Pe aceeași temă
Aspru criticat în presa americană pentru că şi-a abandonat reputaţia de avocat al austerităţii, FMI vine la Bucureşti într-o vizită de politeţe, dacă nu i se va pune pe masă o agendă de lucru cu problemele rezolvate.
Echipa tehnică a Fondului Monetar Internaţional (FMI) va pipăi, în aceste zile, pe viu, temperatura corpului politic românesc. Pe agenda Fondului, Bucureştiul este un punct cheie. Dacă autorităţile române nu vor prezenta schiţa bugetului pentru anul viitor, iar parlamentul nu va lucra pe marginea legilor importante pentru sănătatea economiei, sunt slabe şanse să primim tranşa. Deşi legile privind salariile şi pensiile sunt puncte esenţiale, probabil cea mai importantă lege este aceea a răspunderii fiscale. Ungaria a elaborat-o deja, ceea ce a fost un punct consistent al analizei privind stadiul acordului său cu FMI.
În timp ce tehnicienii Fondului citesc foaia de parcurs a acordului care dezleagă accesul la bani, pe culoarele bizantine ale parlamentului se ţes intrigi.
Un scop fără sens
Scopul urmărit este respingerea unui guvern condus de Lucian Croitoru, fără a se şti precis ce şanse are de a se apuca de treabă un eventual cabinet dirijat de primarul Sibiului. Poate de aceea dinspre coaliţia conjuncturală a opoziţiei româneşti nu a apărut nicio schiţă de program de guvernare. Ceea ce demonstrează incertitudinea care pluteşte peste regimul fiscal, deoarece, dacă, prin reducere la absurd, ca-n matematică, s-ar instala un Cabinet Johannis, acesta n-ar avea
altă preocupare decât să organizeze alegerile. În ecuaţia „cabinetului fantomă“, despre a cărui alcătuire n-avem nicio informaţie, nu poate intra chestiunea Legii bugetului pentru 2010, deoarece partidele care-l susţin nu au o viziune comună asupra politicii fiscale. Social-democraţii au dat semnale privind înlocuirea cotei unice cu impozitul progresiv, mişcare destul de greu digerată de către liberali. Le va fi aproape imposibil tehnicienilor de la FMI să desluşească filosofia care va sta la baza alcătuirii unui buget pentru 2010, în viziunea coaliţiei anti-Băsescu.
Totuşi realitatea dură a momentului este nevoia de bani. Spre vistieria ţării vin încasări bugetare insuficiente pentru a susţine cheltuielile, care sunt aproape exclusiv centrate pe plata salariilor şi a pensiilor.
Joc de miliarde de euro
De concluziile echipei tehnice a Fondului depinde nu doar cea de-a treia tranşă a împrumutului semnat cu FMI, în valoare de 1,56 miliarde de euro, ci şi cele 360 de milioane de euro de la Banca Mondială şi încă un miliard de euro dinspre Uniunea Europeană. În total, România aşteaptă o infuzie de peste 2,9 miliarde de euro în ultima lună a anului de la finanţatorii cu care s-a înţeles în primăvara trecută, în cadrul general al acordului stand-by. O eventuală amânare a tranşei a treia din acordul cu FMI ar echivala cu un dezastru, ceea ce probabil ar trage cortina peste cel de-al doilea act al piesei „noi vrem să smulgem puterea“.
Ar urma sceneta acuzărilor reciproce în încercarea de a stabili vinovăţii. În esenţă, o plecare dezamăgită a misiunii Fondului ar coborî instantaneu ratingurile ţării, ceea ce ar face ca împrumuturile externe să fie costisitoare şi inaccesibile. Dacă statul ar încerca să-şi plătească facturile împrumutându-se din piaţa internă, cheltuielile sale cu dobânzile ar alimenta şi mai vârtos deficitul fiscal şi ar menţine ridicate dobânzile în piaţa bancară. Dar lucrurile nu se vor opri aici, deoarece conjunctura generală rămâne una de criză. Marea Britanie tocmai a afişat o cădere mai amplă a economiei sale faţă de estimările analiştilor (-0,4%), ştire care a lovit toate monedele din regiunea central şi est-europeană. Analiştii de la ING România suspectează o activitate intensă a băncii noastre centrale în piaţa valutară pentru a ţine leul sub o cotaţie de 4,30 lei/euro în acest context turbulent.
În această conjunctură globală, în care criza mocneşte sub capacul eforturilor marilor puteri economice, care au finanţat masiv FMI cu scopul de a ţine pe linia de plutire economii fragile cum este şi aceea a României, lucrurile se complică. Banii pe care România îi aşteaptă de la FMI & co fac diferenţa pentru bugetul care intră în iarnă cu un leu volatil, care, iată, a început să dreneze bani din vistieria băncii centrale. La ultima revizie, FMI nota că „leul a rămas relativ stabil faţă de euro, de la sfârşitul lunii martie, cu nici o intervenţie a băncii centrale“. A intervenit criza politică şi banca centrală umblă la rezerve. În acest moment, spune economistul Ilker Domac de la Citigroup, pentru a menţine un curs al leului în jurul pragului de 4,30 lei/euro, Banca Naţională a României (BNR) ar putea face „mişcări neidentificate în rezervele internaţionale, inclusiv vânzări de valută în numele guvernului, printre alte lucruri“.
Economistul american Nouriel Roubini, respectat datorită abilităţii sale de a profeţi actuala criză financiară cu mult timp în urmă, avertizează că state ca România, Bosnia, Ungaria, Letonia, Serbia şi Ucraina nu sunt imune la criză, chiar şi cu banii FMI cu tot. Însă, spune Roubini, „în cazul în care finanţarea este oprită, în aceste ţări ar înflori din nou o criză a contului de capital“. Cu alte cuvinte, străinii şi-ar scoate banii din ţările respective.
România însă, spune Roubini, este punctul fierbinte al regiunii şi „ar putea pune FMI într-o poziţie dificilă. Prăbuşirea bruscă a guvernului în octombrie a lăsat un vid politic şi a crescut temerile despre capacitatea ţării de a respecta acordul de împrumut de 20 de miliarde de euro“. Însă posibilitatea amânării celei de-a treia tranşe din acordul stand-by al României ar avea efecte mai ample, dincolo de graniţe. „Îngrijorarea pieţelor financiare este aceea că situaţia politică incertă din România ar putea afecta viabilitatea întregului program“, conchide Roubini. Probabil FMI vine nu doar din politeţe, ci pentru că este într-o mare dilemă. //
