Febra goanei după posturi

Este de presupus că în multe birouri ale agenţiilor statului lucrurile stagnează deoarece totul s-a aşezat sub zodia schimbărilor. Toată aventura are însă un aer de provizorat, ca şi când oamenii ăştia ar încălzi locul pentru o altă echipă.

Analizat la rece, Cabinetul instalat relativ re­cent la Palatul Victoria are mai degrabă pro­filul unui Executiv interimar, deoarece a pre­luat puterea la mijlocul unui an electoral fier­binte şi va avea, fatalmente, o existenţă limitată la câteva luni. Guvernul actual se vede silit să gestioneze ţara într-un moment extrem de ten­si­onat pentru întreaga suflare eu­ropeană, în care orice de­rapaj poate fi penalizat. Mai mult, Cabinetul condus de Vic­tor Ponta trebuie să ţină cont de agenda de reforme ce­rute de Comisia Europeană şi impuse de Fondul Mo­netar Internaţional. Dacă răsfoieşte neglijent această agendă, atunci economia Ro­mâniei este pândită de o serie întreagă de ris­curi, inclusiv tăierea ratingului de ţară, fuga ca­pitalurilor şi devalorizarea monedei na­ţio­nale.

În aceste condiţii, dinspre Palatul Victoria ar tre­bui să vină mesaje privind consolidarea sta­tului de drept, continuarea programului de re­forme menite să modernizeze şi să fortifice Ro­mânia şi menţinerea ţării pe un traseu de sta­bilitate economică. În plus, trebuie să ne pre­gătim cu scenarii alternative pentru even­tualitatea unui colaps al Greciei, al şaselea investitor al ţării, important partener de afa­ceri comerciale şi bancher ca­re a atras şi plasat sute de mi­lioane de euro în România. Suntem pe unda principală de şoc în cazul unui prăpăd grecesc, nu vom putea evita con­ta­minarea şi, mai grav, nu pu­tem decât să limităm pier­derile. Dar acesta este, deo­camdată, doar un sce­na­riu de­zastruos care mai poate fi evitat. Toată suflarea ad­mi­nistraţiei ro­mâ­neşti ar trebui să se poziţioneze în block star­turi pentru a asigura stabilitatea reală a ţării, cu scopul de a fortifica o eco­nomie plăpândă.

Deocamdată însă, administraţia pare de­ru­tată. Se profilează schimbări la toate nivelele. Într-o singură săptămână s-au produs trei valuri de schimbări, la diversele agenţii ale sta­tului. Sunt cei care au plecat incompetenţi? Nu ştim asta. Unii dintre cei eliberaţi din func­ţii lucraseră doar câteva luni şi nu avuseseră prea mult timp să dovedească mare lucru. Sunt înlocuitorii competenţi? E greu de apre­ciat. Nu avem criterii clare, precise şi eficiente care să definească alegerea noilor şefi. E mai degrabă o fervoare a schimbării, prin care pu­terea executivă a ţării vrea să-şi impună au­toritatea.

Când agoniza în opoziţie, actuala coaliţie de guvernare reproşa fostei puteri executive faptul că utilizase excesiv criteriul politic în schimbarea şefilor diverselor ministere, agen­ţii şi companii ale statului. Această pozi­ţio­nare critică avea marele merit că promitea o schimbare a manierei în care este gestionată ţara, anume abandonarea criteriului politic de selecţie în favoarea meritului. De altfel, aces­ta este secretul unei bune funcţionări a sta­tului, impunerea meritocraţiei în locul impos­torilor, alungarea celor ce profită de con­junc­tură şi se plasează cu dibăcie într-o poziţie favorabilă în teren. Sub umbrela partidelor po­litice s-au adăpostit o mulţime de personaje dornice să facă o carieră rapidă şi, mai ales, să servească un ţel aflat în spatele scopului declarat, cum avertiza Sun Tzu în Arta răz­boiului. Cum ar fi îmbogăţirea rapidă sau chiar salvarea unor mari averi de la pră­bu­şi­rea sub criză şi a unor cariere politice de sub spectrul puşcăriei.

O privire aruncată asupra cărţii de vizită a unora dintre noii şefi impuşi de schimbare îngrijorează. Nu putem vorbi de o expertiză remarcabilă, aşa cum ar avea nevoie o ţară, nu doar în vremuri de criză, nici de cariere fără pată. Dimpotrivă, unii dintre cei plasaţi în prim-plan ar avea extrem de mari di­fi­cultăţi să obţină o asemenea poziţie într-un alt stat european.

Noul şef al Autorităţii pentru Valorificarea Ac­tivelor Statului (AVAS), de pildă, a eşuat în afaceri, deşi a beneficiat de diverse contracte cu firme de stat, a folosit bani europeni şi este consultant pentru antreprenori. Probabil a eşuat în afaceri din cauza crizei. Lista este lungă şi rămâne, probabil, deschisă.

Este de presupus că în multe birouri ale agen­ţiilor statului lucrurile stagnează deoarece to­tul s-a aşezat sub zodia schimbărilor. Toată aventura are însă un aer de provizorat, ca şi când oamenii ăştia ar încălzi locul pentru o altă echipă. Atenţie însă, această febră a schim­bărilor, pe alocuri nefericite, poate de­zamăgi rapid. Vorba lui Confucius, „o mică ne­răbdare poate ruina un plan măreţ“. //