pietele de schimb internationale. In mod evident, la o devalorizare oficiala a leului cat mai apropiata de inflatia interna, majoritatea exportatorilor castiga: incaseaza in euro, obtinand mai mult in lei la convertire.
Importatorii, dimpotriva, trebuie sa cheltuiasca mai mult in lei pentru a plati in euro. In principiu, exporturile sunt incurajate, iar importurile descurajate. O situatie pozitiva din punctul de vedere al conturilor externe ale tarii!
Daca euro creste in raport cu dolarul pe pietele internationale - decontarea interna facandu-se in lei devalorizati fata de euro - exportatorii romani in euro castiga, dar exportatorii romani in dolari relativ pierd. Dimpotriva, importatorii in euro sunt in pierdere, iar cei in dolari sunt in relativ castig. Pe ansamblu, sunt mai multe exporturi decontate in euro decat in dolari, in timp ce, la import, tranzactiile in euro, desi preponderente, au o pozitie mai slaba, intrucat ponderi mai importante sunt consemnate in cazul tranzactiilor in dolari, indeosebi datorita achizitiilor de hidrocarburi (petrol, gaze) care se fac in moneda americana. Astfel ca situatia pe ansamblu este buna pentru conturile externe ale tarii dar, evident, din cauza scumpirii majoritatii importurilor, o presiune neneglijabila se exercita asupra inflatiei interne!
Daca, dimpotriva, dolarul incepe sa recupereze in raport cu euro - sau, altfel spus, din punctul de vedere al monedei europene, aceasta incepe sa dea inapoi fata de moneda americana (ceea ce se poate, de pilda, intampla dupa razboiul din Irak) -, consecintele se inverseaza.
Numai exportatorii in dolari vor fi in avantaj, cei in euro devenind relativ pierzatori, in timp ce, la import, achizitiile in dolari (de exemplu, cele de energie) se scumpesc, iar cele in euro apar mai lesnicioase. O situatie mai putin presanta pentru preturile interne, dar defavorabila pentru conturile externe!
S-ar repeta, pe un alt plan, situatia din anul 2000. Atunci dolarul - care era reper pentru leu - urca vertiginos pe pietele de schimb si exportatorii majoritari, care incasau in euro, au acuzat pierderi de circa un miliard de dolari. Daca Banca Nationala le-ar fi satisfacut atunci cererea de a adopta euro ca reper pentru a le stopa pierderile, trecerea ulterioara la euro in ascensiune le va fi provocat noi pierderi. Aceste pierderi vor veni insa de acum daca, in conditiile trecerii la euro ca reper pentru leu, dolarul va marca din nou cresteri pe pietele de schimb internationale.
In ce priveste consecintele concrete pentru cazurile individuale - fie vorba de agenti economici sau persoane fizice - regula este simpla, dar greu de a-i satisface conditiile: bine este sa ai incasari in monede in crestere si plati in monede in scadere. Dar cine poate preciza care dintre cele doua valute internationale - euro sau dolarul - va fi moneda in crestere si care moneda in scadere?! Si pentru cat timp?!
Asa ca, pentru persoanele fizice, "regula de aur" este: daca, intre leu si valuta, se opteaza pentru valuta, atunci detinerile trebuie tinute jumatate in euro, jumatate in dolari, consecintele fluctuatiilor dolar-euro compensandu-se! Intr-adevar, nu se castiga, dar nici nu se pierde!
