Pe aceeași temă
In urma unei misiuni la Bucuresti - care, in baza prevederilor Cap. IV din Statut privind consultarile periodice cu fiecare dintre tarile membre, a facut evaluari asupra evolutiilor economice din Romania -, FMI a identificat trei probleme majore pentru aceasta in momentul de fata, care, in conceptia expertilor institutiei financiare de la Washington, constituie tot atatea motive de ingrijorare: inflatia inca prea ridicata, slabirea cresterii economice si extinderea periculoasa a deficitului de cont curent extern. Sunt diagnoze rezultand firesc din simplele constatari ale derularilor economice din 2005 si din analiza tendintelor ce se prefigureaza pentru 2006. Nu este aproape nimic de comentat in domeniu. In discutie sunt insa ierarhia ingrijorarilor si deci prioritatile in politicile de urmat, pentru FMI pe primul loc gasindu-se inflatia si combaterea acesteia. tinta de inflatie pe 2005 a fost ratata, dar nu aceasta este problema. Marea problema este ca a fost ratata in ciuda unor eforturi dramatice si a unor costuri fabuloase ale operatiunilor desfasurate de Banca Nationala in acest scop. Ceea ce a demonstrat ca scaderea inflatiei nu a fost un fenomen natural, izvorand din starea economiei, ci un produs artificial, pentru obtinerea caruia se cheltuieste foarte mult in comparatie cu beneficiile rezultate. 8,6% inflatie pe anul 2005 s-a realizat cu un sir intreg de victime grele: incetinirea cresterii economice, aprecieri ale cursului leului fara acoperire in castiguri de productivitate a muncii, exportatori scosi din joc, stimularea consumului din import, labartarea riscanta a deficitului extern. Nu sunt efecte de gluma, de te intrebi daca scaderea inflatiei merita un asemenea pret! O reducere cu orice pret a inflatiei, numai pentru ca aceasta este inca in Romania cea mai inalta din regiune, este o optiune gresita si chiar periculoasa. In masura in care peste jumatate din inflatia de 8,6% a provenit din cresteri programate oficial ale tarifelor la energie, cu impactul lor general in economie, inseamna ca tot restul preturilor din economie sa nu inregistreze o crestere decat de vreo 4%, inflatie anuala inca imposibila in Romania! Lovita in 2005 din toate partile, cresterea economica se poate spune ca inca a rezistat eroic. Asaltul impotriva cresterii economice a fost masiv in 2005.
Cea mai puternica agresiune a venit probabil chiar din partea politicii de dezinflatie cu orice pret. Constrangerile monetare generalizate au fost resimtite puternic de partea sanatoasa a economiei si mai putin de partea nesanatoasa pe care o vizau constrangerile si care, prin arierate, a ocolit verdictul pietei. Aceasta, in timp ce s-au restrans sau au fost inhibate posibilitatile celor care aveau perspective de expansiune. Inundatiile in sine, precum si efectele lor pe termen lung (infrastructuri distruse, transporturi ingreunate, contracte amanate sau anulate) au contribuit serios la deprimarea cresterii economice. In sfarsit, toate distorsiunile si disfunctiile economiei s-au adunat in deficitul extern, care a scapat caii. Deficitul comercial, care are ponderea majoritara in deficitul de cont curent extern, a trecut de 10 miliarde de euro, la numai 22 miliarde de euro exporturi. Iar FMI a calculat ca, in echivalent PIB, deficitul de cont curent extern a depasit 9,4%, cota incendiara! In deficitul de cont curent extern s-au strans toate nefericirile: incetinirea cresterii economice, prabusirea contributiei directe a productiei interne si indeosebi a productiei industriale la cresterea economica, aprecierea leului fara castiguri corespondente in productivitatea muncii, scumpirea petrolului pe pietele internationale, lupta impotriva inflatiei cu ajutorul cursului valutar, incredibila si inadmisibila stimulare a importurilor, faptul ca exporturile au incetat sa mai fie motor al cresterii economice.
In fata acestui tablou macroeconomic, FMI avertizeaza ca tintele guvernamentale pe 2006 pacatuiesc prin prea mult optimism. Potrivit FMI, cresterea economica in 2006 nu ar putea atinge 6%, cat a proiectat guvernul, ci 5, maximum 5,5%. Inflatia nu ar putea cobori la 5%, cat si-a propus Banca Nationala, ci doar la 6,5%. Cat despre deficitul de cont curent extern, prescriptia FMI este reducerea obligatorie a acestuia (la 9% echivalent PIB) prin descurajarea cererii interne, pe de o parte, pe calea promovarii unor politici salariale restrictive (salariile in sectorul bugetar sa fie majorate o singura data in anul in curs si doar in masura castigurilor generale de productivitate), iar, pe de alta parte, pe calea restrangerii creditarii. Este interesant ca FMI aparent nu-si mai pune caru-n pietre pentru majorarea TVA sau a nivelului cotei unice, in vederea descurajarii necesare a cererii interne. Si este de presupus ca nu pentru ca s-ar fi lasat sedus de virtutile actualei cote unice, de care nu a prea fost convins inca de la inceput. Probabil, insa, a considerat ca niscai conditii fiscale mai favorabile ar putea fi lasate la dispozitia capitalului strain acum, cand Romania tot a incredintat acestuia sectoarele majore din economie. Oricum, restrangerea deficitului extern pe calea descurajarii cererii interne este singura reteta mai concreta pe care FMI o prescrie. Semn, probabil, ca FMI, daca este ingrijorat de ceva, atunci este vorba de deficitul extern. FMI, desi insista si iar insista asupra scaderii inflatiei, stie mai bine decat oricine ca de inflatie n-a murit nimeni, in timp ce de deficite externe - da!
Toate marile crize financiare pe care FMI a fost nevoit sa le infrunte in diferite tari de pe mai multe continente au avut la baza deficite externe ce, la un moment dat, au devenit nefinantabile. In rest, FMI nu prea ne spune ce masuri ar trebui intreprinse pentru a se realiza tintele de inflatie si de crestere economica ce ar putea, potrivit expertilor sai, sa fie atinse. Cu sau fara acord cu FMI (caci se vorbeste de o posibila realuare a acordului FMI-Romania), politica economica trebuie sa-si stabileasca prioritati. Toate tintele prevazute, atat in varianta guvernului, cat si in varianta FMI - si scaderea inflatiei, si dinamizarea cresterii economice, si reducerea deficitului extern - nu sunt posibile de atins in acelasi timp. 2005 a dovedit acest lucru cu prisosinta, implicand ratarea tuturor tintelor in incercarea de a le atinge pe toate. Si, oricum, s-a probat ca incercarea disperata de reducere a inflatiei fara a compromite complet cresterea economica a fost posibila doar cu pretul exploziei deficitului extern. Reducerea inflatiei trebuie sa ramana un obiectiv, dar nu indiferent de pret. Prioritatea prioritatilor trebuie sa fie temperarea incendiarului deficit extern. Pana si conservatorul FMI, care a facut un fetis din inflatia redusa, a inteles se pare, desi in amurg, cum stau lucrurile in Romania: pentru reducerea absolut necesara a deficitului extern este firesc ca politica economica sa-si propuna, asa cum arata insesi cifrele FMI, tinte mai relaxate - nu doar mai fezabile, dar si mai putin costisitoare - de inflatie si de crestere economica.
