Redevențele: echitabile pentru toate părțile sau ștreang pentru investiții?

Dan Apostol | 28.07.2015

Pe aceeași temă

Va fi finalizat în curând proiectul legii care reglementează regimul redevențelor. O lege care ar trebui să găsească o formulă de echilibru rezonabilă între nevoile bugetare imediate și interesele geostrategice pe termen lung în domeniul energiei.

 

La baza relației statului cu economia pri­va­tă trebuie să stea un sistem legislativ și fis­cal care să se construiască pe câteva prin­ci­pii clare, ușor de înțeles, de aplicat și de res­pec­tat de ambele părți. Într-o astfel de ecuație, un ast­fel de cadru de re­gle­men­tare și taxare trebuie să realizeze un echilibru în­tre interesele a trei părți fun­da­mentale: 1) cetățenii, deși cel mai adesea ei sunt uitați, deci consumatorii; 2) economia privată a țării, com­paniile producătoare și fur­ni­zorii de servicii, „piața“, cum se spune generic; 3) statul însuși, cu întreaga sa structură administrativ-birocratică pe care o putem reduce la un concept sim­plu, și anume la bugetul public. Dacă vor­bim de industria de petrol și gaze, o in­dus­trie strategică, importantă – poate cea mai importantă a României –, echilibrul din­tre cele trei părți mai sus menționate tre­buie realizat mai ales când vine vorba de spațiul fiscal și de sistemul de re­de­ven­țe, taxe și impozite la care este supusă in­dus­tria. În cazul redevențelor, regimul a­ces­tora trebuie să răspundă atât nevoilor sta­tu­lui, cât și nevoilor industriei și con­su­ma­to­rilor­. Din perspectiva con­su­ma­to­rului, trebuie să fie realizate siguranța a­pro­vizionării și accesul competitiv la pro­dusele energetice. Din perspectiva sec­to­ru­lui de petrol și gaze, sistemul trebuie să re­pre­zinte și să ofere un cadru de re­gle­men­tare și un sistem fiscal care să asigure continuitatea producției, continuarea pro­gra­me­lor de investiții care dau sus­te­na­bi­li­tatea producătorilor, precum și ma­xi­mi­zarea valorii investiției pentru acționari.

Ne apropiem de o finalizare a pro­iec­tului noii legi care va sta­bili sistemul de redevențe pen­tru resursele naturale, mai ales pen­tru petrol și gaze. Până acum, atât Agenția Națională pentru Re­sur­se Minerale (ANRM), cât și echipa de la Ministerul de Finanțe au anunțat că pro­iec­tul va avea la baza filosofiei sale toc­mai această ecuație de echilibru, de câștig al tuturor părților implicate: consumatori, pro­du­cători, buget public. Recent, Gheor­ghe Duțu, președinte al ANRM, a precizat într-un interviu pentru Mediafax că so­cie­tă­țile care vor face explorări/exploatări la mare adâncime în largul mării, precum și com­pa­niile cărora le vor fi concesionate peri­me­tre epuizate vor beneficia de re­du­ceri ale unor taxe. Prin această declarație, șeful ANRM confirmă că echipa comună a ANRM și a Ministerului Finanțelor Pu­bli­ce semnalează faptul că noul regim fiscal va ține cont de gradul ridicat de risc al in­ves­ti­țiilor și de natura zăcămintelor. Un re­gim fiscal care prevede o povară fiscală mai mică în cazul zăcămintelor mature și al celor epuizate este de natură să în­cu­ra­jeze investitorii să facă cheltuieli majore de capital în tehnologii moderne, avan­sa­te, costisitoare, care ar putea asigura pro­duc­ția, astfel încât, pe lanțul economic, să se asigure continuitatea locurilor de mun­că, dar și a veniturilor la bugetul de stat.


Dar, pe măsură ce ne apropiem de lan­sa­rea în dezbatere publică a proiectului, exis­tă riscul sporirii în zona politică și cea pu­bli­că a discursului popu­list, incorect argumentat, în jurul unei teme sen­si­bile, lăsând la o parte ar­gu­men­tele experților. Este mult mai ușor să vorbești în spațiul public de mi­li­ar­de­le pe care statul și le-ar dori încasate în vistierie de­cât să acorzi atenție și mi­li­ar­de­lor investite ani la rând de producătorii de petrol și gaze, mi­li­ar­de care se regăsesc în locuri de muncă, în infrastructură modernizată și tehnologii de ultimă generație, în creșterea si­gu­ran­ței în cadrul operațiunilor, în stabilizarea și creșterea producţiei, în realizarea de des­co­periri onshore și offshore, în rea­li­zarea unor recorduri tehnice in­ter­na­ţio­nale sau în abordarea unor noi frontiere, precum explorarea la adâncime.



Să înțelegem mai bine contextul: la nivel regional, există un risc politic major, avem un conflict în plină desfășurare în ve­ci­nă­ta­tea României şi a bazinului Mării Negre. Vorbim de un bazin cu potenţial de ex­ploa­tare a hidrocarburilor, cu co­ne­xiu­ne la resursele Mării Caspice și cu legături fa­cile către Europa Occidentală. Să nu ui­tăm și rolul important jucat de resursele ener­ge­tice în relaţiile dintre Uniunea Europeană și Rusia, dar și în conflictul din Ucraina. Avem, așadar, un risc politic re­gio­nal crescut. În astfel de condiții, primii care își manifestă neîncrederea sau re­zer­va față de regiune sunt investitorii stra­tegici. O zonă cu risc politic și militar ri­di­cat este o zonă care îi alungă pe in­ves­ti­torii noi, amână proiectele de investiții în­ce­pu­te, îngheață afacerile în derulare. In­ves­tiţiile vor continua doar dacă sunt asi­gu­rate condiţii de siguranță și sta­bi­li­ta­te politică, care să genereze asigurarea com­pe­titivităţii şi viabilităţii acestora pe termen lung. Iar stabilitatea politică implică și stabilitatea cadrului de re­gle­men­tare și a sistemului fiscal.


