Pe aceeași temă
Reforma pensiilor trebuie să continue, indiferent de rezolvarea sau nu a chestiunii pensiilor de lux.
Povestea pensiilor pare să fi intrat într-o nesfârşită polemică pe teme secundare: pensii de lux, pensii ale actorilor celebri, ba chiar pensiile militarilor, deşi în acest caz chiar avem o problemă. De ce sunt subiecte secundare celelalte, de vreme ce abuzurile legate de stabilirea pensiilor de lux, de exemplu, sunt dovedite? Pentru că, dacă se pune problema pe chestiunea juridică a eventualei remedieri a problemei, se neglijează paşii importanţi pe care reforma pensiilor încearcă să-i facă acum. E drept, premierul şi ministrul Muncii greşesc vorbind doar de această chestiune a corectării pensiilor de lux, deşi nu par în stare să facă un demers juridic suficient de rezistent pentru a nu fi întors de Curtea Constituţională. Reforma pensiilor este însă un proces atât de important, încât ea trebuie continuată cu riscul nerezolvării chestiunii pensiilor de lux.
Este un risc pe care guvernul şi-l poate asuma, cu condiţia unei lupte susţinute cu abuzurile de la limita legii, pe de o parte, şi, pe de altă parte, prin demonstrarea unor solidarităţi în ceea ce înseamnă limitarea veniturilor şi privilegiilor în tot ce înseamnă sector public, de la Fondul Proprietatea la Administraţia Prezidenţială şi de la inevitabilii amici politici la şefii de deconcentrate.
De ce chestiunea pensiilor nu stă în pensiile de lux? Pentru că doar 1% din totalul pensionarilor au pensii peste 2.000 de lei, dintre aceştia şi mai puţini sunt cei care intră în categoria pensii de lux. Rezolvarea chestiunii ţine de morala publică, şi nu de finanţele publice, iar premierul este dator să explice cum ajunge la economii de 800 de milioane de euro din recalcularea acestor pensii. Importanţa reformei nu este deloc legată de anul în curs şi nici de anul care vine, ci de o aşezare în termeni rezonabili a sistemului public în anii care vin, pentru evitarea unor viitoare crize. Pentru anii aceştia doi, din păcate, deficitele de 1 miliard de euro anual trebuie asumate de la bugetul de stat, iar soarta pensionarilor nu are cum să se îmbunătăţească radical. Cu atât mai mult, cu cât 81% au pensii de sub 1.000 de lei. Problema pensiilor este că nu există şanse reale pentru a asigura un regim de creştere sustenabil al acestora, cum nu prea există nici pentru viitorii pensionari.
Din această perspectivă, deciziile importante sunt legate de obligativitatea creşterii vârstei de pensionare şi noua modalitate de calcul pentru punctul de pensie. Dacă creşterea vârstei va fi un proces treptat, în concordanţă cu ceea ce se întâmplă de fapt în toată Europa, calculul punctului de pensie nu va fi scutit de controverse. Proiectul prevede o legare a punctului de pensie de rata inflaţiei şi de 50% din rata de creştere a salariului mediu pe economie, un compromis important, dar care nu va anihila protestele sindicatelor legate de noul mod de calcul. Legarea punctului de pensie de salariul mediu pe economie rămâne o problemă de aritmetică, nerezolvabilă atât timp cât numărul de angajaţi, adică de plătitori de contribuţii sociale, îl depăşeşte pe cel al pensionarilor. Cu atât mai mult cu cât există acest obiectiv social al atingerii valorii pensiei medii de 45% din salariul mediu. Şi e simplu de a înţelege de ce: un număr mai mic de angajaţi decât cel al pensionarilor trebuie să asigure pensiile la 45% din salariul mediu, în condiţiile în care plătesc 31,3% din acest salariu.
Raportarea la jumătate din creşterea salariului nu rezolvă decât pe jumătate întreaga problemă, dar mai dă puţin aer deficitului bugetului de pensii şi mai eliberează ceva din presiunea existentă. Nu trebuie uitat că pensiile reprezintă cea mai importantă cheltuială pe care o face sistemul public (26% din totalul bugetului consolidat).
Aşadar, în ciuda marii emoţii create, cu toate pensiile de lux limitate, nu se poate face decât jumătate de pas. Pensiile vor continua să fie o povară bugetară pe care statul va trebui să şi-o asume. Sigur, cu cât povara va fi mai rezonabilă, starea finanţelor publice va fi mai bună. Dar singura măsură care să ducă la creşterea pensiilor pe termen mediu nu o reprezintă nici această reformă, nici majorarea contribuţiilor la asigurările sociale. Dimpotrivă, micşorarea lor ar fi soluţia pentru anii viitori, dar o problemă pentru anul acesta. Singura soluţie pe termen mediu pentru creşterea valorii punctului de pensie şi, implicit, a pensiilor este creşterea numărului de contribuabili, adică de angajaţi. Reforma pensiilor a început însă când acest număr scade, numărul şomerilor creşte, iar piaţa muncii a pierdut vreo 2 milioane de potenţiali angajaţi, care se pare că au abandonat-o pentru totdeauna emigrând în străinătate. De aceea, reforma pensiilor trebuie să fie făcută în paralel cu reforma pieţei muncii, cu tot riscul nerezolvării pensiilor de lux. //
