Pe aceeași temă
Desi oamenii politici romani s-au ferit de a spune ca va curge lapte si miere o data cu intrarea tarii in NATO, au lasat totusi a se intelege ca apartenenta la organizatie constituie un punct crucial pe calea ce duce spre mai bine in Romania.
Ce poate sugera mai clar acest lucru decat expresia d-lui Iliescu privind intrarea in lumea buna?! Caci conotatia istorica, mai explicit formulata, a acestei expresii este iesirea din "condamnarea estica", ce a insemnat nu numai mizerie economica, ci si o stare de spirit, de victima implacabila, de perdant fara de speranta.
Pentru Romania, apartenenta la NATO, desi este vorba de o organizatie politica si militara, are probabil o miza prevalent economica. Un plus de credibilitate ar fi atribuit Romaniei. Ca atare, mai multi investitori straini s-ar putea sa considere ca-si pot gasi refugiul sigur si oportunitati in Romania. Activele s-ar "valoriza". Pamantul, bancile, chiar si fabricile neperformante s-ar putea vinde ceva mai bine. Riscurile asociate Romaniei ar fi considerate mai mici. Asa-numitele rating-uri ale Romaniei, respectiv clasele de risc in care este incadrata tara de catre agentii financiare internationale specializate ar fi imbunatatite, putandu-se astfel obtine imprumuturi externe mai putin costisitoare decat acum. Fara a putea evalua toate avantajele de acest gen - care fara indoiala ar pune in umbra costurile, ce s-ar concretiza indeosebi in alocatii militare sporite dintr-un buget destul de vested - este posibil ca actualul cerc vicios, in care se gaseste Romania, sa aiba conditii pentru a fi rupt.
Problema mai complicata pentru asteptarile romanilor este ca apartenenta la NATO va fi probabil inaugurata intr-un fel sui-generis, Romania trebuind sa fie prima care probeaza postura de furnizor in cadrul angajamentului partenerial.
Desigur, Romania cauta refugiul politic si militar pe care il ofera umbrela de protectie a NATO. Dar oricum nu acum, si nici intr-o perspectiva tangibila nu apare de fapt sa se contureze vreo asemenea eventualitate de protectie.
Cine ar putea fi agresorul care ar da cu armata peste noi? Nu prea ar mai fi cine sa ne faca una ca asta? Ne agresam noi suficient pe noi insine economic ca sa mai fie nevoie de vreun agresor din afara! Dar, despre cine ar putea fi eventual fi vorba? De Rusia, eterna obsesie romaneasca, dar care acum este si ea ca si in NATO si pe care o putem intalni chiar acolo la aceeasi masa? Caci nici NATO nu mai e ce era dupa incheierea razboiului rece si mai ales dupa 11 septembrie 2001! Acum este cu totul altceva!
In schimb, Romania va trebui sa probeze lealitatea fata de SUA, cea de care a depins in ultima instanta admiterea in NATO, participand la un razboi impotriva Irakului, daca si oricat de curand acest razboi va fi declansat. Cu o asemenea ocazie nu s-ar face insa altceva decat sa se dea expresie motivelor pentru care Romania a intrat in calculele americane de extindere a NATO. 11 septembrie 2001 a redesenat hartile de interese si a reasezat prioritatile strategice. In noul context international, Statele Unite au nevoie de un cap de pod intarit la Marea Neagra, zona apropiata de Caucazul mustind de petrol si de marea Asie unde s-a mutat de fapt centrul de interese stategice mondiale. Intr-un anumit fel, saracele si neperformantele Romania si Bulgaria devin mai interesante din punctul de vedere al geopoliticii americane decat unele tari de prin nordul Europei, chiar daca bogate si performante.
Pentru ca, evident, n-a intrat in NATO o alta Romanie decat cea din urma cu un an, adica inainte de 11 septembrie 2001, sau chiar decat cea din urma cu cinci ani cand fusese respinsa la Madrid ca neeligibila. Si nu este vorba cumva ca Romania si-ar fi castigat locul in NATO pe baza performantelor economice sau omorandu-se cu reformele!
S-ar putea, insa, ca, tocmai pe acest plan, admiterea in NATO sa aduca lucrul cel mai benefic, desi mai putin de interes direct pentru populatie si oricum deloc asteptat de aceasta: accelerarea reformelor sub presiunea partenerilor puternici din organizatie. Si, in timp ce intre apartenenta la NATO si reformele structurale din economie este o legatura intermediata de nevoia ca, prin performanta, sa se faca fata exigentelor modernizarii armatei, legatura cu reforma administratiei publice este nemijlocita.
Or, reforma administratiei publice este poate prioritatea prioritatilor in Romania actuala!
