Pe aceeași temă
Combaterea deficitului extern cu un sold restrans sau chiar excedentar al conturilor bugetare ale statului constituie probabil cea mai tulburatoare dintre abordarile de politica economica in situatia in care se gasesc in perioada actuala mai multe tari, intre care si Romania. Fondul Monetar International o recomanda deschis si chiar o impune tarilor legate de acesta cu acord de politici economice, cu sau fara finantare de la Fond.
Aflata de mai multi ani intr-o situatie de dezechilibru sever a contului curent extern, Bulgaria de pilda a fost pusa de FMI sa-si tot restranga deficitul bugetar pana a ajuns la zero, iar, de doi ani, dupa ce restrangerile s-au epuizat, i s-au prescris excedente bugetare, urmand ca in 2006 sa fie obligata a inregistra un surplus inimaginabil: de 3% echivalent PIB.
Intr-o situatie relativ similara cu Bulgaria, Romania a fost constransa sa duca aceeasi politica de restrangere draconica a deficitului bugetar si doar suspendarea anul trecut a acordului cu FMI a intrerupt cursul spre excedente bugetare. Oricum, executia bugetara pe 2005 s-a incheiat cu un deficit derizoriu de 0,8% echivalent PIB, iar cel proiectat pentru 2006 ar urma sa nu depaseasca 0,5% echivalent PIB.
Evident, daca deficitul extern ar fi provocat de sectorul public, restrangerea deficitului bugetar si chiar trecerea la un excedent bugetar n-ar fi de comentat, justificandu-se fara echivoc, pentru a opri deteriorarea in continuare a situatiei conturilor externe si pentru a recupera consecintele. Daca insa – asa cum este cazul atat in Bulgaria, cat si in Romania – sectorul privat, si nu sectorul public, este responsabil de degradarea conturilor externe, abordarea mentionata nu mai este in regula. Chiar deloc!
In primul rand, este o abordare antieconomica si contraproductiva. Pentru ca se combate un efect, lasand cauza complet neatacata. Se depun, ca urmare, eforturi disproportionat de mari pentru rezultate derizorii. Ba, mai rau, sectorul privat, vazand ca nu este cu ceva taxat pentru ceea ce este vinovat, ajunge de fapt incurajat sa insiste si mai si pe linia pe care se afla, angajandu-se in consumuri sporite pe baza a noi contractari de credite, deficitul extern crescand in cerc vicios.
In al doilea rand, combaterea deficitului extern provocat de sectorul privat cu soldul bugetului public este o operatiune profund incorecta, injusta si imorala. Incorecta, pentru ca nu este decat incorect de a pune pe unii sa plateasca oalele sparte de altii. Injusta si imorala, pentru ca de fapt sunt pusi nevoiasii sa achite consecintele consumului desantat al celor instariti. Caci cine sunt de fapt responsabili de consumul din import?! In orice caz, nu nevoiasii! Nu acestia cumpara automobile scumpe din import, nu acestia isi inzestreaza locuintele cu obiecte sanitare din import, nu acestia cheltuiesc in strainatate pe vilegiaturi si cumparaturi. Foarte bine, au bani, sa cheltuiasca oricat vor si unde vor! Dar daca, din cauza acestor cheltuieli, se strica un echilibru, masurile ce se impun atunci sa-i afecteze pe ei, si nu pe altii! Or, cine sunt beneficiarii serviciilor publice care tot sunt restranse pentru limitarea deficitelor bugetare sau si mai si pentru inregistrarea de excedente bugetare: cei nevoiasi! A restrange serviciile publice – deja precare intr-o tara ca Romania –, a reduce, deci, relativ sau chiar absolut, alocatiile destinate educatiei, infrastructurii sau sanatatii pentru a combate deficite externe provocate de consumul din import al unor persoane sau firme private este strigator la cer!
In Romania, intreaga extindere a deficitului de cont curent extern in 2005 fata de anul anterior – si este vorba de una in proportie de circa 40% – este imputabila sectorului privat, indeosebi cresterii consumului de bunuri si servicii din import. De altfel, nici nu trebuie cine stie ce analize aprofundate pentru a depista care dintre sectoare – cel public sau cel privat – este raspunzator de labartarea deficitului extern. In masura in care deficitul bugetar a tot fost restrans si in masura in care statul nu s-a mai imprumutat in strainatate, in timp ce datoria externa privata a sporit ametitor, nu este tagada ca sectorul privat este responsabil. A tot pune, in aceste conditii, sectorul public sa echilibreze conturile externe ale tarii, cand sectorul privat este de vina pentru producerea dezechilibrului, este o infamie!