În acest context regional, România îşi poa­te menţine poziţia favorabilă și își poate asi­gura independenţa energetică doar prin continuarea investiţiilor în sectorul petrol și gaze, un sector economic intensiv din punctul de vedere al cheltuielilor de ca­pi­tal. De unde și solicitarea repetată legată de predictibilitatea legislativă. Guvernul Ro­mâ­niei a anunţat în câteva rânduri modificarea sistemului de redevenţe și, cum spuneam la început, pare să se apro­pie de finalizarea proiectului. Investitorii se așteaptă ca Executivul să se distanțeze de tendințele politicianiste populiste și să tra­teze cu seriozitate subiectul, ținând cont tocmai de contextul economic, po­li­tic și militar regional, pentru că in­ves­ti­torii nu vor continua proiectele lor și nici alții nu vor fi atrași de economia au­toh­to­nă, dacă nu se asigură un cadru pre­dic­ti­bil. Sectorul de petrol și gaze cere in­ves­ti­ții pe termen lung, care se recuperează în zeci de ani, iar cei care alocă resurse financiare pentru dezvoltarea producției nu o vor face, dacă nu primesc certitudini cu privire la recuperarea investițiilor și garanții de stabilitate politică, legislativă și fiscală.

http://www.revista22.ro/nou/imagini/2015/1323/platforma.jpg

Guvernul anunţă un regim fiscal pentru societăţile care vor face explorări la mare adâncime şi care va ține cont de gradul ridicat de risc al in­ves­ti­țiilor și de natura zăcămintelor.


Există un risc real de apariție a unui dis­curs populist, axat exclusiv pe beneficiile ime­diate ale bugetului statului și mai puțin pe beneficiile pe termen lung ale si­gu­ran­ței naționale, ale dezvoltării eco­no­mi­ce susținute a sectorului energetic, care are în România cel mai mare număr de an­ga­jați la nivel european. Nevoia de dez­ba­tere publică este reală, dar dezbaterea tre­buie realizată responsabil. Atunci când se dis­cu­tă modificările la actualul sistem de redevențe, ar trebui să primeze ar­gu­men­tele aduse de specialiști, de experți, deo­po­tri­vă din sectorul de petrol și gaze, pre­cum și cei din spațiul academic. Iar odată sis­temul decis și adoptat, el trebuie lăsat neschimbat pentru cel puțin 10 ani de acum încolo, asigurându-se astfel pre­dic­ti­bi­litatea și stabilitatea de care au nevoie, deopotrivă, producătorii și investitorii în industrie, consumatorii și, nu în ultimul rând, veniturile bugetare. De aceea re­gi­mul de redevenţe ar trebui să fie stabil pe întreaga durată a concesiunii.

Apoi, regimul fiscal, de re­de­ven­ţe şi de reglementare, trebuie să fie nu doar stabil, ci (mai ales) şi competitiv: deciziile de in­ves­tiţii se bazează pe cadrul fis­cal existent la începutul proiectului. În­cre­de­rea investitorilor trebuie menţinută prin asigurarea unui regim fiscal şi de re­gle­men­tare competitiv, pentru a atrage in­ves­tiţii, şi trebuie să reflecte riscurile sem­ni­fi­cative de ordin geologic, tehnic, ris­cu­ri­le de cost şi preţuri de piaţă, pe care şi le asumă investitorii. Veniturile su­pli­men­tare la bugetul de stat ar trebui să vină din producţia suplimentară ob­ţinută, nu pe baza unui nivel ridicat al redevenţelor, ca­re descurajează in­ves­ti­ţi­ile. Totodată, Ro­mâ­nia trebuie să asigure pieţe deschise şi com­petitive. Piaţa ga­zelor trebuie să fie deschisă şi liberalizată, con­form legislaţiei de energie. In­fra­struc­tura trebuie dez­vol­ta­tă, atât in­fra­struc­tura de transport şi sto­care a gazelor, cât și interconexiunile din­tre conducte. Im­po­zitarea profiturilor su­pli­mentare tre­buie să fie un instrument ne­utru, ast­fel încât proiectele care sunt pro­fi­tabile înainte de taxare să rămână pro­fi­tabile şi după ce o astfel de taxare este aplicată. Statul trebuie să primească o parte rezonabilă din profiturile ac­ti­vităților petroliere upstream, dar im­po­zi­tul su­pli­mentar pe profit și restul im­po­zi­te­lor trebuie să fie competitive, în com­pa­ra­ţie cu alte jurisdicţii similare, să reflecte îm­păr­ţirea riscurilor de pro­fi­ta­bi­litate între stat şi investitori și să se raporteze la spe­ci­ficul local. Mai trebuie să se țină cont de declinul natural al producției, de ma­tu­ri­ta­tea zăcămintelor, de localizarea re­sur­selor şi accesibilitatea acestora, de teh­no­lo­gi­ile folosite, de tipul de operaţiuni - la suprafaţă sau în adâncime.


În fapt, nu există, în plan universal, un sis­tem fiscal și de redevențe optim, pe care să-l putem importa pur și simplu. Pentru că acesta trebuie adaptat contextului na­țio­nal și regional. Însă ce ne putem pro­pu­ne este să introducem un sistem de taxare care să răspundă câtorva cerințe esențiale fundamentale într-o ecuație de echilibru prin care să se aducă și venituri con­sis­ten­te la bugetul public, dar să se și faciliteze dez­vol­tarea eco­nomică prin promovarea in­ves­tițiilor.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22