Pe aceeași temă
Pentru PDSR, pagubele electorale au fost considerate imense. Nu acelasi lucru s-a intamplat cu plafonarea indemnizatiilor de concediu pentru mame in vederea cresterii copilului.
Protestele n-au dus decat la neaplicarea plafonarii in cursul acestui an, in timp ce din 2004 se va introduce o indemnizatie unica, independenta de salariul mamei, care, stabilita fiind la 85% din salariul mediu net pe economie, va fi chiar mai mica decat suma la care se fixase initial plafonarea. Motivul pentru care soarta impozitului agricol nu s-a repetat si in acest caz a fost ca numarul mamelor cu salarii mari, afectate de masura cu pricina, nu este prea ridicat, fiind deci incapabil sa produca cine stie ce pagube electorale.
Faptul ca la plafonarea mentionata nu s-a renuntat evidentiaza si tensiunea care exista, pe ansamblul sau, in ceea ce se numeste “bugetul consolidat”, care strange laolalta bugetul de stat, bugetele asigurarilor publice de pensii, de sanatate si de somaj, precum si bugetele fondurilor speciale.
Cheltuielile pe ansamblul bugetului consolidat sunt restrictionate prin conditia impusa de FMI privind existenta unui deficit la nivelul acestui buget de maximum 2,65% echivalent PIB, cu alte cuvinte ca aceste cheltuieli sa nu depaseasca cu mai mult decat respectiva cifra incasarile. Cum guvernul a acceptat restrictia impusa de FMI, a inceput o goana furibunda dupa incasari.
Ca expresie a acestei goane, a fost introdusa TVA in constructii si in turism, a fost marit impozitul pe profiturile obtinute din activitati de export de la 6% la 12,5%, iar, incepand din 2004, la 25%. Au fost concepute diferite stratageme pentru a se anula efectele unei relaxari fiscale, intreprinse de propaganda, la nivelul contributiilor sociale. A fost introdus impozitul pe avantajele in natura acordate salariatilor.
S-ar parea ca toate acestea sunt insuficiente pentru a tine in viata bugetul. Cu atat mai mult cu cat renuntarea, din motive electorale, la perceperea impozitului agricol va largi gaura de acoperit.
Nevoia de bani a guvernului se va amplifica si o intensificare a presiunii fiscale va interveni. Clasa mijlocie abia in formare - adica, salariatii cu castiguri peste medie si micii intreprinzatori privati - trebuie sa se astepte la ceea ce este mai rau. Aceasta, din mai multe motive!
In primul rand, pentru ca, in continuare, autoritatile nu ataca fondul problemei necolectarilor la buget. Cei care creeaza de fapt probleme bugetului sunt rau-platnicii de stat sau privati - respectiv, pentru a le spune pe nume, intreprinderi de stat producatoare de pierderi si mari societati private cu acoperire clientelara - care, desi in mod sistematic nu-si onoreaza obligatiile catre bugetele publice, nu sunt scosi din joc. Si, nefiind scosi din joc, isi bat ei joc de toti ceilalti, respectiv de “fraierii” bun-platnici, fie acestia mici intreprinzatori sau salariati, dar si de pensionari, bolnavi, copii etc.
In al doilea rand, deja semne clare au aparut ca socoteala de acasa a unora dintre membrii Executivului, care au impins guvernul catre anumite masuri fara macar un gand la consecinte, nu se potriveste cu cea din targ. In esenta, masurile prevazute in noul Cod al Muncii - inseosebi desfiintarea conventiilor civile si contractelor de colaborare - nu vor aduce mai multi bani la bugetele publice, asa cum cei care au proiectat aceste masuri probabil au crezut.
Fostele conventii civile, pentru care se plateau impozit si contributia pentru asigurarile de sanatate, aduceau totusi ceva la bugetele publice. Putine dintre aceste conventii vor fi transformate in contracte de munca, pentru care ar urma sa se plateasca si contributia pentru pensii si cea pentru ajutor in caz de somaj.
Deocamdata, chiar din date oficiale, doar 50.000 din cele 3,6 milioane de conventii civile au fost transformate in contracte de munca. De fapt, in cele din urma, vor fi transformate in contracte de munca doar fostele conventii civile existente la intreprinderi de stat. Semnificatia in incasari la bugetele publice va fi insa mica in cazul acestora pentru ca, tinand cont de nemajorarea cheltuielilor cu salariile la nivelul respectivelor intreprinderi, totul se va regasi intr-o crestere a neplatii obligatiilor financiare din partea acestora, si nu dintr-un alt motiv decat din acela ca li se permite asa ceva, caci tot nu le inchide nimeni in caz contrar! Intreprinderile private fara acoperire clientelara, indeosebi cele mici si mijlocii, care nu-si pot permite sa nu-si plateasca obligatiile financiare catre bugetele publice, vor incerca insa sa se descurce cum pot, inclusiv la negru, isi vor reduce chiar si activitatea, dar, in nici un caz, nu vor inlocui fostele conventii civile cu contracte de munca.
Nu vor accepta sa plateasca mai mult catre stat si bugetele de asigurari. Si-asa platesc coplesitor de mult! Caci, atat bugetul de stat, cat si bugetele de asigurari pe seama aportului lor de fapt supravietuiesc!
Dar, si daca ar vrea, tot nu ar putea!
Derularea de afaceri la actuala fiscalitate a locului de munca - anume ca, la fiecare 100 de lei acordata in medie salariatului in mana, sa fie obligatoriu a se achita catre fisc inca 140 de lei - este financiar imposibila! Daca vreun agent economic cu angajati ar urmari sa respecte cu scrupulozitate obligatia respectiva, ar da faliment. Daca actuala guvernare insista pe ideea contractelor de munca in calitate de unica forma a raporturilor de munca, nu va obtine decat mai putini bani la bugetele publice, precum si o scadere a ocuparii fortei de munca si o vestejire a cresterii economice.
Oricum, criza de bani de la buget se va acutiza si presiunea asupra singurilor adevarati contribuenti la buget - micii intreprinzatori - va creste sever. Cea mai mare amenintare la adresa lor o reprezinta proiectul de includere a dividendelor in schema de impozitare a venitului global. Deja, pe sest, dividendele au fost strecurate in schema de percepere a contributiei pentru asigurari de sanatate in cazul actionarilor care nu sunt salariati, ceea ce ii obliga de fapt pe acestia sa nu mai participe la sistemul de asigurari publice de sanatate si sa se adreseze, in caz de boala, sistemului medical privat.
Includerea dividendelor in schema de impozitare a venitului global va insemna impunerea acestora cu 40%, dupa ce profitul la nivelul companiei a fost deja taxat cu 25%, urcand fiscalitatea totala la 55% si facand, ca urmare, absolut fara vreun rost desfasurarea oricarei activitati economice! Atunci se va fi realizat, in sfarsit, si terminarea definitiva a clasei mijlocii, obiectiv catre care pare chitita actuala guvernare, autoproclamata, culmea, social-democrata!
