Pe aceeași temă
In ciuda acestor recorduri, mai multe motive de ingrijorare decat de satisfactie exista! Si cei mai preocupati sunt chiar exportatorii!
Motivul care taie din start aripile entuziasmului este ca, in cea mai mare parte, aceste recorduri sunt realizate doar scriptic, gratie unui joc in care exporturile romanesti nu au absolut nici o contributie. Este vorba de evolutia raporturilor dintre dolar si euro pe pietele internationale, favorabila masiv, de cateva luni, monedei europene.
Exporturile romanesti avand drept debuseu, in proportie de circa 70%, pietele zonei euro, au inregistrat recordurile respective pur si simplu datorita faptului ca, exprimate in dolari, au reprezentat sume generos mai mari.
Ca volum, se pare ca exporturile s-au mentinut, fapt totusi remarcabil pentru ca s-a produs in ciuda tendintelor recesive de pe pietele-debuseu.
Explicatia pare sa o dea guvernatorul Bancii Nationale: “Faptul ca exportam bunuri clasice s-a dovedit benefic, deoarece acestea nu sunt atat de sensibile si nu inregistreaza fluctuatii majore in perioadele mai putin faste”.
Dar aceasta structura, sa-i zicem “clasica”, pentru a prelua expresia d-lui Isarescu, este, la o analiza atenta, tocmai cel mai serios motiv de preocupare. Nu se stie pentru cat timp o asemenea structura mai poate fi in stare sa asigure macar o mentinere a exporturilor, dar este absolut cert ca aceasta nu poate constitui baza unei expansiuni durabile a exporturilor pe termen lung, fiind chiar un handicap in acest sens.
Si nu este exclus ca, daca nu din acest an, dar oricum de anul viitor, exporturile romanesti sa dea inapoi - si relativ si chiar si absolut - conditii in care ar inceta, desigur, sa mai fie motorul cresterii economice pe care l-au constituit in ultimii patru ani.
In primul rand, trebuie luat in considerare faptul ca o simpla revenire a dolarului in fata euro pe pietele de schimb internationale ar tunde imediat actualul elan statistic al exporturilor.
In al doilea rand, trebuie tinut seama ca, incepand de anul viitor, se lichideaza, la presiunile nefaste in domeniu ale FMI, impozitarea privilegiata a profiturilor realizate din activitati de export. La 25% impozit pe profit - fata de 12,5% anul acesta si doar 5% anii trecuti -, competitivitatea exporturilor romanesti primeste o grea lovitura, fara a mai vorbi de apetitul pentru export al agentilor economici care se va domoli periclitant.
In al treilea rand, se cuvine a adauga faptul ca anul viitor va fi al doilea, daca nu chiar al treilea an in care stimulativitatea cursului de schimb va fi disparut ca factor de promovare a exporturilor, ca urmare a misiunii Bancii Nationale de a adauga la cresterea economica o crestere a PIB-ului romanesc, in termeni internationali, rezultand din devalorizarea externa a leului sub rata inflatiei interne.
In sfarsit, nu trebuie ignorat ca, de anul viitor, va fi resimtit inca si mai conturat fenomenul - ale carui semne si-au facut deja aparitia din acest an in conditiile sporirii salariului minim pe economie - de abandonare a Romaniei de catre contractantii occidentali in lohn in favoarea altor tari, care se afla mai la Est si unde se pot plati salarii inca si mai mici. Din pacate, exporturile in lohn detin o pondere disproportionat de mare in totalul exporturilor romanesti. Fara indoiala, acest gen de export de forta de munca este extrem de dezavantajos si disparitia lui n-ar trebui, in principiu, regretata. Dar este o mare incertitudine ca fabricile romanesti vor gasi direct piata in fostele debusee pentru a inlocui contractele in lohn pierdute.
Marea problema pentru exporturile romanesti este ca toti factorii de inhibare mentionati se strang deodata si unor lovituri concertate - chiar daca de amplitudine individuala nu foarte importanta, dar concertate - nu le-ar putea rezista nici macar exporturi de anverguri mai mari si cu componente structurale mai fericite.
