Pe aceeași temă
“Ăsta nu e business, asta e crearea aparenței de business pentru a muta și ascunde bunuri în mod constant”, spune Andrew Mitchell, expert în spălarea de bani, pentru BBC Panorama despre ceea ce are toate datele pentru a face din Wikileaks să pară o ceartă între puști în curtea școlii: Panama Papers sau dosarul Panama. O scurgere dintr-o sursă necunoscută a făcut ca ziarul german Süddeutsche Zeitung să intre în posesia a aproximativ 11,5 milioane de documente cu informații despre schemele obscure prin care mai marii zilei de pe tot globul au mutat pe ascuns sume extraordinare de bani. Ulterior, jurnaliștii germani au împărtășit documentele cu Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (CIJI) care, mai apoi, a transmis documentele către o vastă rețea de parteneri internaționali, printre care cotidianul britanic The Guardian și BBC.
E clar că dată fiind amploarea scurgerii de documente va dura săptămâni, poate luni, până vor fi conectate punctele pentru a avea o imagine de ansamblu. Până atunci avem câteva date de început. Acum un an, o sursă anonimă îi contacta pe cei de la Süddeutsche Zeitung cu niște documente criptate de la Mossack Fonseca, o firmă de avocatură din Panama care se ocupă cu companiile offshore anonime de pe tot globul. “Aceste companii le permit posesorilor să-și ascundă afacerile, indiferent de natura lor”, explică nemții de la cotidianul citat.
Inițial, Süddeutsche Zeitung nu a avut idee despre amploarea scurgerii. Probabil că ziariștii s-au raportat la celelalte scandaluri de acest tip, precum celebrul Wikileaks. Dar odată ce timpul trecea, se dovedea faptul că dosarul Panama devenea ceva de-o dimensiune net superioară antecedentelor similare. Cu 11,5 milioane de documente strânse într-un spațiu virtual de 2,6 terabiți de date, Panama Papers face mai mult decât Wikileaks, Offshore Leaks, Lux Leaks și Swiss Leaks. La un loc. Vorbim aici despre e-mailuri, fișiere foto și fragmente din data de baze internă a Mossack Fonseca, documentație care acoperă perioada de timp cuprinsă între 1970 și 2016. Cum spuneam, dosarul Panama are toate datele pentru a deveni unul dintre cele mai răsunătoare scandaluri publice ale începutului secolului XXI. Jurnaliștii germani descriu scurgerea de documente drept “cea mai mare scurgere cu care au lucrat vreodată jurnaliștii” și mai spun că sursa anonimă care a livrat toate informațiile nu a cerut nicio compensație financiară sau orice altceva în schimb, doar niște măsuri de securitate.
(Foto: Süddeutsche Zeitung)
În mod normal, după cum arată jurnaliștii germani, nu e nimic ilegal în a deține o companie offshore, acțiune percepută drept un pas normal pentru tranzacții de afaceri ample. Dar în cazul dosarului Panama, principalul scop a fost ca aceste offshore-uri să ascundă adevărații proprietari ai companiilor și ai acțiunilor desfășurate. Printre alții, clienții Mossack Fonseca includ membri ai unor grupuri mafiote, iar documentele expun scandaluri de mită și corupție la cel mai înalt nivel în mai multe state și guverne. “Presupusele companii offshore deținute de 12 actuali și foști șefi de state reprezintă una dintre cele mai spectaculoase părți ale scurgerii de documente”, arată cotidianul german, punctând că firma de avocatură din Panama are contracte cu alți aproximativ 200 de politicieni de pe glob, inclusiv miniștri. Compania aflată în centrul anchetei - Mossack Fonseca – are zeci de birouri în toată lumea și vinde firme offshore în orașe precum Zurich, Londra sau Hong Kong. Clienții interesați pot achiziționa o companie anonimă chiar și pentru 1.000 de dolari americani. Pentru o taxă suplimentară, firma din Panama asigură un director și, după caz, ascunde adevărații acționari ai companiei. Rezultatul: un offshore ale cărui scopuri și proprietari reali sunt imposibil de idendificat din afară.
Iată cum descriu cei de la Süddeutsche Zeitung situația în care s-au trezit peste noapte: “Datele furnizează o perspectivă rară într-o lume care poate exista numai în umbră. Informațiile dovedesc cum o industrie globală condusă de băncile majore, firme de avocatură și companii de management administrează în secret averile celor mai puternici și faimoși oameni ai lumii: politicieni, oficiali FIFA, celebrități, atleți profesioniști, hoți și traficanți de droguri”. O adevărată lume paralelă, în care regulile muritorilor de rând nu par să fie nici măcar opționale. La o primă privire asupra numelor vizate de documente, putem trage concluzia că banii nu au bariere și nu țin cont de ideologie, geopolitică, alianțe sau rivalități afișate oficial. Din Rusia, trecând prin Moldova, Siria, Islanda, Guineea, Africa de Sud, China, da, și România, Pakistan, Maroc, Marea Britanie, Spania, Ucraina, Egipt, până în Mexic și Argentina, dosarul Panama e pe cale să explodeze în cele mai importante cancelarii de pe glob. Dată fiind vecinătatea cu România și relația complicată cu țara noastră, să luăm exemplul Rusiei.
