Pe aceeași temă
Afirmata in anii 1970, sub impactul unor evolutii obiective incontestabile, problema environmentala a urcat repede scara valorilor, indeosebi a celor occidentale, ajungand sa se alature si chiar sa "contamineze" constante definitorii, precum: democratia reprezentativa (in dimensiunea sa participativa), statul de drept (sub forma accesului la justitie), transparenta (cu informarea publicului) sau solidaritatea generationala (prin recunoasterea drepturilor generatiilor viitoare). Protectia si starea mediului au devenit un reper al calitatii vietii si un standard de civilizatie pentru fiecare tara si individ, iar provocarea ecoclimatica a atins miza supravietuirii actualei ordini naturale planetare. Reactia sociala a minima s-a cristalizat in elaborarea si practicarea de politici publice, legislatii specifice, forme si instrumente de asimilare si implementare a unei asemenea cerinte.
Numai ca exigentele imperativului ecologic vin in contradictie evidenta cu cel putin doua elemente intrinseci ale modelului (capitalist) dominant de dezvoltare: caracterul pradator fata de resurse (distrugerea naturalului) si rolul motor al energiei bazate pe combustibili fosili (factorul poluare), epuizabili in perspectiva deceniilor.
Combinand stiinta cu constiinta, ca miscare de idei cu rezonante semnificative in planul militantismului civico-politic, ecologismul cenzureaza excesele capitalismului salbatic, sub forma sa neoliberala, presupunand reglementare, control public si responsabilizare generala, in numele interesului comun si in cel al echitatii, de pastrare a unui mediu curat si sanatos, echilibrat din punct de vedere ecologic. Astfel, dand expresie unor adevaruri care deranjeaza marile grupuri de interese economice si perceput in general ca anticapitalist, prin natura sa, el face obiectul actiunii deliberate a detractorilor, care reactioneaza incoerent si conjunctural si, prin aceasta, necredibil.
Actuala criza sistemica a modelului de dezvoltare, pentru inceput financiaro-economica, prin efectele ei, confirma incompatibilitatea genetica dintre ecologie si economia oarba de piata. Dupa cum caderea Zidului Berlinului a insemnat prabusirea comunismului est-european, tot asa aceasta a marcat infirmarea credo-ului dereglementarii si a mitului autoreglarii, care si-au aratat, astfel, din plin, limitele. Radacina sa ideologica, neoliberalismul, si-a pierdut, la randul sau, hegemonia intelectuala, dupa 30 de ani de dominatie, fara o concurenta serioasa pe masura. Dupa apusul socialismului, a stangii clasice in general, prin esecul sistemului "socialismului real" est-european si afirmarea mondialismului si, acum, discreditarea iremediabila a neoliberalismului (economic), ecologismul ramane singura doctrina din secolul trecut care nu si-a epuizat, pe departe, semnificatiile. Desigur, specificul sau nu-i permite sa fie asumat ca proiect social total, dar importanta problemelor aferente o face indispensabila oricarui model viitor de dezvoltare. Criza financiara nu este insa decat un simptom al uneia mai generale, pe care o accelereaza, in contextul unei mutatii ample, in curs de infaptuire, ce presupune o "ruptura durabila" a modelului de crestere economica si acordarea importantei cuvenite aspectelor de ordin ecologic. Spre a fi eficace, relansarea trebuie sa fie rapida, echilibrata si coordonata; in orice caz, o criza mondiala impune un raspuns pe masura. Reinventarea "interventiei externe" prin reglementare si control public presupune un efort de adaptare si dezvoltari creatoare, alaturi de experiente semnificative.
Impasul major al modelului capitalist, prin efectele sale negative, amplifica reactiile contestatare, printre care si cele ecologiste, si le apropie si mai mult, pana la confundare, cu aspectele de ordin social. Asa se face ca elementele environmentale ocupa un loc tot mai important in noile dezvoltari ale miscarilor anticapitaliste (precum programul recent infiintatului Noul Partid Anticapitalist, al lui O. Besancenot, in Franta) sau altermondialista (cel de-al cincilea Forum Social Mondial, desfasurat in Brazilia, la sfarsitul lunii ianuarie, asumandu-si problematica ecoclimatica drept un obiectiv prioritar de actiune).
