Pe aceeași temă
Ca aceasta este grav bolnava se vede si se simte. Nu mai putin adevarat este ca guvernele de la Bucuresti, indiferent care au fost acelea, nu s-au prea aratat dispuse sa trateze cum trebuie bolile economiei, adica in multe privinte cu bisturiul, si ca, de aceea, de ani si ani reforma romaneasca apare ca un fel de frectie la un picior de lemn. Dar ca numai si numai aceste guverne sunt de vina pentru ca n-ar fi aplicat minunatele programe preconizate de FMI constituie o abordare simplista, nerealista si chiar ilogica. La conducerea Romaniei s-au perindat guverne feseniste, fedeseniste, pedeseriste, cederiste, pediste si chiar udemeriste, in timp ce FMI a fost unul singur si practic mereu acelasi. Si, de aflat, Romania se afla, dupa 12 ani, unde se afla, cu o productie mai mica decat inainte de '89, cu un consum mai redus decat inainte de '89, cu o putere de cumparare jenant mai scazuta decat inainte de '89, cu o saracie infinit mai mare decat inainte de '89, cu hotii abominabile, fara vreo putinta de a fi macar comparate cu cele de dinainte de '89 si cu o polarizare sociala cu totul si cu totul neeuropeana. Retetele prescrise de FMI nu ar putea fi despartite de aceste rezultate si deci total deresponsabilizate, nu din vreun alt motiv decat din acela ca pur si simplu au existat si au fost aplicate, in unele perioade chiar abitir aplicate. Cand a preluat mandatul, Guvernul Nastase si-a propus o serie de abordari care erau in vadit contracurent cu cele ale FMI. Realiste sau nu, desi trebuie sa recunoastem cam neglijente din punctul de vedere al mentinerii echilibrelor economice, aceste abordari nu au avut de fapt nici timp, nici cum sa fie testate, pentru ca FMI a pus piciorul in prag, a cerut clarificari in termenii "ori ca noi, ori deloc", iar Guvernul Nastase, pentru a obtine un acord stand by cu FMI, a facut o adevarata rocada in politica economica, renuntand la foarte multe din intentiile initiale si asumandu-si, ca si guvernele anterioare, grila FMI. Realitatea este ca o tara in situatia Romaniei nu prea are loc de intors. Relatia cu FMI face parte din regulile de joc pe plan mondial in momentul de fata, pe care nu ai cum sa le ocolesti. A te sustrage acestora inseamna sa risti a fi pur si simplu scos din joc! Din pacate insa, asumarea retetelor FMI s-a dovedit ca nu duce la reusita, din varii motive. Iar cerinta exprimata de unii care plutesc prin nori de a se negocia dur cu FMI si Banca Mondiala este cu totul nerealista, pentru ca respectivelor institutii le place duritatea, dar numai a lor, nu si a interlocutorilor.
In loc ca, tinand cont de situatia specifica a economiei romanesti, sa insiste aproape exclusiv asupra reducerii treptate si eliminarii sectorului neperformant si sa conditioneze orice aviz de acces la finantare externa de masuri directe si indirecte in acest scop, chiar daca administrative, FMI, dupa cliseele-tip carora le plateste tribut, s-a lansat in programe de reducere a inflatiei si de relativa stabilizare a cursului leului, care nu numai ca nu si-au atins tintele - si nici nu puteau, in situatia perpetuarii sectorului neperformant -, dar au facut mai mult rau, afectand, prin restrangerile prevazute, mai degraba restul economiei decat sectorul neperformant, care a ramas aproape neclintit si la 12 ani de la evenimentele din '89.
Avand in vedere tendinta guvernantilor de la Bucuresti de a da iama in banul public, FMI a facut si face totusi un lucru bun pentru Romania prin respectivele restrangeri, punand limite stricte deficitului bugetar si deficitului de cont curent extern, adica imprumuturilor la care recurg autoritatile romane pe piata interna si respectiv pe piata externa. In acest fel, FMI a pazit de fapt statul roman de a da faliment, adica de a nu mai putea, la un moment dat, onora plati in contul rambursarilor si dobanzilor in cazul in care imprumuturile interne sau externe ar fi luat-o razna.
Realitatea este insa ca, retetelor FMI, Guvernul Nastase, ca si guvernele anterioare, nu le-a opus programe proprii care, urmarind aceleasi tinte (si acest lucru era extrem de important), sa prevada mijloace mai adecvate de realizare si care, oricum, sa nu afecteze echilibrele economice. Tocmai pentru ca au afectat importante echilibre economice, a fost nevoie ca politicile urmarite initial de Guvernul Nastase sa fie rapid abandonate si ar fi trebuit sa fie abandonate chiar daca nu exista FMI care sa-si impuna propriile retete. Astfel ca, dupa numai cateva luni in care economia a mers dupa formulele din intentiile initiale ale Guvernului Nastase, deja din a doua jumatate a anului 2001 s-a trecut din nou pe formula FMI. Ramane de vazut ce se va intampla in acest an, in care economia este programata sa functioneze strict in parametrii conceputi de FMI, cu constrangeri in ce priveste resursele atat interne, cat si externe. Constrangerile realizeaza echilibrele economice, dar, din pacate, nu duc la restructurarile necesare in economia reala, pentru care este nevoie de bani.
Guvernul Nastase nici nu s-a omorat cu restructurarea in 2001, si atunci cum ar fi posibil, tocmai cu asemenea mostenire, deloc favorabila, ca in 2002 sa se realizeze, asa cum preconizeaza FMI, si "curatirea financiara" a celui mai mare debitor dar si creditor din economia romaneasca - Termoelectrica -, si restrangerea, in acelasi timp, resurselor interne si externe folosite de economie?! Termoelectrica are mari datorii la bugetul statului, dar are si sume imense de incasat din sectorul neperformant al economiei. "Curatirea financiara" a Termoelectrica - a carei intarziere a constituit obiectul supararii FMI - va insemna de fapt o noua povara pusa oficial in carca bugetului, in genul celei reprezentate de preluarea la datoria publica a putregaiului din Bancorex si Banca Agricola. Chiar degrevata de cele mai costisitoare dintre centralele pe care le are in prezent in exploatare, prin pasarea lor in grija autoritatilor locale, Termoelectrica va ajunge in curand in absolut aceeasi situatie, din care ar fi scoasa acum prin "curatire financiara", daca marii sai datornici industriali neperformanti nu vor fi restructurati. Iar restructurarea acestora fara bani nu se poate face! Nemaipunand la socoteala ca, prin restrangerile de resurse interne si externe, investitiile in 2002 vor fi relativ mai mici decat in anul anterior. Si marea intrebare este cum, in asemenea conditii, s-ar putea obtine cresterea economica, prevazuta la cote comparabile celei din anul precedent?! Nemaivorbind de faptul ca stabilit este ca tarifele la energie sa creasca pe mai departe si - din nou mare semn de intrebare - ca, in ciuda acestui lucru, inflatia, dimpotriva, sa scada! In asemenea conditii, stoparea tendintei de recuperare pe care parea sa se inscrie economia romaneasca are sanse de a fi evitata doar daca economia romaneasca, atat de atipica pentru structurile si standardele europene, nu se va dezminti si se va comporta atipic!
