Pe aceeași temă
Nu trebuie să îți placă Alternativa pentru Germania (AfD), partidul populist de dreapta, anti-imigrație, care se află pe val. Poți respinge poziția lor și poți lupta împotriva lor. Poți chiar pune sub semnul întrebării sinceritatea numelui partidului: până acum, AfD nu a oferit o mare alternativă, cel puțin nu una care să treacă dincolo de negări grosolane. Partidul e împotriva lui Merkel, împotriva refugiaților, împotriva presei, împotriva euro și împotriva Islamului. Atunci pentru ce militează, te-ai putea întreba?
Dar alegerile de Duminică au arătat foarte clar că, pentru mulți votanți, AfD a fost de fapt singura alternativă eligibilă din toată oferta buletinelor de vot. Cu partidele de centru susținând politica Angelei Merkel privind refugiații, AfD a rămas singura opțiune pentru votanții frustrați de politicile cancelarului.
Rezultatul a fost ceva asemănător unui cutremur politic în Germania. AfD nici măcar nu a existat ca partid politic ultima dată când votanții din Baden-Württemberg, Rhinland-Palatinat și Saxonia-Anhalt au mers la urne. Dar a atras 15,1%, 12,6% și un surprinzător 24,2% din voturile înregistrate în cele trei alegeri. Multă lume citește acest lucru ca o respingere a leadershipului cancelarului Merkel în ce privește criza migrației.
Așa să fi fost? În fiecare interviu, Merkel, liderul creștin-democraților (CDU) de centru-dreapta, a subliniat că se gândește zilnic la criza refugiaților. Se gândește, analizează plusurile și minusurile. În final, ea nu doar că ajunge la cea mai logică soluție. Nu, ea ajunge la singura soluție logică posibilă. Pentru că dacă ea petrece toată ziua gândindu-se la problemă, și face asta timp de săptămâni și luni, atunci nu poate fi o soluție mai bună decât cea găsită de cancelarul gânditor.
Pentru toți cei care au încredere în Merkel, situația e confortabilă. Ea poate s-o rezolve. Mai mult, având un cancelar care gândește atât de mult, votanții nu mai trebuie s-o facă și ei. Și poate că are dreptate – anume că o concluzie la care a ajuns cancelarul este cea mai echilibrată, logică și practică soluție. Unica soluție. Incontestabil.
Deriva conservatorilor germani
Problema, totuși, e că dezbaterea e esența democrației. Și atunci când, în cadrul unor alegeri, toate partidele de pe buletinul de vot, cu excepția unuia singur, au aproximativ aceeași poziție ca și cancelarul asupra celei mai importante chestiuni care privește țara, în acest caz mulți votanți care se opun liniei guvernamentale își vor da voturile pentru acel partid care face notă discordantă.
Mai e un factor aici: deriva conservatorilor în Germania. Doar pentru că CDU a trecut de la stânga la centrul societății nu înseamnă că oamenii care au suspiciuni asupra imigrației, a homosexualității și a ansamblului erei post-moderne au dispărut. Numai Uniunea Creștin Socială (CSU) – partidul-soră din Bavaria al Uniunii lui Merkel – a fost capabilă să păstreze loialitatea unor asemenea votanți în timp ce a continuat să țină la distanță inamicii democrației. Nu trebuie să îți placă liderul CSU Horst Seehofer, dar el își joacă rolul în spectrul politic al țării.
Dar ce a susținut CDU în aceste alegeri, mai exact? Politicile Angelei Merkel? Sau pozițiile reprezentate de candidații CDU în regiunile Baden-Württemberg și Rhinland-Palatinat? Ambii au făcut campanie în opoziție la politicile lui Merkel privind refugiații și ambii au dus partidul la rezultate dezamăgitoare.
Pot fi Verzii considerați, în continuare, o alternativă? Sau a devenit partidul la fel de burghez ca și superstarul lui - Winfried Kretschmann? Chiar și numai pentru a pacifica votanții conservatori, guvernatorul din Baden-Württemberg va arăta ocazional simpatie pentru linia dură – reprezentată de Horst Seehofer – în criza migrației. Strategia sa a condus partidul la o victorie istorică Duminică, adunând 30,3% din voturi, asta însemnând că, pentru prima dată, Verzii au câștigat categoric votul într-un stat important. Dar partidul său a avut rezultate slabe în celelalte două state în care votanții au mers Duminică la urne.
Respingere și frică
Și ar putea cineva să ne spună ce mai reprezintă Social-Democrații? O politică liberală în ce privește refugiații? Proiecte sociale centrate pe cetățenii germani? Toate în același timp, dacă acest lucru le permite să rămână la guvernare? Se pare că nici votanții n-au înteles bine. Social-Democrații poate că au obținut la limită o victorie în Rhinland-Palatinat, dar în celelalte două state partidul a avut rezultate extraordinar de slabe.
În final, Partidul de Stânga. Mai urmează formațiunea o politică a ușilor deschise pentru refugiați? Sau, așa cum a spus recent liderul parlamentar Sahra Wagenknecht, ar trebui ca migranții să aibă grijă să nu-și piardă dreptul la ospitalitate?
Când devine din ce în ce mai greu să identifici ce reprezintă partidele consacrate, asta pentru că transmit constant semnale amestecate, atunci votanții încep să aibă dificultăți în a decide să acorde voturile unuia dintre ele. Dacă partidele tradiționale de centru din Germania – CDU și Social-Democrații – vor să rămână puternice, trebuie să-și definească poziția în spectrul democratic. Și trebuie să se lanseze în dezbateri politice, atât între ele, cât și cu AfD.
Strategia de a prezenta o soluție unică și incontestabilă la o problemă complexă trebuie reexaminată. Altfel, ne vom confrunta cu timpuri în care cei care nu au nicio soluție, cei care oferă numai respingere și frică, vor crește tot mai puternici.
- Comentariu semnat de Sefan Kuzmany, în revista germană Der Spiegel. Traducere și adaptare de Tudor Despina.