Detensionarea efectului exploziv al crizei si stoparea cursului spre catastrofa au presupus si deschiderea unor anumite supape "de siguranta" ale sistemului mondial, cu efecte conjuncturale, dar benefice numai pentru moment, fara a fi excluse insa si implicatiile lor pe termen lung. Asa, de pilda, "revolutia Obama" are ca prima consecinta deblocarea veto-ului Washingtonului si, prin aceasta, readucerea SUA, primul poluator al lumii, in frontul oficial antischimbari climatice, relansand sperantele continuarii proiectului Kyoto si dupa 2012, iar "efectul ecologic" al Jocurilor Olimpice din august trecut asupra Beijingului are sanse sa fie unul de durata, in orice caz declansator. Pentru perioada de criza, tranzitorie, important este ca proiectele ecologiste in curs sa nu fie abandonate ori "adaptate", pana la pierderea esentei lor, si sa se pregateasca elementele noii abordari. Acestea raman inca dificil de identificat, destul de confuze, imprecise in continutul lor si depind de contextul general in care vor fi plasate. Asa, de pilda, in noul raport al CIA, Cum va fi lumea in 2025 (2008), se apreciaza ca, in privinta problemelor globale, precum cea ecoclimatica, rolul Washingtonului va fi larg perceput ca unul major, singurul mijloc de a se degaja solutii comune intre puncte de vedere divergente. Inca o mare necunoscuta in domeniul ecologic o reprezinta China; potrivit aceluiasi document, daca tendinta actuala se confirma, peste 16 ani, Imperiul de Mijloc va deveni nu numai cea de-a doua economie mondiala si o putere militara majora, dar si primul importator de resurse naturale si cel mai mare poluator al lumii. Va reusi Beijingul si, mai inainte, va dori sa construiasca, alaturi de modelul economic propriu, pana acum de succes, si unul environmental adecvat, pe masura de eficient? Apoi, date fiind ponderea si impactul sau global, in ce masura se va compatibiliza si coordona el cu modelul occidental ce opereaza in restul statelor? Si, in sfarsit, crezand in teoria convergentei sistemelor ecologice, care sunt elementele fundamentale si cum va arata viitorul model planetar environmental?
Fara indoiala, esenta acestuia va fi legata indestructibil de ceea ce va inlocui actualul model de dezvoltare, impus de evolutia industriala de dupa 1800, bazat esentialmente pe folosirea combustibililor fosili si absolut poluant. Devenit indezirabil prin criza energetica profunda anuntata de epuizarea resurselor de petrol, carbune si gaze naturale, in perspectiva deceniilor, si prin impasul ecoclimatic generat, insuportabil, in jurul anilor 2100 acesta va parasi, la un moment dat, cu siguranta, scena istoriei umane, dar stim foarte putin despre ceea ce va urma. Vorbim de energii curate, regenerabile, de dezvoltare durabila, economisire si eficienta energetica si in materia resurselor, de societatea postmoderna, informationala... Dar amploarea schimbarilor si a implicatiilor planetare pe care le poate determina trecerea de la modelul capitalist, al lumii moderne, la cel urmator, este, cel putin pana acum, aproape de necuprins. Sunt banuite aspecte si formulate schite SF, dar nimeni nu se aventureaza a prefigura cum va arata lumea post-2050, scenariile serioase oprindu-se la 2025 (cele elaborate de CIA, UE). Ceea ce este sigur este faptul ca, precum niciodata, componenta ecologica va fi determinanta, iar ca amploare proiectul va fi unul planetar, care va privi in mod direct, nu numai civilizatia umana, ci formula actuala a vietii, din care omul, ca specie intre specii, face parte integranta. Noua perspectiva de abordare va trebui sa vorbeasca despre economie, ca parte a mediului, si sa o trateze ca atare, sa utilizeze concepte precum: patrimoniu (natural) comun, interese ecologice generale, solidaritate si responsabilitate ecologica, sa inlocuiasca celebra butada a marchizei de Pompadour, "Dupa mine, potopul!", cu dictonul: "Dupa noi, generatiile viitoare!" si sa inteleaga axioma ca, parafrazandu-l pe A. Malraux, secolul XXI va fi ecologist sau dupa el nu va urma nimic!