Ce spun Panama Papers despre cazul rusesc? Potrivit documentelor prezentate de Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație, până la 2 miliarde de dolari au fost ascunși printr-o schemă ce implică bănci și companii obscure cu legături până la Kremlin. Banca Rossia, identificată de Statele Unite drept casa personală de bani a lui Vladimir Putin, ar fi instrumentat o rețea de companii offshore dedicate spălării de bani. Zeci de împrumuturi, unele cu valori de sute de milioane de dolari, au fost vândute între companii offshore și pe sume de 1 dolar sau mai puțin. Se pare că informațiile gravitează în jurul numelui lui Serghei Roldugin. Considerat a fi unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Vladimir Putin, Roldugin e cel care i-a prezentat-o ofițerului KGB și viitorului lider de la Kremlin pe cea care urma să îi fie soție, Liudmila. Potrivit britanicilor de la Guardian, Roldugin e nașul fiicei mai mari a lui Putin, Maria. Iată cum îi descriu cei de la Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație povestea lui Serghei Roldugin:
“Bărbați tineri la finalul anilor 1970, Serghei Roldugin și Vladimir Putin au devenit foarte apropiați, , potrivit lui Roldugin. Putin a urmat o carieră în KGB și acum e președintele Rusiei. Roldugin a câștigat faimă ca un violoncelist de clasă mondială, devenind în final directorul Conservatorului de Stat din Sankt Petersburg și director artistic în cadrul Casei de Muzică din Sankt Petersburg. De-a lungul vieții, cei doi au rămas apropiați”.
Acum, pare-se că Roldugin ar putea să mai adauge un titlu în CV: posibil personaj-cheie într-o masivă schemă de spălare a banilor care duce, pe oriunde o iei, la anturajul apropiat al liderului de la Kremlin.
Britanicii de la Guardian scriu că Roldugin a fost plasat în control – însă numai de ochii lumii – asupra unor bunuri aproximate undeva la cel puțin 100 de milioane de dolari. Poate ceva mai mult. Se pare că Roldugin a fost ales pentru acest rol datorită profilului scăzut de care dispunea. “El a negat în documentele transmise oficialilor bancari din Elveția și Luxemburg că e apropiat de vreunul dintre figurile publice rusești. El a mai spus și că nu e un om de afaceri”, punctează sursa citată. Asta în ciuda faptului că documentele arată că violoncelistul deține 12,5% din cea mai mare agenție de publicitate din Rusia, Video International, companie care are profituri anuale de peste 800 de milioane de lire sterline. Anterior, lui Roldugin i-a fost oferită șansa de a cumpăra o parte minoritară din producătorul rusesc de camioane Kamaz care fabrică vehicule militare și are, de asemenea, 15% dintr-o companie numită Raytar, înregistrată în Cipru. Ca fapt divers, violoncelistul deține 3,2% din Banca Rossia, cum scriam mai sus, numită de Washington drept cutia personală de cash a lui Vladimir Putin. Banca din Sankt Petersburg a fost vizată de sancținile impuse de SUA după invazia rusească din Ucraina, în 2014.
Banca Rossia, identificată de Statele Unite drept casa personală de bani a lui Vladimir Putin, ar fi instrumentat o rețea de companii offshore dedicate spălării de bani. Cei de la BBC au făcut conexiuni între banca Rossia și mai multe companii offshore prin care, spun britanicii care citeaza documentele Panama, au fost canalizați banii elitei lui Putin. BBC numește în acest sens Sonnette Overseas, International Media Overseas, Sunbarn și Sandalwood Continental, companii obscure care au făcut profituri uriașe din tranzacții false, afaceri de consultanță fictive, împrumuturi necomerciale și achiziția de bunuri subevaluate. International Media Overseas și Sonnette Overseas erau deținute oficial de unii dintre cei mai apropiați prieteni ai președintelui Rusiei. De la Kremlin, reacția Administrației Prezidențiale ruse a venit la scurt timp. Documentele din dosarul Panama nu conțin “nimic concret sau nou”, a spus purtătorul de cuvânt al președintelui Putin, Dmitri Peskov, acesta vorbind despre un caz de “Putinofobie”: “Evident că gradul de Putinofobie a atins un asemenea nivel că nu mai poți spune nimic bun despre Rusia sau nu mai poți vorbi despre succesele Rusiei. Trebuie să spui lucruri rele”, le-a spus jurnaliștilor purtătorul de cuvânt al lui Putin, citat de Financial Times. Kremlinul nu a evitat nici să acuze direct Statele Unite de o tentativă de discreditare a președintelui rus. Dmitri Peskov și-a exprimat în acest sens dezamăgirea, înainte de a nega informația că soția sa ar deține o companie în Insulele Britanice Virgine. Totuși, britanicii de la Guardian îl contrazic pe Peskov. Soția purtătorului de cuvânt al lui Putin, scrie cotidianul, Tatiana Navka, o fostă olimpică la ski pe gheață, a fost deținătorul beneficiar înregistrat al unei firme offshore secrete. Documentele din dosarul Panama arată că Navka a înființat compania Carina Global Assets Ltd în 2014. Cât despre Putinofobia despre care vorbește Peskov, nu e ca și cum Vladimir Putin nu a contribuit personal la această stare de fapt.
