Pe aceeași temă
Trebuie să ne antrenăm nervii şi să ne pregătim pentru o iarnă severă, dar veselă din perspectivă politică.
Criza europeană a contaminat de mult şi economia românească. Revirimentul sperat în 2012 întârzie să apară. Exporturile scad treptat, deoarece o parte însemnată dintre partenerii noştri comerciali consumă mai puţin. În Italia, în Spania sau în Grecia programele de austeritate se traduc şi printr-o comprimare a consumului şi chiar a afacerilor. Îngrijorător este faptul că şansele ca aceste economii să-şi revină în următoarele 12-18 luni sunt aproape nule, cum sugerează, de altfel, şi avertismentul primit de România la finalul lunii trecute de la agenţia de rating Moody’s. Consumul intern este limitat atât de capacitatea extrem de redusă a cetăţenilor de a face cumpărături cu un salariu mic, cât şi de lipsa de interes a băncilor pentru finanţarea achiziţiilor. Creditul de consum s-a autoepuizat pentru moment. Statul are extrem de puţine resurse pentru investiţii masive, iar banii europeni rămân o afacere îndepărtată, plină de mistere şi complicată de birocraţie şi de disciplină.
Oamenii de afaceri aşteaptă o reducere a taxelor pe muncă, cel puţin în 2013, idee care a dat târcoale întregului mediu politic şi are astfel şanse de reuşită. Măsura nu va umple buzunarele salariaţilor astfel încât aceştia să se repeadă în magazine după cumpărături. Va fi mai degrabă o uşurare pentru firme, care vor putea astfel să menţină o parte din locurile de muncă.
Investiţiile străine s-au subţiat dramatic în ultimele luni. De vină este, desigur, criza zonei euro, însă putem atribui şi mediului politic local, plin de incertitudini, de scandaluri şi de controverse, lipsa de încredere a investitorilor serioşi. E greu să faci planuri de viitor pentru afaceri plasate într-o ţară imprevizibilă.
Datele statistice arată, îngrijorător, că limita de deficit bugetar agreată cu FMI ar putea fi ratată. Statul a cheltuit deja, în primele cinci luni ale anului, 7,2 miliarde de lei peste veniturile sale. Acest deficit interimar reprezintă 1,2% din produsul intern brut şi, dacă ritmul cheltuielilor se menţine, în finalul anului ţinta de deficit va fi spulberată. Este greu de crezut că, într-o perioadă electorală, ar putea fi frânate cheltuielile.
„Şocul“ intrării Hidroelectrica în chingile procedurii de insolvenţă a tensionat atmosfera în piaţa financiară. Exerciţiul declanşării insolvenţei la Hidroelectrica a pus presiune pe costurile împrumuturilor statului. O economie în care persistă incertitudinea, nesiguranţa şi în care apar „şocuri“ care pun în primejdie credite în valoare de peste 700 de milioane de euro este ceva mai riscantă. Iar riscul costă. Avocaţii care gestionează temporar afacerea Hidroelectrica aruncă gaz peste foc şi declară, calm, că „unele bănci sunt ipocrite“ în relaţia cu producătorul de energie. Aceste bănci au însă o „relaţie“ şi cu Ministerul Finanţelor, căruia îi împrumută bani. Dacă statul se vede nevoit să împrumute banii la un cost mai mare decât socoteala iniţială, inevitabil va avea un deficit fiscal mai amplu.
În toată Europa Centrală şi de Est se simte o îngrijorare provocată de o retragere sau o subţiere a fondurilor trimise de bănci către aceste economii mai mult sau mai puţin emergente. Noi nu ne punem problema menţinerii acestor bani, îi alungăm. O ieşire constantă de valută din ţară ar pune o presiune puternică pe leu, în sensul devalorizării acestuia. O eventuală tăiere a ratingului României ar completa tabloul întunecat al unui leu slab. Creditele în euro s-ar scumpi, iar efortul milioanelor de familii care trebuie să cumpere euro pentru a-şi achita ratele ar fi copleşitor. În plus, o devalorizare a monedei ar inflama preţurile. Inflaţia ar ţâşni scumpind şi creditele în lei.
O lectură atentă a memorandumului semnat de autorităţile de la Bucureşti cu „troika“ finanţatoare, condusă de FMI, arată că următoarea revizuire ar putea semnala un eşec. Probabil pe mai multe planuri decât ne închipuim acum. Calendarul de listare la Bursa de Valori din Bucureşti a companiilor statului este incert. Nu se mai aude nimic despre gestionarea de către manageri privaţi a companiilor selectate în acest scop.
Trebuie să ne antrenăm nervii şi să ne pregătim pentru o iarnă severă, dar veselă din perspectivă politică. După aceea, probabil, vom intra în amorţire şi vom urmări, anesteziaţi de şirul nesfârşit al veştilor proaste, eforturile cui o guverna în 2013 de a căuta bani să plătească salariile bugetarilor şi pensiile. Deocamdată, economia şade într-un echilibru precar pe o frânghie suspendată deasupra prăpastiei unei crize severe. Politicienii USL zgâlţâie frânghia. Asta dacă nu s-or apuca de-a dreptul s-o taie. //
