Pe aceeași temă
Oficialitatile pun caderea influxului de investitii directe straine numai pe seama starii depresive din economia mondiala, ceea ce ar fi aruncat si economia romaneasca, desi aflata in revenire, printre victime.
Din mai multe motive nu este chiar asa, cu toate ca, in mod evident, nu se poate ignora ca recesiunea mondiala a inhibat impulsul investitional, inclusiv catre Romania. Totusi, exporturile - care s-au lovit pe pietele-debuseu de aceeasi recesiune economica - au fost, in mod absolut remarcabil, si in 2002, precum in 2001, marele motor al cresterii economice din Romania.
Asa incat, a spune ca numai din cauza recesiunii economice occidentale ar fi scazut investitiile straine directe in Romania, este o apreciere plina de indoieli.
Datele pe 2002 nu sunt suficient de fine pentru a scoate in relief toate motivatiile. Stim insa, din datele privind anii anteriori, ca, dupa un val de intrari de investitii directe straine, cuantumul acestora a crescut pe seama nu neaparat a unor noi intrari, ci a unor consolidari si extinderi ale implantarilor deja existente.
Astfel incat, este posibil sa fi fost de ajuns sa nu fi avut loc intrari noi spectaculoase, ca dari relative inapoi sa fi si intervenit pe ansamblu, ca urmare a plafonarilor la nivelul implantarilor deja existente, fie din considerentul ca piata s-a saturat intr-un domeniu sau altul, fie ca in practica n-au fost resimtite efectele “binefacatoare” ale inflatiei mai scazute si cresterii economice mai ridicate, fie ca, pur si simplu, nu s-a manifestat incredere in cifrele puse la dispozitie in domeniu de catre statistici, si s-a hotarat sa se astepte clarificari.
Un aspect pe care, de asemenea, nu-l stim deocamdata exact si care impiedica o apreciere precisa asupra motivatiilor scaderii investitiilor directe straine in 2002 il constituie componenta acestora pe preluari din privatizari si, respectiv, investitii pe teren gol (infiintari de noi intreprinderi). Cunoscand, insa, ca, in materie de incasari din privatizari, a intervenit un regres substantial, scaderea poate fi, in buna masura, imputabila tendintelor din acest domeniu. La “malul” care mai este de privatizat, incasarile nu mai pot fi decat in scadere, oricat de inflacarati patrioti ar fi privatizatorii si oricat de naivi buni de pacalit ar fi cumparatorii straini.
In sfarsit, un alt aspect ce ar trebui luat in discutie, de altfel in legatura cu cel anterior, il reprezinta continutul in investitii majore al cuantumului investitional pe ansamblu. Acest cuantum total fiind extrem de “subtire”, orice investitie majora “se simte”. 2002 a dus lipsa de asa ceva: n-au fost nici investitii noi de marca, nici preluari, macar de renume daca nu si de importanta financiara, prin privatizari.
S-a ajuns de fapt in faza in care ceea ce a fost mai acatarii de luat de la APAPS a fost deja luat, iar privatizarile din zona utilitatilor publice n-au inceput. In mod evident, de acum incolo cuantumul investitional strain in Romania va depinde, intr-o proportie deosebit de importanta, de privatizarile din domeniul utilitatilor publice, daca nu cumva si in acest domeniu se vor repeta experientele nereusite din segmentul privatizarilor industriale.
Dincolo de insemnatatea lor in sine pentru procesul privatizarii in ansamblu si pentru situatia din sectorul cu pricina, privatizarile din domeniul utilitatilor publice vor reprezenta, cel putin indirect, si un test in ce priveste perspectivele investitiilor straine in Romania.
Cuantumul actual al acestora este derizoriu, chiar si la nivelul modest al produsului intern brut romanesc, si motivele sunt bine cunoscute. In cazul preluarilor din utilitatile publice se anuleaza unul din principalele motive, pentru ca respectivele preluari nu au problema lipsei de piata sau a pietei prea inguste pentru realizarea de profituri. Si nu au aceasta problema, care exista din cauza saraciei din Romania, pentru ca de utilitatile publice au nevoie pana si cei mai saraci, de atatea ori chiar indiferent de costuri, renuntandu-se la altceva, dar nu la serviciile de utilitati publice!
Celelalte principale motive pentru care investitiile straine directe in Romania sunt derizorii se vor mentine insa si, din pacate, sunt greu de inlaturat. Investitorii majori, care dau tonul in materie de actiune directa pe o anumita piata externa, vor ramane reticenti in masura in care intreg cadrul legislativ se va mentine de partea debitorilor si nu a creditorilor, in masura in care vor intalni opozitia unor sindicate retrograde care vor sa se substituie chiar statului in negocierile de privatizare, in masura in care pe piata se pot afla competitori carora statul roman le permite sa nu-si achite obligatiile financiare, ceea ce este o manifestare crasa de concurenta neloaiala fata de cei ce isi platesc aceste obligatii, si, ce sa mai vorbim, in masura in care li se mai cere si spaga, lucru pe care un investitor serios nici nu-l poate imagina, considerand ca el este cel care face un serviciu, si nu cel caruia i se face un serviciu.
